ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5514/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, contestatorii A.G., A.R.M., M.D.S. și O.C.I. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații M. București prin P.G. și P.G.M. București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea dispoziției cu nr. 9156 din 23 noiembrie 2007, și restituirea în natură a imobilului din strada Morilor, sector 3, București, compus din teren în suprafață de 260 m.p. și clădiri, în subsidiar, obligarea la plata despăgubirilor pentru acest imobil. Ulterior, contestatorii și-au modificat acțiunea, înțelegând să solicite suprafața de 322,12 m.p.

Tribunalul București, secția a III – a civilă, prin sentința civilă nr. 745 din 23 aprilie 2008, a respins, ca neîntemeiată, contestația. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că notificarea contestatorilor a fost respinsă pentru nedovedirea calității de persoane îndreptățite la restituire și a modalității de preluare abuzivă a imobilului de către stat. Astfel, s-a reținut că titlul de proprietate invocat de contestatori, respectiv actul de vânzare autentificat sub nr. 17308 din 28 iunie 1943 nu se coroborează cu procesul-verbal de înscriere în C.F., întocmit în anul 1941, care se referă însă la imobilul din str. Apele Minerale, colț cu str. Morilor. S-a mai reținut că deși contestatorii au susținut că imobilul revendicat a aparținut autorilor lor A.M.

și A.G., din certificatele de moștenitori depuse, rezultă că numele acestora era A.G.C. și A.M.G., declarațiile de notorietate depuse de contestatori, neputând fi coroborate cu nicio altă probă administrată în cauză. În final s-a reținut că deși s-a susținut că imobilul din litigiu a fost adus drept capital la constituirea fabricii M., naționalizată în 1948 și comasată cu F.F.R.F., din actele depuse la dosar rezultă o altă situație juridică. Astfel, din adresa depusă de SC F. SA rezultă că imobilul din litigiu nu se află în patrimoniul său, iar P.M. București arată că nu deține nicio informație referitoare la actul normativ de trecere a imobilului în proprietatea statului.

Prin decizia civilă nr. 659 din 15 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă, s-a admis apelul declarat de contestatori, s-a schimbat în tot sentința instanței de fond, în sensul că s-a admis contestația, s-a dispus anularea dispoziției emise de pârât și s-a stabilit dreptul contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, în cuantum de 49 % pentru moștenitorii defunctului A.G., A.A.G. și M.D.S. și 49, 47 % pentru moștenitorii defunctului A.M., A.R.M. și O.C.I., calculat la valoarea imobilului stabilită prin decizie a C.C.S.D. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că autorii contestatorilor au avut calitatea de proprietari ai imobilului situat în București, str. Morilor, pe care l-au adus ca aport social la societatea în nume colectiv „Frații M. și G.A.”, de unde a fost preluat de stat.

Urmare transmiterii dreptului de proprietate societății, asociații au primit acțiuni, M.A. 49,47 % iar G.A. 49 %. S-a mai reținut că petenții A.A.G. și M.D.S. sunt moștenitorii defunctului A.G.C. iar petenții A.R.M. și O.C.I. sunt moștenitorii defunctului A.M.G., așa cum rezultă din certificatele de moștenitor depuse la dosar. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat recurs contestatorii A.A.G., M.D.S., A.R.M. și O.C.I. și pârâtul M. București prin P.G. Contestatorii în recursul lor au solicitat modificarea în tot a deciziei atacate în sensul de a se dispune restituirea în natură a imobilelor situate în str. Morilor, București, în procent de 49 % din suprafața de teren de 322,12 m.p., precum și din clădirile de pe teren pentru moștenitorii defunctului A.G.

și în procent de 49,47 % din suprafața de teren de 322,12 m.p. precum și din clădirile de pe teren pentru moștenitorii defunctului A.M. În dezvoltarea motivelor de recurs, contestatorii au arătat că, aportul la capitalul Fabricii M. este exclusiv din partea lui A.G. și A.M., că bunul a fost întotdeauna locuință, o reședință a părinților lor, că se impunea restituirea în natură 100 % din dreptul părinților lor, că s-a greșit când s-au acordat reparații în echivalent, încălcându-se dispozițiile art. 18 din Legea nr. 10/2001, că s-a acordat ceea ce s-a solicitat în subsidiar, fără a se motiva de ce nu era posibilă restituirea în natură. S-a mai solicitat și modificarea erorii materiale strecurate în decizia recurată, în sensul completării numelui contestatorului A.G., cu A.A.G.

în primul rând al dispozitivului. Pârâtul, în dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susținut că hotărârea instanței de apel este nelegală deoarece contestatorii nu și-au dovedit calitatea de persoană îndreptățită asupra imobilului revendicat și că există neconcordanțe cu privire la numele autorilor reclamanților. Ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate, pentru următoarele considerente: Cu privire la recursul declarat de contestatori: Critica referitoare la imobilul revendicat care a folosit întotdeauna drept locuință fiind reședință a părinților acestora nu poate fi analizată deoarece nu a constituit motiv de apel și nu poate fi formulată omisso medio direct în recurs. Cu privire la celelalte critici, din actul de vânzare-cumpărare, rezultă că H.G.R.

a vândut societății în nume colectiv „Frații M. și G.G.A. imobilul situat în București, str. Morilor, constând în teren în suprafață de circa 260 m.p. și construcțiile existente, imobil deținut în baza actului de vânzare-cumpărare, nr. 17591/1933 autentificat de Tribunalul Ilfov, poziția 64, dosar de fond. Astfel, rezultă că H.G.R. a dobândit de la I.M. imobilul în litigiu în anul 1933, fiind în concordanță cu succesiunea actelor referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului. Din anexa III aflată la dosar apel, rezultă că M.A. deține 49,47 % iar G.A. 49 % din patrimoniul Fabricii M. „M.

și G.A.”, stabilindu-se astfel, în mod legal cuantumul despăgubirilor sub formă de echivalent conform titlului VII din Legea nr. 247/2005, raportat la numărul de acțiuni deținute de autorii contestatorilor: Cu privire la eroarea materială invocată prin cererea de recurs, aceasta nu poate constitui motiv de recurs fiind de competența instanței care a pronunțat decizia, respectiv, Curtea de Apel București. Referitor la recursul declarat de pârât, din lucrările dosarului se constată că acesta nu a declarat apel, astfel că nu se poate formula direct recurs, trecând peste o cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorii A.A.G., M.D.S., A.R.M. și O.C.I. și de pârâtul M. București prin primarul general împotriva deciziei nr. 659 din 15 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV –a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009.