ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5150/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1416 din 11

decembrie 2007, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a admis acțiunea formulată de

reclamantul K.E. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Bârlad și în

consecință a anulat în parte dispoziția nr. 1874 din 12 iulie 2006, obligându-l

pe pârât să restituie reclamantului suprafața de 385 mp situată în Bârlad.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Iași, secția civilă, care, prin decizia nr. 74 din 7 mai 2008, a

respins, pentru lipsa calității procesuale active apelul formulat de Primăria

Municipiului Bârlad.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 7675 din 3

decembrie 2008 a admis recursul pârâtei și casând decizia atacată a trimis

cauza aceleiași instanțe în vederea rejudecării pe fond a apelului, reținând că

instanța de control judiciar a concluzionat greșit că primăria nu a fost parte

în proces și ca atare nu are calitate procesuală pasivă.

În rejudecare, Curtea de Apel Iași,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 128 din

1 iulie 2009, a admis apelul Primăriei Municipiului Bârlad, prin primar și

schimbând în tot sentința, a respins contestația formulată de K.E. împotriva

dispoziției nr. 1874 din 12 iulie 2007.

Împotriva ultimei hotărâri, în

termen legal a declarat recurs reclamantul K.E.

În motivarea căii extraordinare de

atac se redă pe larg istoricul cauzei, susținerea de fapte și afirmații din

cuprinsul cererii de recurs nefiind structurată din punct de vedere juridic, în

așa fel încât să se poată reține, cel puțin din oficiu, o critică susceptibilă

de a fi încadrată în cazurile de casare sau de modificare, prevăzute de art.

304 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar.

Cauza recursului constă în

nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se atacă pe această cale, care

trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar,

simpla nemulțumire a părții referitor la hotărârea pronunțată nu este

suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea

atacată este nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să își sprijine

recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.

Potrivit art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivele de recurs sunt arătate

limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (1), care se referă la motivele de ordine

publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o

parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre temeiurile

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea

acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al

instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat.

În prezenta cauză, recurentul nu s-a

conformat exigențelor cerute de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Acesta a declarat recurs în termenul

prevăzut de lege și a invocat temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., dar nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în

textele invocate.

Instanța investită cu judecarea

recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în

care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea

ce nu s-a realizat în cauză.

De asemenea, Înalta Curte nu a

constatat nici existența unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în

discuția părților și asupra cărora să delibereze.

Susținerile recurentului, care nu

fac posibilă încadrarea în temeiurile de recurs invocate și nici în alte motive

din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu sunt susceptibile de a fi

examinate pe fond și, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata

nul recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul K.E.

împotriva deciziei nr. 128 din 01 iulie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

octombrie 2010.