ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3554/2010

Asupra recursului de față:

Tribunalul Olt, secția penală, prin Sentința penală nr. 34 din 12 martie 2010, a condamnat pe inculpatul P.I.  la pedeapsa de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară, a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani.

A menținut starea de arest și a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 19 noiembrie 2009 la 12 martie 2010.

Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri: 4311,34 RON Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, 1.760,20 RON Spitalului de Urgență „B.A.” București și 1728,83 RON Spitalului Județean de Urgență Slatina.

Pentru a hotărî astfel a reținut că în perioada aprilie - august 2007, inculpatul a agresat-o, în repetate rânduri, pe mama sa victima P.M., aplicând lovituri cu pumnii și picioarele producându-i leziuni care au determinat decesul acesteia la 17 octombrie 2007.

Victima și inculpatul au locuit și s-au gospodărit împreună, iar în cursul lunii aprilie 2007 s-a produs un incident între aceștia, constând în agresarea victimei de către inculpat, care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, pe tot corpul, inculpatul recunoscând că a lăsat pe victimă căzută la pământ, în curtea locuinței. În aceeași zi, victima s-a deplasat la domiciliul fiicei sale, martora V.C., în comuna învecinată Osica de Sus - unde a urmat un tratament medical și după 2 săptămâni a revenit la domiciliu.

S-a reținut că neînțelegerile părților și comportamentul agresiv al inculpatului erau de notorietate în localitatea de domiciliu, inculpatul continuând să își lovească mama în mod repetat, până în luna august 2007, culminând cu incidentul din 15 august 2007.

Astfel, la această dată inculpatul i-a aplicat numeroase lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului, lăsând-o căzută la pământ și, cu toate că a constatat că victima prezenta multiple echimoze și era plină de sânge nu i-a acordat nici un sprijin și nu s-a mai interesat de starea acesteia timp de 3 zile, respectiv până la data de 18 august 2007, când, la sesizarea martorei V.C., poliția s-a deplasat la locuința părților și a identificat victima constatând că aceasta „având fața tumefiată și urme de sânge atât pe față, cât și pe îmbrăcăminte, nu putea să coopereze și să vorbească".

Victima a fost transportată la spital la 19 august 2007 și a decedat la data de 17 octombrie 2007, ca urmare unui politraumatism forte cu tetraplegie (paralizie generalizată), consecința unor fracturi situate parietal dreapta și parietooccipital stânga, cu multiple hematoame pericraniene la nivelul trunchiului și membrelor și hemoragie subarahnoidiană.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie, s-a reținut că victima a prezentat multiple leziuni traumatice, fracturi și hemoragii produse prin lovire cu și de corp dur, cu evoluție trenantă și progresiv deteriorativă, prin apariția unor complicații infecțioase la nivel respirator, pe fondul unui organism tarat cu patologie preexistentă, împrejurări care au condus la decesul victimei. S-a concluzionat că, între leziunile traumatice produse și deces există legătură de cauzalitate dublu condiționată, prin fondul patologic preexistent și apariția unor complicații.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul P.I., invocând critici de netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei. Astfel, în apelul parchetului s-a solicitat înlăturarea circumstanțelor personale atenuante, motivându-se că probele administrate relevă periculozitatea deosebită a inculpatului și necesită un tratament sancționator mai sever. Prin apelul inculpatului s-a solicitat acordarea unei eficiente sporite circumstanțelor atenuante și stabilirea unei pedepse mai reduse.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și a respins ca nefondat apelul declarat.

A desființat în parte sentința în latura penală, a înlăturat circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și în baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpat la 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I și lit. b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a motivat că reținerea circumstanțelor atenuante motivate prin aceea că victima era consumatoare de alcool și negarea de către inculpat a oricărei inițiative personale în declanșarea conflictului nu poate fi reținută ca o asumare sinceră a faptei și a consecințelor produse, iar lipsa antecedentelor penale nu are semnificația unei împrejurări speciale, de natura celor arătate în art. 74 C. pen., care pot fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare.

Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal inculpatul.

Recursul nu a fost motivat, însă prin apărător și personal, inculpatul a criticat soluția pentru netemeinicie susținând că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată fiind excesiv de aspră, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. A cerut casarea deciziei și menținerea sentinței.

Recursul este nefondat.

Infracțiunea comisă de inculpat, care și-a ucis mama este o faptă deosebit de gravă, pe care legea o sancționează cu închisoare de la 15 ani la 25 ani și interzicerea unor drepturi. Modalitatea de săvârșire, agresarea fizică și în mod repetat, lovirea victimei cu pumnii și picioarele și apoi abandonarea ei în locul unde aceasta a căzut, fără a-i da ajutor, dovedesc că inculpatul este o persoană periculoasă social, iar lipsa antecedentelor penale nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Potrivit art. 74 lit. c) C. pen. poate fi considerată circumstanță atenuantă, atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorităților, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

Ori așa cum a reținut și motivat instanța de apel simpla recunoaștere a actelor de agresiune în cursul procesului dar motivate prin aceea că victima era consumatoare de alcool și negarea oricărei inițiative personale în declanșarea conflictului nu poate fi apreciată și nu are semnificația unei împrejurări care să fie reținută drept circumstanță judiciară atenuantă.

Hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul să fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce prevenția de la 19 noiembrie 2009 la 12 octombrie 2010.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 154 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 noiembrie 2009 la 12 octombrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2010.

Procesat de GGC - NN