ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4504/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul A.C. a chemat

în judecată Ministerul Transporturilor și Infrastructurii solicitând anularea ordinului

nr. 448 din 07 aprilie 2009.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 1165/2008 a fost numit în funcția de subprefect

al județului Constanța.

Prin H.G. nr. 151/2009

s-a hotărât aplicarea mobilității din funcția de subprefect al județului Constanța

în funcția publică de inspector guvernamental, astfel că, prin decizia Primului

Ministru nr. 264/2009 a fost numit inspector guvernamental în cadrul Secretariatului

General al Guvernului.

Prin decizia nr. 444/2009

a fost desemnat să îndeplinească la nivelul județului Harghita atribuții ce intră

în sfera de competență a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

În apărare, pârâtul a

depus întâmpinare prin care a arătat că prin ordinul atacat nu a făcut decât să

aducă la îndeplinire obligația stabilită în sarcina sa prin decizia Primului Ministru

nr. 444/2009, fără să modifice raportul de serviciu al intimatului-reclamant.

Prin sentința civilă

nr. 645/CA din 17 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamant și a anulat Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr.

448 din 07 aprilie 2009.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, în baza art. 12 alin. (3) raportat la

art. 12 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 341/2007, atribuțiile inspectorilor guvernamentali

vor fi stabilite individual prin decizie de către Primul Ministru, la propunerea

Secretarului General al Guvernului.

Deoarece prin decizia

nr. 444/2009, Primul Ministru a stabilit doar că intimatul-reclamant va îndeplini

atribuții ce intră în sfera de competență a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

și a dispus ca atribuțiile și responsabilitățile să fie stabilite prin ordin al

Ministrului Transporturilor și Infrastructurii, respectarea dispozițiilor art. 12

alin. (3) a fost analizată de către instanța de fond.

În ceea ce privește ordinul

nr. 448 din 07 aprilie 2009, instanța de fond a apreciat asupra conformității atribuțiilor

enumerate prin Anexa nr. 1 la ordin cu prevederile art. 12 alin. (1) și (2) din

H.G. nr. 341/2007.

Curtea de apel a mai apreciat

că din Anexa nr. 1 la ordin rezultă că intimatului-reclamant i s-au stabilit atribuții

privind drumurile naționale și autostrăzile (stare tehnică, revizii, protecție cu

perdele forestiere), exploatările de agregate de balastieră și carieră, inundațiile

(evaluare risc, măsuri preventive), îmbunătățirea colaborării cu autoritățile locale

și îmbunătățirea legislației rutiere prin propuneri legislative.

Toate aceste activități

nu pot fi încadrate în noțiunea de „programe complexe în legătură cu statutul României

de stat membru al Uniunii Europene, precum și cu prioritățile strategice de dezvoltare

a capacității administrative și instituționale”, fiind doar programe de bază în

orice stat și care nu vizează dezvoltarea capacității administrative și instituționale.

De asemenea, instanța

de fond a constatat că prin îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin Anexa nr. 1

la ordin nu se asigură continuitatea în dezvoltarea și implementarea unei viziuni

strategice la nivel central, regional, teritorial sau local, prin coordonarea și,

după caz, evaluarea implementării legislației naționale și comunitare relevante,

prin identificarea și promovarea mecanismelor necesare respectării principiilor

subsidiarității și descentralizării, a bunei gestiuni a fondurilor publice și a

bunei guvernări.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că atribuțiile descrise prin

ordinul nr. 448/2009 „nu pot fi încadrate în noțiunea de programe complexe în legătură

cu statutul României de stat membru al Uniunii Europene, precum și cu prioritățile

strategice de dezvoltare a capacității administrative și instituționale”.

Se mai susține că argumentele

instanței de fond reținute pe acest aspect nu numai că nu sunt fundamentate pe niciun

text de lege care să stabilească fără nicio urmă de echivoc eludarea prevederilor

art. 12 din H.G. nr. 341/2007, însă sunt și contradictorii.

