ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1188/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul M.V. a solicitat obligarea pârâtei să-i achite suma de 140.467,64 lei, acordată cu titlu de despăgubiri, stabilite prin Hotărârea nr. 202 din 05 aprilie 2007 a C.J.P.A. a Legii nr. 290/2003, de la emiterea căreia au trecut mai mult de doi ani, fără ca pârâta să-i fi achitat măcar prima tranșă, în cuantum de 40 % din suma pe care este îndreptățit să o primească, precum și obligarea chemaților în garanție să urmărească și să asigure respectarea hotărârii judecătorești. Totodată, reclamantul a solicitat și plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Hotărârea nr. 202/2007 a C.J.P.A.

a Legii nr. 290/2003, i s-au acordat despăgubiri în sumă de 140.467,64 lei pentru bunurile abandonate în Basarabia. Reclamantul a mai arătat că dispozițiile legale aplicabile în cauza sunt imperative și prevăd plata în termen de un an, maximum doi, iar el se încadrează în ipoteza acordării despăgubirilor ce depășesc suma de 100.000 lei, situație ce îl îndreptățește ca, în termen de un an de la comunicarea hotărârii, să primească prima tranșă de 40 %, urmând ca în al doilea an să primească tranșa de 60 %. Prin sentința civilă nr. 146 din 10 septembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamant si a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de bani stabilită cu titlu de despăgubiri, conform Hotărârii nr. 202/2007 a C.J.P.

A. a Legii 290/2003. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că p rin Hotărârea nr. 202/2007 C.J.P. A. a Legii nr. 290/2003 a modificat în parte Hotărârea nr. 31/2006, prin care reclamantului i s-au acordat despăgubiri pentru bunurile abandonate în Basarabia acordându-i-se, în compensare, despăgubiri în valoare totală de 140.467,64 lei reprezentând diferența rezultată din recalcularea valorii terenurilor. Împotriva acestei hotărâri, pârâții A.N.R.P. și Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., excepția invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova - Secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea recurentului-pârât la plata unei sume de bani cuvenită intimatului-reclamant cu titlu de despăgubiri, în baza hotărârii nr. 202 din 5 aprilie 2007 emisă de C.J.P.

Ca atare, este vorba despre o acțiune în pretenții, datorată neplății în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003. Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003. Conform alin. (3) al art. anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la A.N.R.P. – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În plus, alin. (4) al aceluiași articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P.

– Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui A.N.R.P. care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Alin. (5) din articolul în discuție precizează că hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G.

nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de A.N.R.P. în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a tribunalului. Ca atare, sunt aplicabile dispozițiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care dispun că necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de apel.

Nu există nici o îndoială că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată de norme imperative. În litigiul de față, putem afirma că suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003. Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (1) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de A.N.R.P. și de D.G.F.P. Prahova în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 146 din 10 septembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.