ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2978/2009

Asupra recursului de față; Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 25 februarie 2008, sub nr. 7543/3/2008, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, solicitând instanței obligarea pârâtei să încheie un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul cu destinație comercială, situat în București, B-dul Alexandru Obregia, în suprafață de 80,00 m.p., la prețul convenit conform art. 7 alin. (1) din contractul de leasing imobiliar, cu clauză irevocabilă de vânzare, înregistrat sub nr. 5195 din 31 decembrie 1998, și obligarea la daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la întocmirea actului, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 8147 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis acțiunea privind pe reclamanta SC A. SRL și pârâta SC A. SA, cum a fost formulată. Pârâta a fost obligată la încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare a spațiului cu destinație comercială din București, Bd. Alexandru Obregia, în suprafață de 80 m.p. la prețul stabilit în art. 7 din contract și la 100 RON daune cominatorii/zi întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii până la întocmirea actului. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere dispozițiile legale în materie. Împotriva sentinței comerciale nr. 8147 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a declarat apel SC A. SA.

Prin decizia nr. 94 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, apelul a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În esență, recurenta a susținut că instanța de apel nu a analizat temeinic probele administrate în cauză și nu a avut în vedere dispozițiile art. 948 C. civ. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul pentru următoarele considerente: Curtea găsește nefondat motivul de recurs invocat de recurentă și prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de apel s-a pronunțat în raport de probele administrate.

În consecință, judecătorul care a cercetat fondul cauzei nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Raporturile juridice dintre părți au fost corect analizate, natura juridică a acestora nu a fost nici schimbată și nici denaturată de instanța de apel. În plus, critica nu se poate circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și nu rezultă din actele dosarului că instanța și-ar fi depășit atribuțiile, dimpotrivă a soluționat apelul în limitele învestirii.

Astfel, Curtea de Apel a reținut corect că prin contractul de leasing imobiliar nr. 5195 din 31 decembrie 1998, încheiat între părțile litigante acestea au convenit potrivit articolului 6 ca termenul utilizării în sistem de leasing imobiliar este de 5 ani de la data semnării procesului-verbal menționat la articolul 3. Potrivit art. 14 la terminarea contractului și sub condiția îndeplinirii întocmai a obligațiilor utilizatorului părțile vor proceda în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la îndeplinirea formalităților necesare transferului dreptului de proprietate asupra bunului, obiectului contractului. Cu alte cuvinte, obligația intimatei-pârâte de a transfera dreptul de proprietate asupra imobilului deriva din articolul 14 al contractului părților care prevede o astfel de clauză de cumpărare.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că intimatul - reclamant și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în baza contractului de leasing, recurenta-pârâtă refuzând nejustificat încheierea contractului de vânzare-cumpărare, deși în raport de dispozițiile articolelor 4 și 6, articolului 9 alin. (1) din O.G. nr. 51/1997, astfel cum era în vigoare la data încheierii contractului, încheierea contractului de vânzare-cumpărare este o obligație legală a locatorului. Având în vedere considerentele arătate precum și faptul ca locatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al locatarului/utilizatorului [(art. 9 alin. (1) lit. d) din O.G. nr. 51/1997)], Curtea de Apel a respins apelul, ca nefondat, și a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în raport de situația de fapt.

Înalta Curte găsește nefondat și motivul de recurs invocat de recurentă și prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel a recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. De altfel, deși recurenta indică textele ce ar cădea sub incidența motivului de recurs arătat, nu motivează în ce constă concret greșeala instanței de apel în interpretarea sau aplicarea acestora. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiția legală a dezvoltării implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiază.

Recurenta circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critici de netemeinicie. Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SA OTOPENI împotriva deciziei nr. 94 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A. SA Otopeni împotriva deciziei nr. 94 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2009.