Atribuțiile descrise prin

ordinul contestat, chiar dacă s-ar reține că fac parte „doar dintr-un program 1

de bază”, ele nu pot fi excluse programelor complexe elaborate în legătură cu statutul

României de stat membru al Uniunii Europene.

Susținerile recurentului-pârât

sunt fundamentate pe principiul de drept comunitar care instituie regula potrivit

căreia interesul național trebuie circumscris interesului comunitar. Ca atare, orice

strategie națională adoptată ulterior integrării în Comunitatea Europeană este de

natură a afecta interesele comunitare, fiind astfel circumscrise programelor comunitare

aprobate în domeniu, concretizate în realitatea juridică națională ce-și are sediul

materiei în prevederile tratatelor adoptate sau la care a aderat România ori în

textul directivelor comunitare.

Recurentul-pârât mai menționează

că atribuțiile descrise prin anexa ordinului contestat urmăresc identificarea și

promovarea mecanismelor inerente unei bune desfășurări a activității specifice domeniului

transporturilor în zona de referință indicată prin decizia Primului Ministru

nr. 444/2009, zonă a cărei apartenență la spațiul comunitar este indubitabilă în

raport de statutul României de stat membru al Uniunii Europene, și, pe cale de consecință,

este inclusă în strategia de dezvoltare comunitară a infrastructurii de transport.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța de fond a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin decizia Primului

Ministru nr. 264/2009, intimatul-reclamant a fost numit în funcția de inspector

guvernamental, funcție ce intră în structura organizatorică a Secretariatului General

al Guvernului, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 341/2007

privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei

și mobilitatea înalților funcționari publici, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, raportul

de serviciu s-a născut între intimatul-reclamant și Secretariatul General al Guvernului,

entitate juridică cu personalitate juridică proprie, distinctă de cea a Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii, conform art. 1 din H.G. nr. 405/2007, privind

organizarea și funcționarea Secretariatul General al Guvernului, cu modificările

și completările ulterioare, coroborate cu cele ale H.G. nr. 76/2009 privind organizarea

și funcționarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, cu modificările

ulterioare.

Ulterior, prin decizia

Primului Ministru nr. 444/2009, intimatul-reclamant a fost desemnat să îndeplinească,

la nivelul județului Harghita, atribuții ce intră în sfera de competență a Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii, raporturile de serviciu ale cestuia rămânând

în continuare a se derula cu Secretariatul General al Guvernului, dovadă în acest

sens fiind chiar teza a III-a din articolul unic al deciziei anterior menționate.

Potrivit acestei teze,

plata drepturilor salariale ale inspectorului guvernamental, precum și a celorlalte

drepturi aferente se realizează de Secretariatul General al Guvernului, în condițiile

legii.

Urmare a deciziei nr.

444/2009, a fost emis Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii

nr. 448/2009 contestat în prezenta cauză, prin care au fost descrise atribuțiile

specifice domeniului de activitate a ministerului ce urmau a fi aduse la îndeplinire

de intimatul-reclamant în executarea deciziei.

În mod evident, în cauză

se impune a determina, din punct de vedere juridic, în ce măsură, prin emiterea

de către autoritate a ordinului nr. 448/2009, s-a realizat o nouă modificare a raporturilor

de serviciu ale intimatului-reclamant, cu încălcarea dispozițiilor legale privind

mobilitatea.

Din această perspectivă,

instanța de control judiciar apreciază că ordinul nr. 448/2009 nu reprezintă și

nici nu echivalează cu o nouă aplicare a principiului mobilității.

Acest principiu a fost

pus în practică, în cazul intimatului-reclamant, prin decizia nr. 264 din 25

februarie 2009, când, în aplicarea acestuia, s-a dispus numirea sa în funcția publică

de inspector guvernamental.

Prin ordinul nr. 448/2009,

emis de autoritatea competentă, în conformitate și în limitele atribuțiilor conferite,

s-au stabilit numai atribuțiile intimatului-reclamant, în virtutea calității sale

anterior dobândită, aceea de inspector guvernamental, astfel cum se prevede în

art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 341/2007.

