ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6552/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă de reclamantul U.V., în contradictoriu cu P.C. Gătaia – Timiș, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 161 din 30 iunie 2003 emisă de pârât, deoarece în mod greșit s-a reținut că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al tatălui său asupra imobilelor situate în Semlacul Mic comuna Gătaia, Județul Timiș, preluate abuziv. Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 1076/2004, confirmată de Decizia nr. 10.010/C/2004 a Curții de Apel Timișoara iar pe fond respingerea acțiunii deoarece nu s-a probat dreptul de proprietate al reclamantului.

La termenul de la 24 octombrie 2007 instanța din oficiu a invocat excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului. Prin sentința civilă nr. 2153 din 24 octombrie 2007, Tribunalul Timiș a admis excepția lipsei capacității de folosință invocată din oficiu și a respins acțiunea reclamantului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a decedat la 13 august 2007, iar acțiunea a fost introdusă la 30 august 2007, astfel la momentul promovării acțiunii reclamantul U.V. nu mai avea capacitate de folosință. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, au declarat apel U.F., U.F. și U.M.I. în calitate de moștenitori ai defunctului reclamant, arătând că acțiunea a fost introdusă la prima instanță în anul 2005, dar s-a redactat și semnat la 9 august 2007, deoarece reclamantul avea probleme de sănătate.

Prin decizia civilă nr. 39 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de moștenitorii reclamantului reținând legalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond. Împotriva acestei hotărâri, moștenitorii reclamantului au formulat recurs prin care au susținut că data la care a fost înregistrată acțiunea nu are relevanță în analiza capacității de folosință, și că esențial în stabilirea acesteia este momentul conceperii acțiunii. Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în proces. Conform art. 7 din Decretul nr. 31/1954 capacitatea de folosință începe la nașterea persoanelor fizice și încetează la moartea lor.

Acțiunea introdusă de reclamanta pârâtă dată de înregistrare pe rolul Tribunalului Timiș 30 august 2007. Din certificatul de deces al reclamantului rezultă că acesta a decedat la 13 august 2007. Cum acțiunea reclamantului a fost introdusă la instanță după data decesului acestuia, respectiv la 30 august 2007, în mod corect instanța de apel a reținut ca legală hotărârea instanței de fonf. Capacitatea de folosință a reclamantului încetase la 13 august 2007. Drept urmare, recursul declarat de moștenitorii reclamantului va fi respins, ca nefondat, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții U.F., U.F.V. și U.M.I. împotriva deciziei nr. 49 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.