ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6604/2007

Asupra recursului de față; Prin dispoziția nr. 1364 din 14 iunie 2004 Primarul Municipiului Timișoara a respins notificarea nr. 134 din 31 mai 2001 prin care S.E. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii, în natură și prin echivalent pentru imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 8108 Timișoara nr. top. 16957 (restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, restituirea în natură a apartamentelor care nu au fost vândute, acordarea de despăgubiri bănești pentru apartamentele vândute chiriașilor în temeiul Legii nr. 112/1995 și acordarea de despăgubiri bănești pentru depozitul de lemne și materiale de construcții demolat). S-a motivat că solicitantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat întrucât dosarul nu a fost completat în termenul prevăzut de lege, respectiv până la 1 iulie 2003, astfel cum se prevede în alin. (2) al articolului unic al O.U.G.

nr. 10/2003 aprobată prin Legea nr. 289/2003 potrivit căruia în toate cazurile, actele depuse sau invocate de persoana îndreptățită după expirarea termenului prevăzut la alin. (1) nu mai pot fi admise ca probe pentru soluționarea cauzei. La 7 iulie 2004 reclamantul S.E. l-a chemat în judecată pe Primarul Municipiului Timișoara solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună următoarele: · anularea dispoziției nr. 1364 din 14 iunie 2004; · repunerea sa în termen pentru completarea dosarului; In motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență că în calitate de succesor al mătușii sale S.C. (născută S.) sora tatălui său și al soțului acesteia S.A., toți decedați, a solicitat printr-o notificare din31 mai 2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F.

nr. 8108 Timișoara nr.top. 16957 proprietatea tabulară a autorilor săi la data trecerii imobilului în mod abuziv în proprietatea statului și că pârâtul i-a respins greșit notificarea pe motiv că nu ar fi făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat întrucât a depus la dosar în termenul prevăzut de lege toate actele ce i-au fost solicitate. După parcurgerea unui ciclu procesual Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr.3127/PI din 28 noiembrie 2006 a admis acțiunea reclamantului S.E., a anulat dispoziția nr. 1364 din 14 iunie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timișoara și 1-a repus pe reclamant în termen în vederea completării dosarului ce a făcut obiectul dispoziției mai sus arătate.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 222/A din 16 aprilie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva sentinței instanței de fond. Ambele instanțe au reținut în esență că termenul pentru depunerea actelor doveditoare prevăzut de Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare și nu unul de decădere, astfel cum pretinde pârâtul și că reclamantul a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită cât și dovada dreptului de proprietate tabulară al autorilor săi asupra imobilului în litigiu la data trecerii acestuia în mod abuziv în proprietatea statului, situație în care pârâtul trebuie să emită o nouă decizie/dispoziție motivată prin care să soluționeze pe fond notificarea.

Împotriva ultimei hotărâri formulate în cauză pârâtul Primarul Municipiului Timișoara a declarat recursul de față, nemotivat în drept, cu susținerea căruia a arătat următoarele: · în mod greșit instanța a stabilit că termenul pentru depunerea actelor doveditoare prevăzut de Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare. · legiuitorul a exclus posibilitatea de a se depune actele doveditoare direct în fața instanței de judecată care, potrivit legii, este competentă doar să verifice în baza documentelor depuse de solicitanți dacă au fost respectate dispozițiile legii în faza prevederii administrative. · potrivit alin. (2) al articolului unic al O.U.G. nr. 10/2003 actele depuse sau invocate de persoana îndreptățită după data de 1 iulie 2003 nu pot fi admise ca probe pentru soluționarea notificării, astfel că termenul pentru depunerea actelor doveditoare este un termen de decădere.

· întrucât intimatul - reclamant nu a completat dosarul administrativ până la această dată, el nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și nici dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra imobilului în litigiu, astfel că acțiunea trebuia respinsă ca nefondată. Dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Litigiul a mai parcurs un ciclu procesual, inițial acțiunea intimatului - reclamant fiind respinsă ca nefondată de Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1157 din 19 octombrie 2004. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 1854 din 10 noiembrie 2005 a admis apelul reclamantului, a desființat sentința civilă nr. 1157 din 19 octombrie 2004 și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.

Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia nr. 6116 din 22 iunie 2006 pronunțată de Secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 1788/1/2006 care a respins ca nefondat recursul declarat de Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 1854 din 10 noiembrie 2005. In considerentele deciziei instanței supreme s-a statuat că termenul pentru depunerea actelor doveditoare prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 în prezent art. 23 după ultima republicare a legii este un termen de recomandare și nu unul de decădere, astfel că aceste acte pot fi depuse și în fața instanțelor de judecată, inclusiv în recurs, în condițiile art. 305 C. proc.

civ. și nu numai în faza procedurii administrative prealabile. Totodată s-a mai reținut că S.A. și soția sa S.C. (născută S.) au fost proprietarii tabulari ai imobilului situat în Timișoara, că primul a decedat la 5 august 1957, iar cea de-a doua la 6 noiembrie 1979, că din căsătoria celor doi soți nu au rezultat copii și că singurii lor moștenitori legali au fost nepoții și strănepoții de frate ai acesteia din urmă, printre care și intimatul - reclamant S.E. , fiul fratelui lui S.C., numitul S.A., postdecedat surorii sale, astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 57 din 22 octombrie 2003 eliberat de BNP P.I.V.

astfel cum a fost rectificat prin încheierea nr. 3725 din 31 octombrie 2005. Prin aceste acte s-a dovedit calitatea intimatului - reclamant de moștenitor legal al foștilor proprietari tabulari și cota parte ce îi revine din succesiunea acestora, iar prin notificarea depusă el a fost repus de drept în termenul de acceptare a succesiunii, îndeplinind astfel condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerat persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 [art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2)-(4)]. In aceste condiții, atâta timp cât prin decizia nr. 6116 din 22 iunie 2006 a instanței supreme s-a stabilit că termenul pentru depunerea actelor doveditoare prevăzut de Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare, că intimatul - reclamant are calitatea de moștenitor legal al foștilor proprietari tabulari ai imobilului preluat în mod abuziv de stat și că a trimis notificarea în termenul prevăzut de art. 22 din același act normativ, nu se poate susține pe calea unui nou recurs, decât cu încălcarea art. 166 și art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. cât și a dispozițiilor art. 1201 C. civ. că termenul de depunere a actelor doveditoare este un termen de decădere (deci nu pot fi depuse și în fază judiciară) și că intimatul - reclamant nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și nici dovada dreptului de proprietate al autorilor săi asupra imobilului în litigiu. Decizia criticată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, recursul este nefondat și va fi respins ca atare. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 222 A din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2007.