Acest text stipulează

expres că atribuțiile inspectorilor guvernamentali se stabilesc individual, prin

decizie a Primului Ministru, fiind prevăzut totodată [art. 12 alin. (1), (2) și

(4)] că inspectorii guvernamentali coordonează activități, proiecte sau programe

complexe în legătură cu statutul României de stat membru U.E., asigurând continuitatea

în dezvoltarea și implementarea unei viziuni strategice la nivel central, regional,

teritorial sau local.

Deci, se poate lesne observa

că prin ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii pe care intimatul-reclamant

îl contestă nu au fost aduse modificări raportului de serviciu pe care acesta îl

avea cu Secretariatul General al Guvernului.

Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii, prin ordinul contestat, nu a făcut decât să aducă la îndeplinire

o obligație reținută în sarcina sa prin Decizia Primului Ministru nr. 444/2009,

fără să modifice raportul de serviciu al intimatului-reclamant, sens în care, așa

cum am arătat anterior doar a descris atribuțiile ce îi revin acestuia ca urmare

a emiterii acestei decizii.

Pentru aceste considerente,

toate criticile, fundamentate în drept pe dispozițiile art. 87 din Legea nr. 188/1999

privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare,

coroborate cu cele ale art. 27 din H.G. nr. 341/2007 privind intrarea în categoria

înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari

publici, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi reținute în sarcina

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

În acest context nu se

poate reține nelegalitatea emiterii ordinului, chiar și prin prisma textului de

lege invocat de intimatul-reclamant.

Art. 12 alin. (3) din

H.G. nr. 342/2007 prevede faptul că atribuțiile inspectorilor guvernamentali sunt

stabilite prin decizia Primului Ministru.

În cauză, prin decizia

nr. 444/2009, intimatului-reclamant i-au fost stabilite atribuții ce intră în sfera

de competență a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, la nivelul județului

Harghita, ministrului revenindu-i exclusiv obligația de a întocmi, prin ordin al

ministrului, fișa de descriere a acestor atribuții. Din cuprinsul art. 1 al ordinului

contestat reiese întocmai faptul că a fost aprobată exclusiv fișa de descriere a

atribuțiilor și responsabilităților intimatului-reclamant.

Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii a adus la îndeplinire obligația stabilită în sarcina sa de Primul

Ministru în sensul descrierii atribuțiilor, aspect concordant cu prevederile

art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 341/2007 conform cărora atribuțiile inspectorilor

guvernamentali se stabilesc pe baza propunerilor miniștrilor.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că instanța de fond în mod greșit a apreciat

în acord cu cele susținute de intimatul-reclamant, prin ordinul nr. 448/2009 s-a

realizat o nouă modificare a raporturilor sale de serviciu, cu încălcarea dispozițiilor

art. 27 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 341/2007.

Înalta Curte constată

că mobilitatea, în cazul intimatului-reclamant, a operat o singură dată, și anume

atunci când a fost numit din funcția de subprefect în cea de inspector guvernamental,

astfel încât raporturile de serviciu ale acestuia nu au fost modificate prin ordinul

atacat în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte

apreciază că ordinul nr. 448/2009 a fost legal emis de autoritatea pârâtă, conform

competențelor conferite, iar prin emiterea lui, intimatului-reclamant nu i-a fost

produsă vreo vătămare într-un drept sau interes legitim, neputând fi reținută vreo

încălcare a dispozițiilor art. 27 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 341/2007.

Înalta Curte mai apreciază

că prima instanță a realizat o greșită interpretare și aplicare a prevederilor legale

incidente în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 341/2007,

ale art. 12 și 27 alin. (2) din H.G. nr. 341/2007, al căror conținut a și fost expus

în cuprinsul sentinței atacate.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt întemeiate, iar instanța

de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte

va admite recursul, va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea

reclamantului, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, împotriva sentinței civile

nr. 645/CA din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată

în sensul că respinge acțiunea reclamantului A.C., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2010.