ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6604/2007

Asupra

recursului de față;

Prin

dispoziția nr. 1364 din 14 iunie 2004 Primarul Municipiului

Timișoara a respins notificarea nr. 134 din 31

mai 2001 prin care S.E.

a solicitat acordarea de măsuri reparatorii, în

natură și prin

echivalent pentru imobilul

situat în Timișoara, înscris

în C.F.

nr. 8108 Timișoara nr. top. 16957 (restituirea în natură a părții de teren

rămasă liberă, restituirea în natură a

apartamentelor care nu au fost vândute, acordarea de despăgubiri bănești pentru

apartamentele vândute chiriașilor în

temeiul Legii nr. 112/1995 și

acordarea de despăgubiri bănești pentru depozitul de lemne și materiale de

construcții demolat).

S-a

motivat că solicitantul nu a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită și a dreptului de

proprietate invocat întrucât dosarul nu a fost

completat în termenul prevăzut de lege, respectiv

până la 1 iulie 2003, astfel

cum se prevede în alin. (2)

al articolului unic al O.U.G. nr. 10/2003 aprobată

prin Legea nr. 289/2003 potrivit căruia în toate cazurile, actele

depuse sau invocate de persoana îndreptățită după expirarea termenului prevăzut

la

alin. (1) nu mai pot fi admise ca

probe pentru soluționarea cauzei.

La 7

iulie 2004 reclamantul S.E. l-a chemat în judecată

pe Primarul Municipiului Timișoara solicitând

instanței ca prin hotărârea pe

care o va pronunța să

dispună următoarele:

·

anularea dispoziției

nr. 1364 din 14 iunie 2004;

·

repunerea sa în termen

pentru completarea dosarului;

In

motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență că în calitate de

succesor al mătușii sale S.C. (născută

S.) sora tatălui său și

al soțului acesteia S.A., toți

decedați, a solicitat printr-o

notificare

din31 mai 2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în

Timișoara, înscris în C.F. nr. 8108 Timișoara

nr.top. 16957 proprietatea tabulară a autorilor săi la data trecerii

imobilului în

mod abuziv în

proprietatea statului și că pârâtul i-a respins greșit notificarea

pe

motiv că nu ar fi făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a

dreptului de proprietate invocat întrucât a depus la dosar în termenul prevăzut

de lege toate actele ce i-au fost solicitate.

După

parcurgerea unui ciclu procesual Tribunalul Timiș, secția civilă,

prin sentința civilă nr.3127/PI din 28

noiembrie 2006 a admis acțiunea

reclamantului S.E., a anulat dispoziția nr. 1364 din 14 iunie

2004 emisă de Primarul Municipiului

Timișoara și 1-a repus pe reclamant în

termen în vederea

completării dosarului ce a făcut obiectul dispoziției mai sus arătate.

Curtea de

Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 222/A din 16

aprilie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul

Municipiului Timișoara împotriva sentinței

instanței de fond.

Ambele

instanțe au reținut în esență că termenul pentru depunerea

actelor doveditoare prevăzut de Legea nr. 10/2001 este un termen de

recomandare și nu unul de decădere, astfel cum pretinde pârâtul și că

reclamantul a făcut dovada calității sale de

persoană îndreptățită cât și dovada

dreptului

de proprietate tabulară al autorilor săi asupra imobilului în litigiu la

data trecerii acestuia în mod abuziv în

proprietatea statului, situație în care

pârâtul trebuie să emită o nouă decizie/dispoziție motivată prin care

să

soluționeze pe fond notificarea.

Împotriva ultimei hotărâri formulate în

cauză pârâtul Primarul

Municipiului

Timișoara a declarat recursul de față, nemotivat în drept, cu

susținerea

căruia a arătat următoarele:

·

în mod greșit instanța a stabilit că termenul pentru depunerea actelor

doveditoare prevăzut de Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare.

·

legiuitorul a exclus posibilitatea de a

se depune actele doveditoare

direct

în fața instanței de judecată care, potrivit legii, este competentă doar să

verifice în baza documentelor depuse de

solicitanți dacă au fost respectate

dispozițiile legii în

faza prevederii administrative.

·

potrivit alin. (2) al articolului unic al

O.U.G. nr. 10/2003 actele depuse

sau invocate de persoana

îndreptățită după data de 1 iulie 2003 nu pot fi

admise ca probe pentru soluționarea notificării, astfel că termenul

pentru

depunerea actelor doveditoare

este un termen de decădere.

