ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4504/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul A.C. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor și Infrastructurii solicitând anularea ordinului nr. 448 din 07 aprilie 2009. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 1165/2008 a fost numit în funcția de subprefect al județului Constanța. Prin H.G. nr. 151/2009 s-a hotărât aplicarea mobilității din funcția de subprefect al județului Constanța în funcția publică de inspector guvernamental, astfel că, prin decizia Primului Ministru nr. 264/2009 a fost numit inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului. Prin decizia nr. 444/2009 a fost desemnat să îndeplinească la nivelul județului Harghita atribuții ce intră în sfera de competență a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

În apărare, pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că prin ordinul atacat nu a făcut decât să aducă la îndeplinire obligația stabilită în sarcina sa prin decizia Primului Ministru nr. 444/2009, fără să modifice raportul de serviciu al intimatului-reclamant. Prin sentința civilă nr. 645/CA din 17 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant și a anulat Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 448 din 07 aprilie 2009. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în baza art. 12 alin. (3) raportat la art. 12 alin. (1) și (2) din H.G.

nr. 341/2007, atribuțiile inspectorilor guvernamentali vor fi stabilite individual prin decizie de către Primul Ministru, la propunerea Secretarului General al Guvernului. Deoarece prin decizia nr. 444/2009, Primul Ministru a stabilit doar că intimatul-reclamant va îndeplini atribuții ce intră în sfera de competență a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și a dispus ca atribuțiile și responsabilitățile să fie stabilite prin ordin al Ministrului Transporturilor și Infrastructurii, respectarea dispozițiilor art. 12 alin. (3) a fost analizată de către instanța de fond. În ceea ce privește ordinul nr. 448 din 07 aprilie 2009, instanța de fond a apreciat asupra conformității atribuțiilor enumerate prin Anexa nr. 1 la ordin cu prevederile art. 12 alin. (1) și (2) din H.G.

nr. 341/2007. Curtea de apel a mai apreciat că din Anexa nr. 1 la ordin rezultă că intimatului-reclamant i s-au stabilit atribuții privind drumurile naționale și autostrăzile (stare tehnică, revizii, protecție cu perdele forestiere), exploatările de agregate de balastieră și carieră, inundațiile (evaluare risc, măsuri preventive), îmbunătățirea colaborării cu autoritățile locale și îmbunătățirea legislației rutiere prin propuneri legislative. Toate aceste activități nu pot fi încadrate în noțiunea de „programe complexe în legătură cu statutul României de stat membru al Uniunii Europene, precum și cu prioritățile strategice de dezvoltare a capacității administrative și instituționale”, fiind doar programe de bază în orice stat și care nu vizează dezvoltarea capacității administrative și instituționale.

De asemenea, instanța de fond a constatat că prin îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin Anexa nr. 1 la ordin nu se asigură continuitatea în dezvoltarea și implementarea unei viziuni strategice la nivel central, regional, teritorial sau local, prin coordonarea și, după caz, evaluarea implementării legislației naționale și comunitare relevante, prin identificarea și promovarea mecanismelor necesare respectării principiilor subsidiarității și descentralizării, a bunei gestiuni a fondurilor publice și a bunei guvernări. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că atribuțiile descrise prin ordinul nr. 448/2009 „nu pot fi încadrate în noțiunea de programe complexe în legătură cu statutul României de stat membru al Uniunii Europene, precum și cu prioritățile strategice de dezvoltare a capacității administrative și instituționale”. Se mai susține că argumentele instanței de fond reținute pe acest aspect nu numai că nu sunt fundamentate pe niciun text de lege care să stabilească fără nicio urmă de echivoc eludarea prevederilor art. 12 din H.G. nr. 341/2007, însă sunt și contradictorii. Atribuțiile descrise prin ordinul contestat, chiar dacă s-ar reține că fac parte „doar dintr-un program 1 de bază”, ele nu pot fi excluse programelor complexe elaborate în legătură cu statutul României de stat membru al Uniunii Europene.

Susținerile recurentului-pârât sunt fundamentate pe principiul de drept comunitar care instituie regula potrivit căreia interesul național trebuie circumscris interesului comunitar. Ca atare, orice strategie națională adoptată ulterior integrării în Comunitatea Europeană este de natură a afecta interesele comunitare, fiind astfel circumscrise programelor comunitare aprobate în domeniu, concretizate în realitatea juridică națională ce-și are sediul materiei în prevederile tratatelor adoptate sau la care a aderat România ori în textul directivelor comunitare.

Recurentul-pârât mai menționează că atribuțiile descrise prin anexa ordinului contestat urmăresc identificarea și promovarea mecanismelor inerente unei bune desfășurări a activității specifice domeniului transporturilor în zona de referință indicată prin decizia Primului Ministru nr. 444/2009, zonă a cărei apartenență la spațiul comunitar este indubitabilă în raport de statutul României de stat membru al Uniunii Europene, și, pe cale de consecință, este inclusă în strategia de dezvoltare comunitară a infrastructurii de transport. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, precum și cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța de fond a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prin decizia Primului Ministru nr. 264/2009, intimatul-reclamant a fost numit în funcția de inspector guvernamental, funcție ce intră în structura organizatorică a Secretariatului General al Guvernului, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, raportul de serviciu s-a născut între intimatul-reclamant și Secretariatul General al Guvernului, entitate juridică cu personalitate juridică proprie, distinctă de cea a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, conform art. 1 din H.G.

nr. 405/2007, privind organizarea și funcționarea Secretariatul General al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale H.G. nr. 76/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, cu modificările ulterioare. Ulterior, prin decizia Primului Ministru nr. 444/2009, intimatul-reclamant a fost desemnat să îndeplinească, la nivelul județului Harghita, atribuții ce intră în sfera de competență a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, raporturile de serviciu ale cestuia rămânând în continuare a se derula cu Secretariatul General al Guvernului, dovadă în acest sens fiind chiar teza a III-a din articolul unic al deciziei anterior menționate.

