ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2441/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Învestirea primei instanțe

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul A.C. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Primul ministru al României, anularea deciziei Primului ministru nr.

444/2009 și suspendarea executării acestei decizii până la

soluționarea irevocabilă a cauzei, cu obligarea pârâtului la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, prin H.G. nr. 1165/2008 a fost numit în

funcția publică de subprefect al județului Constanța, iar ulterior,

prin H.G. nr. 151/2009, în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 188/1999 și ale art. 33 alin. (1) lit. c) din H.G. nr.

341/2007, s-a hotărât aplicarea mobilității din funcția de

subprefect al județului Constanța în funcția publică de

inspector guvernamental. Astfel, prin decizia Primului-ministru nr. 264/2009,

în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999

și ale art. 33 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 341/2007, în aplicarea

mobilității înalților funcționari publici, a fost numit în

funcția de inspector guvernamental, în cadrul Secretariatul General al

Guvernului.

Prin decizia nr. 444/2009, a

fost desemnat să îndeplinească la nivelul județului Harghita atribuții

ce intră în sfera de competență a Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii.

Reclamantul a susținut

că măsura aplicării mobilității s-a realizat

unilateral, pentru prima dată prin intermediul deciziei nr. 264/2009, prin

care s-a dispus, în absența vreunei solicitări din partea sa, și

în lipsa consimțământului său, trecerea în rândul inspectorilor

guvernamentali din cadrul Secretariatului General al Guvernului, în acest

moment producându-se modificarea raportului de serviciu în ceea ce

privește felul muncii și locul acesteia. Drept urmare, prin decizia

nr. 444/2009 a avut loc practic, o nouă modificare a raportului de

serviciu, printr-o repetare aplicare a principiului mobilității, la

momentul adoptării actului atacat nefiind incidente niciuna din ipotezele

legale de natură a justifica măsura aplicării principiului

mobilității constând în desemnarea de a desfășura, la

nivelul județului Harghita, atribuții ce intră în sfera

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

1.1.Soluția primei

instanțe

Prin

încheierea nr. 304/CA din 23 iulie 2009, instanța a luat act de

renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind

suspendarea executării actului administrativ atacat.

În

ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei Primului

- ministrul al României nr. 444/2009, Curtea de Apel Constanța,

Secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, a constatat că acesta este nefondat, astfel

încât, prin sentința nr. 417/CA din 14 octombrie 2009 a respins, ca atare, acțiunea formulată de reclamant.

1.2.

Considerentele

reținute de curtea de apel în motivarea sentinței

Pentru

a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență,

că din probele administrate, rezultă că în mod eronat

reclamantul a susținut că prin decizia nr. 444/2009 s-a realizat o

nouă modificare a raporturilor sale de serviciu, cu încălcarea

dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 341/2007, mobilitatea

operând în ceea ce-l privește pe reclamant, o singură dată,

și anume, atunci când a fost numit din funcția de subprefect în cea

de inspector guvernamental, astfel încât raporturile de serviciu ale

reclamantului nu au fost modificate prin decizia atacată în cauză.

Concluzionând,

instanța a apreciat că decizia nr. 444/2009 a fost legal emisă

de autoritatea pârâtă, conform competențelor conferite, iar prin

emiterea ei, reclamantului nu i-a fost produsă vreo vătămare

într-un drept sau interes legitim, neputând fi reținută vreo

încălcare a dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. b) din H.G. nr.

341/2007.

de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, reclamantul a declarat recurs.

A fost invocat

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu

referire la art. 304

1

C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-au

susținut următoarele critici:

- în mod

greșit instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 444/2009

nu au fost modificate raporturile de serviciu ale reclamantului, mobilitatea

operând deja în ceea ce-l privește, prin intermediul Deciziei nr.

264/2009;

- potrivit art.

27 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 341/2007 mobilitatea nu poate fi realizată

decât cel mult o dată pe an, pentru aceeași persoană, prevedere

care în cazul său nu a fost însă respectată;

- prin Decizia nr.

444/2009 s-a realizat practic o nouă aplicare a principiului mobilității,

acesta fiind actul prin care a avut loc încă o dată modificarea raportului

său de serviciu;

- la momentul adoptării

actului atacat nu a fost incidentă vreuna dintre ipotezele reglementate expres

și limitativ în cuprinsul dispozițiilor art. 30 din H.G. nr.