·

întrucât intimatul - reclamant nu a

completat dosarul administrativ

până la această dată, el nu a făcut dovada calității de persoană

îndreptățită și

nici dovada dreptului de proprietate al

autorilor săi asupra imobilului în litigiu, astfel că acțiunea trebuia respinsă

ca nefondată.

Dezvoltarea motivelor de recurs face

posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în caz de casare, hotărârile instanței

de recurs asupra problemelor de drept

dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

Litigiul a

mai parcurs un ciclu procesual, inițial acțiunea intimatului - reclamant fiind

respinsă ca nefondată de Tribunalul Timiș, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 1157 din 19 octombrie 2004.

Curtea de

Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 1854 din 10

noiembrie 2005 a admis apelul

reclamantului, a desființat sentința civilă

nr. 1157 din 19 octombrie 2004 și a trimis cauza

spre rejudecare aceluiași

tribunal.

Această

hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia nr. 6116 din 22 iunie

2006 pronunțată de Secția civilă și de

proprietate intelectuală a Înaltei Curți

de Casație și

Justiție în dosarul nr. 1788/1/2006 care a respins ca nefondat

recursul declarat de Primarul Municipiului

Timișoara împotriva deciziei civile

nr. 1854 din 10 noiembrie 2005.

In

considerentele deciziei instanței supreme s-a statuat că termenul

pentru depunerea actelor doveditoare prevăzut de art. 22 din Legea nr.

10/2001 în prezent art. 23 după ultima

republicare a legii este un termen de

recomandare

și nu unul de decădere, astfel că aceste acte pot fi depuse și în fața

instanțelor de judecată, inclusiv în recurs, în condițiile art. 305 C. proc.

civ.

și nu numai în faza procedurii administrative prealabile. Totodată s-a

mai reținut că S.A. și soția sa S.C. (născută

S.)

au fost proprietarii tabulari ai imobilului situat în Timișoara,

că primul a decedat la 5 august 1957,

iar

cea de-a doua la 6 noiembrie 1979, că din căsătoria celor doi soți nu au

rezultat copii și că singurii lor moștenitori

legali au fost nepoții și strănepoții de frate ai acesteia din urmă, printre

care și intimatul - reclamant S.E.

,

fiul fratelui lui S.C., numitul S.A.,

postdecedat

surorii sale, astfel cum rezultă din certificatul de calitate de

moștenitor

nr. 57 din 22 octombrie 2003 eliberat de BNP P.I.V.

astfel cum a fost rectificat prin încheierea nr. 3725 din 31 octombrie

2005.

Prin aceste acte s-a dovedit calitatea intimatului - reclamant de

moștenitor legal al foștilor proprietari tabulari

și cota parte ce îi revine din succesiunea acestora, iar prin notificarea

depusă el a fost repus de drept în

termenul

de acceptare a succesiunii, îndeplinind astfel condițiile prevăzute de

lege

pentru a fi considerat persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în

temeiul Legii nr. 10/2001 [art. 3 alin. (1) lit.

a) și art. 4 alin. (2)-(4)].

In aceste

condiții, atâta timp cât prin decizia nr. 6116 din 22 iunie 2006

a instanței supreme s-a stabilit că termenul pentru depunerea actelor

doveditoare prevăzut de Legea nr. 10/2001 este un

termen de recomandare,

că intimatul - reclamant are calitatea de

moștenitor legal al foștilor

proprietari

tabulari ai imobilului preluat în mod abuziv de stat și că a trimis

notificarea în termenul prevăzut de art. 22 din

același act normativ, nu se

poate

susține pe calea unui nou recurs, decât cu încălcarea art. 166 și art. 315

alin. (1) C. proc. civ. cât și a dispozițiilor

art. 1201 C. civ. că termenul de

depunere

a actelor doveditoare este un termen de decădere (deci nu pot fi

depuse

și în fază judiciară) și că intimatul - reclamant nu a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită și nici dovada

dreptului de proprietate al

autorilor săi asupra imobilului în litigiu.

Decizia

criticată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, recursul este

nefondat și va fi respins ca atare.

Văzând și

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul Primarul

Municipiului Timișoara

împotriva deciziei nr. 222 A din 16 aprilie 2007 a

Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2007.