ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1188/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul M.V. a solicitat

obligarea pârâtei să-i achite suma de 140.467,64 lei, acordată cu titlu de

despăgubiri, stabilite prin Hotărârea nr.

202

din 05 aprilie 2007 a C.J.P.A. a Legii nr. 290/2003, de la emiterea căreia au

trecut mai mult de doi ani, fără ca pârâta să-i fi achitat măcar prima

tranșă, în cuantum de 40 % din suma pe care este

îndreptățit să o primească, precum și obligarea chemaților în garanție să

urmărească și să asigure respectarea hotărârii

judecătorești. Totodată, reclamantul a solicitat și plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, prin Hotărârea nr.

202/2007 a C.J.P.A.

a Legii nr. 290/2003, i s-au

acordat

despăgubiri în sumă de 140.467,64 lei pentru bunurile abandonate în Basarabia.

Reclamantul a

mai arătat că dispozițiile legale aplicabile în cauza sunt

imperative și prevăd plata în termen

de un an, maximum doi, iar el se încadrează în ipoteza acordării despăgubirilor

ce depășesc suma de 100.000 lei, situație ce îl îndreptățește ca, în termen de

un an de la comunicarea hotărârii, să primească prima

tranșă de 40 %, urmând ca în al doilea an să primească tranșa de 60 %.

Prin sentința civilă nr. 146 din 10

septembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a

admis cererea

formulată de reclamant si a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de

bani stabilită cu titlu de despăgubiri, conform Hotărârii nr. 202/2007 a C.J.P.

A.

a Legii 290/2003.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut că p

rin Hotărârea nr. 202/2007

C.J.P.

A. a Legii nr. 290/2003 a modificat în parte Hotărârea nr. 31/2006,

prin

care reclamantului i s-au acordat

despăgubiri pentru bunurile abandonate în Basarabia

acordându-i-se, în

compensare, despăgubiri în valoare totală de 140.467,64 lei

reprezentând diferența rezultată din recalcularea

valorii terenurilor.

Împotriva acestei hotărâri, pârâții

A.N.R.P. și Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este încadrat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înainte de a analiza motivele de recurs

invocate în cauză, examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., excepția invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că

hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă astfel că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru

care va admite recursul iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa

sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție,

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul prezentului litigiu este

reprezentat de obligarea recurentului-pârât la plata unei sume de bani cuvenită

intimatului-reclamant cu titlu de despăgubiri, în baza hotărârii nr. 202 din 5

aprilie 2007 emisă de C.J.P.

Ca atare, este vorba despre o acțiune

în pretenții, datorată neplății în termenul legal a unor despăgubiri stabilite

printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003.

Înalta Curte apreciază că, pentru

corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante

prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al art. anterior

indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de

hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la A.N.R.P. – Serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

În plus, alin. (4) al aceluiași

articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P. – Serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba

sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui A.N.R.P. care

coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin. (5) din articolul în discuție

precizează că hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc, putând

fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare.

Totodată, conform alin. (6) al

articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt

supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17 alin. (6) din

H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile

vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor

legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția

de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază

solicitantul.

Din interpretarea tuturor acestor

texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de A.N.R.P. în

aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios

administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a tribunalului.

Ca atare, sunt aplicabile dispozițiile

art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care dispun că necompetența este de ordine

publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, în

contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de apel.

Nu există nici o îndoială că,

întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată de

norme imperative.

În litigiul de față, putem afirma că

suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri, având drept

temei juridic Legea nr. 290/2003.

Altfel spus, trebuie aplicat

principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu

generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin.

(1) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de A.N.R.P.

și de D.G.F.P. Prahova în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței

civile nr. 146 din 10 septembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 martie 2010.