Potrivit acestei teze, plata drepturilor salariale ale inspectorului guvernamental, precum și a celorlalte drepturi aferente se realizează de Secretariatul General al Guvernului, în condițiile legii. Urmare a deciziei nr. 444/2009, a fost emis Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr. 448/2009 contestat în prezenta cauză, prin care au fost descrise atribuțiile specifice domeniului de activitate a ministerului ce urmau a fi aduse la îndeplinire de intimatul-reclamant în executarea deciziei. În mod evident, în cauză se impune a determina, din punct de vedere juridic, în ce măsură, prin emiterea de către autoritate a ordinului nr. 448/2009, s-a realizat o nouă modificare a raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant, cu încălcarea dispozițiilor legale privind mobilitatea.

Din această perspectivă, instanța de control judiciar apreciază că ordinul nr. 448/2009 nu reprezintă și nici nu echivalează cu o nouă aplicare a principiului mobilității. Acest principiu a fost pus în practică, în cazul intimatului-reclamant, prin decizia nr. 264 din 25 februarie 2009, când, în aplicarea acestuia, s-a dispus numirea sa în funcția publică de inspector guvernamental. Prin ordinul nr. 448/2009, emis de autoritatea competentă, în conformitate și în limitele atribuțiilor conferite, s-au stabilit numai atribuțiile intimatului-reclamant, în virtutea calității sale anterior dobândită, aceea de inspector guvernamental, astfel cum se prevede în art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 341/2007.

Acest text stipulează expres că atribuțiile inspectorilor guvernamentali se stabilesc individual, prin decizie a Primului Ministru, fiind prevăzut totodată [art. 12 alin. (1), (2) și (4)] că inspectorii guvernamentali coordonează activități, proiecte sau programe complexe în legătură cu statutul României de stat membru U.E., asigurând continuitatea în dezvoltarea și implementarea unei viziuni strategice la nivel central, regional, teritorial sau local. Deci, se poate lesne observa că prin ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii pe care intimatul-reclamant îl contestă nu au fost aduse modificări raportului de serviciu pe care acesta îl avea cu Secretariatul General al Guvernului.

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin ordinul contestat, nu a făcut decât să aducă la îndeplinire o obligație reținută în sarcina sa prin Decizia Primului Ministru nr. 444/2009, fără să modifice raportul de serviciu al intimatului-reclamant, sens în care, așa cum am arătat anterior doar a descris atribuțiile ce îi revin acestuia ca urmare a emiterii acestei decizii. Pentru aceste considerente, toate criticile, fundamentate în drept pe dispozițiile art. 87 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 27 din H.G. nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi reținute în sarcina Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

În acest context nu se poate reține nelegalitatea emiterii ordinului, chiar și prin prisma textului de lege invocat de intimatul-reclamant. Art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 342/2007 prevede faptul că atribuțiile inspectorilor guvernamentali sunt stabilite prin decizia Primului Ministru. În cauză, prin decizia nr. 444/2009, intimatului-reclamant i-au fost stabilite atribuții ce intră în sfera de competență a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, la nivelul județului Harghita, ministrului revenindu-i exclusiv obligația de a întocmi, prin ordin al ministrului, fișa de descriere a acestor atribuții. Din cuprinsul art. 1 al ordinului contestat reiese întocmai faptul că a fost aprobată exclusiv fișa de descriere a atribuțiilor și responsabilităților intimatului-reclamant.

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a adus la îndeplinire obligația stabilită în sarcina sa de Primul Ministru în sensul descrierii atribuțiilor, aspect concordant cu prevederile art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 341/2007 conform cărora atribuțiile inspectorilor guvernamentali se stabilesc pe baza propunerilor miniștrilor. Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că instanța de fond în mod greșit a apreciat în acord cu cele susținute de intimatul-reclamant, prin ordinul nr. 448/2009 s-a realizat o nouă modificare a raporturilor sale de serviciu, cu încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 341/2007. Înalta Curte constată că mobilitatea, în cazul intimatului-reclamant, a operat o singură dată, și anume atunci când a fost numit din funcția de subprefect în cea de inspector guvernamental, astfel încât raporturile de serviciu ale acestuia nu au fost modificate prin ordinul atacat în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că ordinul nr. 448/2009 a fost legal emis de autoritatea pârâtă, conform competențelor conferite, iar prin emiterea lui, intimatului-reclamant nu i-a fost produsă vreo vătămare într-un drept sau interes legitim, neputând fi reținută vreo încălcare a dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 341/2007. Înalta Curte mai apreciază că prima instanță a realizat o greșită interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 341/2007, ale art. 12 și 27 alin. (2) din H.G. nr. 341/2007, al căror conținut a și fost expus în cuprinsul sentinței atacate. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantului, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, împotriva sentinței civile nr. 645/CA din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantului A.C., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2010.