ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3558/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prima instanță. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de apel București, reclamanta SC B.T.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta C.N.V.M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 560 din 25 martie 2008 emisă de pârâtă. În motivarea cererii s-a susținut că decizia a cărei suspendare se solicită este nelegală, fiind adoptată în baza avizului nr. 41/2007 al C.N.V.M., care extinde aplicabilitatea unor dispoziții cuprinse în Legea nr. 297/2004 și Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 asupra unor societăți comerciale ale căror acțiuni nu sunt cotate pe piața reglementată.

Reclamanta a precizat că în situația executării deciziei va avea o pagubă certă și iminentă, cuantificată la nivelul sumei de 1.700.000 euro. Pârâta C.N.V.M. a formulat întâmpinare, arătând că decizia nr. 560/2008 este legală, întrucât prețul U. SA Onești este mai mare decât cel oferit de reclamantă, așa încât în scopul asigurării unui preț corect și echitabil al ofertei publice de preluare obligatorii, se impune determinare acestuia în raport de dispozițiile art. 86 alin. (4) din Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, de către un evaluator independent. În raport de faptul că decizia este legală s-a solicitat respingerea cererii de suspendare. Soluția primei instanței. Prin sentința nr. 2667 din 14 octombrie 2008, Curtea de Apel București a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea Deciziei C.N.V.M.

nr. 560/2008 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond. La pronunțarea sentinței s-a reținut că există o puternică îndoială cu privire la incidența în speță a dispozițiilor Legii nr. 299/2004, care a constituit temeiul adoptării deciziei nr. 560/2008. A apreciat judecătorul fondului că executarea deciziei și preluarea SC U. SA la prețul calculat potrivit acestei decizii este natură să producă o pagubă iminentă. Instanța de recurs. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâta C.N.V.M., susținând că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică. S-a motivat că reclamanta nu a precizat în acțiune elementele de fapt care justifică adoptarea măsurii suspendării, în sensul că nu a arătat și nici nu a dovedit îndeplinirea celor două condiții, a cazului bine justificat și a prejudiciului iminent.

De asemenea, s-a susținut că instanța de fond nu a explicat în hotărârea pronunțată îndeplinirea celor două condiții și că au fost preluate întocmai argumentele reclamantei. Examinând recursul, Înalta Curte îl găsește fondat. Condițiile care se cer în vederea suspendării actului administrativ sunt reglementate în cuprinsul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 R, Art. 14. - (1): În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

Din interpretarea textului citat rezultă că cererea de suspendare, formulată de persoana care se pretinde vătămarea într-un drept sau interes, trebuie analizată prin prisma existenței celei două condiții, respectiv a cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente prin executarea actului administrativ. Ambele condiții sunt definite legal, în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004 R. Cazul bine justificat, potrivit prevederilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 R îl constituie împrejurările legate de stare de fapt și de drept, care sunt de natră să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În mod evident că judecătorul investit cu soluționarea cererii de suspendare nu are competența de a se pronunța asupra nelegalității unui act administrativ, aceasta constituind o chestiune de judecată a fondului litigiului.

Îndoiala serioasă la care se referă textul citat, se întemeiază pe împrejurări de fapt și de drept evidente, care nu necesită analiza efectivă a legalității actului, a cauzelor de natură a conduce la anularea acestuia. Altfel spus motivele invocate împotriva actului administrativ trebuie să apară de la prima vedere ca fiind puternice și serioase, pentru a fi susceptibile de a determina îndoiala serioasă asupra legalității actului respectiv. Însă, în cauza prezentă sunt invocate motive de nelegalitate a deciziei C.N.V.M., care impun o analiză de fond a pricinii, situație în care nu este îndeplinită cerința îndoieli serioase asupra actului. Astfel fiind, în litigiul prezent nu se întrunește cerința cazului bine justificat.

Referitor la condiția instituită pentru suspendarea actului administrativ, aceea a prevenirii unei pagube iminente, a cărei definire legală este cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. ș), nici această condiție nu este îndeplinită în speță. Simpla susținere a reclamantei că i s-ar crea o pagubă nu este suficientă pentru a determina adoptarea măsurii deoarece partea interesată trebuie să dovedească împrejurarea că paguba suferită ar fi de o gravitate excepțională și ireparabilă, cum ar fi, spre exemplu, imposibilitatea continuării activității. În speță, însă se pune în discuție prețul de achiziționare al unor acțiuni, pârâta intimată susținând că prețul trebuie stabilit într-o anume modalitate, contestată de reclamantă.

Situația de fapt, chestiunile litigioase între părți, nu conduc la crearea unei pagube iminente, ireparabile, întrucât după soluționarea acțiunii având ca obiect anularea deciziei C.N.V.M., se va stabili cu putere de lucru judecat, legalitatea sau nelegalitatea deciziei C.N.V.M. și ca urmare modalitatea de calcul a prețului de tranzacționare. Așadar paguba iminentă nu a fost probată, ci numai afirmată, motiv pentru care nu se întrunește cerința art. 14 din Legea nr. 554/2004 R. Considerentele prezentei decizii relevă că motivele de recurs sunt întemeiate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis se va modifica sentința primei instanțe și se va respinge cererea de suspendare a Deciziei nr. 560/2008 a C.N.V.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C ID E

Admite recursul declarat de C.N.V.M. împotriva sentinței civile nr. 2667 din 14 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de SC B.T.I. SRL București, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2009.