ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2848/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 189 din 19 octombrie

2009 a Cur

ții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român – Ministerul

Economiei și Finanțelor, precum și acțiunea formulată

de F.N.N. în contradictoriu cu A.N.R.P., fiind obligată această

pârâtă la plata sumei de 139.172 lei despăgubiri către

reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Statul Român – Ministerul Economiei și

Finanțelor este întemeiată, întrucât plata despăgubirilor

acordate în temeiul Legii nr. 290

/2003

se asigură de către A.N.R.P.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin

Hotărârea nr. 268

din 04 iulie 2007

a Comisiei Județene Prahova

de aplicare a Legii nr. 290

/2003

s-a aprobat cererea reclamantului privind

acordarea de despăgubiri pentru bunurile abandonate în Basarabia, iar suma

în speță trebuia acordată eșalonat în două

tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, reclamantului neacordându-i-se

însă nicio tranșă până la data pronunțării

hotărâri.

S-a apreciat totodată că obligația

actualizării despăgubirilor la data plății efective

izvorăște din lege.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.N.R.P.,

criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și

nelegalitate, susținând, în esență, că prevederile art. 18

alin. (5) din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290

/2003

privind eșalonarea plății pe parcursul a doi ani consecutivi,

sunt aplicabile doar în situația în care sunt alocate suficiente fonduri

de la bugetul de stat pentru plata despăgubirilor stabilite în baza

actului normativ

De asemenea, a mai subliniat recurenta, Legea nr. 290

/2003

nu

presupune restituirea dreptului de proprietate asupra unor imobile, ci

acordarea unor măsuri reparatorii, având în vedere

posibilitățile economice și financiare ale țării, în

raport cu alte necesități și priorități economice

și sociale.

S-a mai opinat că neplata primei tranșe

către reclamant nu dovedește un refuz nejustificat, plata acesteia

fiind condiționată de limita sumelor aprobate de la bugetul de stat.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte a constatat

că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 3 C. proc. civ., invocat în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., pentru considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3),

teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se

pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu

încălcarea competenței altei instanțe.

Reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe

dispozițiile Legii nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006 și H.G. nr. 57/2008.

Potrivit art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003,

Hotărârile A.N.R.P., Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt

supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare.

Același text de lege prevede, la alin. (6),

că „hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de

atac prevăzute de lege”.

Prevederi similare conțin și Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006,

așa cum au fost modificate prin H.G. nr. 57/2008.

Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) și alin. (4)

lit. e) din aceste Norme metodologice, Serviciul de aplicare a Legii nr. 290/2003,

care funcționează în cadrul A.N.R.P., verifică documentele de

plată depuse de beneficiarii despăgubirilor și propune

vicepreședintelui efectuarea plății pe baza documentelor

prezentate, iar în conformitate cu dispozițiile alin. (6) ale

aceluiași text, deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului

judecătoresc conform prevederilor legale, putând fi atacate la secția

de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază

reclamantul.

Întrucât aceste norme legale cu caracter special, derogatoriu

de la dreptul comun în materie - reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, prevăd competența exclusivă a

Secției de contencios administrativ a tribunalului, în primă

instanță, în ceea ce privește acțiunile având ca obiect

contestarea hotărârilor A.N.R.P., Serviciul pentru aplicarea Legii nr.

290/2003, pentru identitate de rațiune, competența materială

este aceeași în privința oricăror acțiuni întemeiate pe

prevederile respectivei legi.

În consecință, în temeiul art. 313, corelat

cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis,

dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre

competentă soluționare Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat A.N.R.P. împotriva sentinței

nr. 189 din 19 octombrie

2009 a Cur

ții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 mai 2010.