ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2281/2009

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele :

Prin sentința nr. 9953 din 29

septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul MUNICIPIUL

BUCUREȘTI - PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA BUCUREȘTI și SC

A.E.B. SRL BUCUREȘTI.

Prin acțiunea formulată, reclamanta

a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de leasing

imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare pentru lipsa obiectului și

cauză ilicită, cu motivarea că bunul ce a făcut obiectul închirierii, iar

ulterior înstrăinat de pârâta SC C. SA BUCUREȘTI nu era proprietara acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâta SC C. SA BUCUREȘTI este titulara dreptului de

proprietate asupra imobilului în litigiu și că reclamantul nu a dovedit motivul

de nulitate invocat de acesta pentru cauză ilicită, întrucât s-ar fi procedat

la vânzarea unui bun proprietate de stat și nici nu a făcut dovada unui titlu

valabil asupra imobilului, astfel că cererea sa de revendicare este

neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe

reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI - PRIN PRIMAR a declarat apel, criticând

soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 218 din 23 aprilie 2009 a respins ca nefondat

apelul reclamantului MUNICIPIUL BUCUREȘTI - PRIN PRIMAR, reținând că, prin

atribuirea imobilului în patrimoniul pârâtei SC C. SA BUCUREȘTI, în vederea

desfășurării obiectului de activitate pentru care a fost înființată, reclamanta

nu mai avea calitatea de proprietar și că în cauză regimul juridic aplicabil

contractului de leasing este cel prevăzut de art. 27 din O.G. nr. 88/1999 ca

lege specială.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI - PRIN PRIMAR a declarat recurs,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea

acțiunii astfel cum a fost precizată.

Critica deciziei se referă în esență

la faptul că instanța de apel a considerat în mod greșit că intimata-pârâtă are

un drept de proprietate asupra imobilului și nu municipalitatea, precum și

susținerea recurentei că sentința nr. 1422/2003 nu produce efecte juridice

asupra sa, a fost de asemenea apreciată ca neîntemeiată.

De asemenea, instanța a considerat

că, criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor legale la încheierea

contractului sunt neîntemeiate, iar din probele administrate se constată că

imobilul în litigiu nu a fost dobândit niciodată în proprietate de SC C. SA, ci

în folosință.

Înalta Curte, din oficiu, a invocat

excepția nulității cererii de recurs potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ.

Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul

I din Codul de procedură civilă este cale de atac extraordinară, nedevolutivă,

care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege.

În acest sens, art. 302

1

C.

proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină

cererea de recurs.

Printre aceste mențiuni, la lit. c),

s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub

sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se

întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau

casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Din cuprinsul cererii de recurs rezultă

că recurenta a invocat nelelgalitatea deciziei atacate în raport de prevederile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., însă argumentele folosite în susținerea

motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la

art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de

fapt ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.

În atare situație, Înalta Curte va

da eficiență prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și

va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

declarată de reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI - PRIN PRIMAR împotriva deciziei

nr. 218 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2009.