ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6552/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6552/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă de
reclamantul U.V., în contradictoriu cu P.C. Gătaia – Timiș, s-a solicitat
instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea
dispoziției nr. 161 din 30 iunie 2003 emisă de pârât, deoarece în mod greșit
s-a reținut că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al tatălui său asupra
imobilelor situate în Semlacul Mic comuna Gătaia, Județul Timiș, preluate
abuziv.
Prin întâmpinare pârâtul a
invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 1076/2004,
confirmată de Decizia nr. 10.010/C/2004 a Curții de Apel Timișoara iar pe fond
respingerea acțiunii deoarece nu s-a probat dreptul de proprietate al
reclamantului.
La termenul de la 24
octombrie 2007 instanța din oficiu a invocat excepția lipsei capacității de
folosință a reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 2153
din 24 octombrie 2007, Tribunalul Timiș a admis excepția lipsei capacității de
folosință invocată din oficiu și a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța
de fond a reținut că reclamantul a decedat la 13 august 2007, iar acțiunea a
fost introdusă la 30 august 2007, astfel la momentul promovării acțiunii
reclamantul U.V. nu mai avea capacitate de folosință.
Împotriva hotărârii
pronunțate de instanța de fond, au declarat apel U.F., U.F. și U.M.I. în
calitate de moștenitori ai defunctului reclamant, arătând că acțiunea a fost
introdusă la prima instanță în anul 2005, dar s-a redactat și semnat la 9
august 2007, deoarece reclamantul avea probleme de sănătate.
Prin decizia civilă nr. 39
din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de
moștenitorii reclamantului reținând legalitatea hotărârii pronunțate de
instanța de fond.
Împotriva acestei hotărâri,
moștenitorii reclamantului au formulat recurs prin care au susținut că data la
care a fost înregistrată acțiunea nu are relevanță în analiza capacității de
folosință, și că esențial în stabilirea acesteia este momentul conceperii
acțiunii.
Recursul va fi respins, ca
nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 41 alin. (1) C.
proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte
în proces.
Conform art. 7 din Decretul nr.
31/1954 capacitatea de folosință începe la nașterea persoanelor fizice și
încetează la moartea lor.
Acțiunea introdusă de
reclamanta pârâtă dată de înregistrare pe rolul Tribunalului Timiș 30 august
2007.
Din certificatul de deces al
reclamantului rezultă că acesta a decedat la 13 august 2007.
Cum acțiunea reclamantului a
fost introdusă la instanță după data decesului acestuia, respectiv la 30 august
2007, în mod corect instanța de apel a reținut ca legală hotărârea instanței de
fonf. Capacitatea de folosință a reclamantului încetase la 13 august 2007.
Drept urmare, recursul
declarat de moștenitorii reclamantului va fi respins, ca nefondat, în raport de
dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanții U.F., U.F.V. și U.M.I. împotriva deciziei nr. 49 din 28
februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 iunie 2009.