341/2007, potrivit cu care mobilitatea pentru eficientizarea

activității autorităților și instituțiilor publice

se dispune în situațiile enunțate, astfel că nu se justifică

măsura aplicării mobilității în desemnarea

recurentului-reclamant, pentru a îndeplini, la nivelul județului Harghita,

atribuții ce intră în sfera de competență a Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii.

3.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Recursul

nu este fondat.

Analizând

sentința atacată în raport de criticile formulate, față de apărările

intimatului-pârât dar și prin prisma prevederilor incidente din materia

supusă analizei, și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzistă motive de

nelegalitate care să impună modificarea sau casarea hotărârii pronunțate

de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin

Decizia nr. 444/2009 a Primului Ministru, recurentul-reclamant a fost desemnat

să îndeplinească, la nivelul județului Harghita atribuții

ce intră în sfera de competență a Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii. Această măsură a fost apreciată de

recurentul-reclamant ca fiind nelegală pe considerentul că mobilitatea

înalților funcționari publici, în temeiul art. 27 alin. (2) lit. b)

din H.G. nr. 341/2007 nu se poate realiza decât o dată pe an, pentru aceeași

persoană, principiu care a fost însă încălcat în cauză.

Înalta

Curte apreciază că nu sunt fondate criticile recurentului și ca

atare nu pot fi primite întrucât prima instanță a realizat o

corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente în cauză,

respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 341/2007, ale art.

12 și art. 27 alin. (2) din H.G. nr. 341/2007, al căror conținut

a și fost expus în cuprinsul sentinței atacate.

În

mod evident, în cauză, se impune a se determina, din punct de vedere juridic,

în ce măsură, prin emiterea de către autoritatea intimată a

Deciziei nr. 444/2009, s-a realizat o nouă modificare a raporturilor de

serviciu ale recurentului, cu încălcarea dispozițiilor legale privind

mobilitatea, reținând că printr-o decizie anterioară, cu nr.

264/2009, reclamantul a fost trecut în rândul inspectorilor guvernamentali din

cadrul Secretariatului General al Guvernului, ceea ce a reprezentat o

modificare a raportului său de serviciu.

Din

această perspectivă, Înalta Curte, în acord cu cele reținute

și de prima instanță, apreciază că prin decizia nr.

444/2009 emisă de Primul Ministru, în temeiul art. 12 alin. (3) din H.G.

nr. 341/2007, privind intrarea în categoria înalților funcționari

publici, managementul carierei și mobilitatea înalților

funcționari publici, cu modificări, și al art. 19 alin. (1) din

Legea nr. 90/2001, publicată în M.Of. nr. 209 din 1 aprilie 2009, prin

care dl. A.C., în calitatea sa de inspector guvernamental în cadrul Secretariatului

General al Guvernului a fost desemnat să îndeplinească la nivelul județului

Harghita atribuții ce intră în sfera de competență a

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, nu reprezintă

și nici nu echivalează cu o nouă aplicare a principiului

mobilității.

Acest

principiu a fost pus în practică, în cazul recurentului-reclamant, prin Decizia

nr. 264 din 25 februarie 2009, când, în aplicarea acestuia, s-a dispus numirea

domnului A.C. în funcția publică de inspector guvernamental.

Prin

decizia nr. 444/2009, emisă de autoritatea intimată competentă,

în conformitate și în limitele atribuțiilor conferite, s-au stabilit numai

atribuțiile recurentului-reclamant, în virtutea calității sale

anterior dobândită, aceea de inspector guvernamental, astfel cum se

prevede în art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 341/2007. Acest text stipulează

expres că atribuțiile inspectorilor guvernamentali se stabilesc

individual, prin decizie a primului ministru, fiind prevăzut totodată

[art. 12 alin. (1), (2) și (4)] că inspectorii guvernamentali coordonează

activități, proiecte sau programe complexe în legătură cu Statutul

României de stat membru UE, asigurând continuitatea în dezvoltarea și

implementarea unei viziuni strategice la nivel central, regional, teritorial

sau local.

Față

de toate cele sus-arătate, apreciind așadar că prin

sentința recurată s-a realizat o corectă și temeinică aplicare

a prevederilor legale incidente, sus enunțate, criticile recurentului

fiind nefondate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge așadar,

pe acest temei recursul promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.C.

împotriva sentinței civile nr. 417/CA din 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 mai 2010.