ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5514/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe

rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, contestatorii A.G., A.R.M.,

M.D.S. și O.C.I. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații M. București

prin P.G. și P.G.M. București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea

dispoziției cu nr. 9156 din 23 noiembrie 2007, și restituirea în natură a

imobilului din strada Morilor, sector 3, București, compus din teren în

suprafață de 260 m.p. și clădiri, în subsidiar, obligarea la plata despăgubirilor

pentru acest imobil.

Ulterior, contestatorii

și-au modificat acțiunea, înțelegând să solicite suprafața de 322,12 m.p.

Tribunalul București, secția

a III – a civilă, prin sentința civilă nr. 745 din 23 aprilie 2008, a respins,

ca neîntemeiată, contestația.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că notificarea contestatorilor a fost respinsă

pentru nedovedirea calității de persoane îndreptățite la restituire și a

modalității de preluare abuzivă a imobilului de către stat.

Astfel, s-a reținut că

titlul de proprietate invocat de contestatori, respectiv actul de vânzare

autentificat sub nr. 17308 din 28 iunie 1943 nu se coroborează cu

procesul-verbal de înscriere în C.F., întocmit în anul 1941, care se referă

însă la imobilul din str. Apele Minerale, colț cu str. Morilor.

S-a mai reținut că deși

contestatorii au susținut că imobilul revendicat a aparținut autorilor lor A.M.

și A.G., din certificatele de moștenitori depuse, rezultă că numele acestora

era A.G.C. și A.M.G., declarațiile de notorietate depuse de contestatori,

neputând fi coroborate cu nicio altă probă administrată în cauză.

În final s-a reținut că deși

s-a susținut că imobilul din litigiu a fost adus drept capital la constituirea

fabricii M., naționalizată în 1948 și comasată cu F.F.R.F., din actele depuse

la dosar rezultă o altă situație juridică.

Astfel, din adresa depusă de

SC F. SA rezultă că imobilul din litigiu nu se află în patrimoniul său, iar P.M.

București arată că nu deține nicio informație referitoare la actul normativ de

trecere a imobilului în proprietatea statului.

Prin decizia civilă nr. 659

din 15 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV–a

civilă, s-a admis apelul declarat de contestatori, s-a schimbat în tot sentința

instanței de fond, în sensul că s-a admis contestația, s-a dispus anularea

dispoziției emise de pârât și s-a stabilit dreptul contestatorilor de a

beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, în cuantum de 49 % pentru

moștenitorii defunctului A.G., A.A.G. și M.D.S. și 49, 47 % pentru moștenitorii

defunctului A.M., A.R.M. și O.C.I., calculat la valoarea imobilului stabilită

prin decizie a C.C.S.D.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că autorii contestatorilor au avut calitatea de

proprietari ai imobilului situat în București, str. Morilor, pe care l-au adus

ca aport social la societatea în nume colectiv „Frații M. și G.A.”, de unde a

fost preluat de stat.

Urmare transmiterii

dreptului de proprietate societății, asociații au primit acțiuni, M.A. 49,47 %

iar G.A. 49 %.

S-a mai reținut că petenții

A.A.G. și M.D.S. sunt moștenitorii defunctului A.G.C. iar petenții A.R.M. și O.C.I.

sunt moștenitorii defunctului A.M.G., așa cum rezultă din certificatele de

moștenitor depuse la dosar.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de fond au declarat recurs contestatorii A.A.G., M.D.S.,

A.R.M. și O.C.I. și pârâtul M. București prin P.G.

Contestatorii în recursul

lor au solicitat modificarea în tot a deciziei atacate în sensul de a se

dispune restituirea în natură a imobilelor situate în str. Morilor, București,

în procent de 49 % din suprafața de teren de 322,12 m.p., precum și din

clădirile de pe teren pentru moștenitorii defunctului A.G. și în procent de

49,47 % din suprafața de teren de 322,12 m.p. precum și din clădirile de pe

teren pentru moștenitorii defunctului A.M.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, contestatorii au arătat că, aportul la capitalul Fabricii M. este

exclusiv din partea lui A.G. și A.M., că bunul a fost întotdeauna locuință, o

reședință a părinților lor, că se impunea restituirea în natură 100 % din

dreptul părinților lor, că s-a greșit când s-au acordat reparații în

echivalent, încălcându-se dispozițiile art. 18 din Legea nr. 10/2001, că s-a

acordat ceea ce s-a solicitat în subsidiar, fără a se motiva de ce nu era

posibilă restituirea în natură.

S-a mai solicitat și

modificarea erorii materiale strecurate în decizia recurată, în sensul

completării numelui contestatorului A.G., cu A.A.G. în primul rând al

dispozitivului.

Pârâtul, în dezvoltarea

motivelor sale de recurs, a susținut că hotărârea instanței de apel este

nelegală deoarece contestatorii nu și-au dovedit calitatea de persoană

îndreptățită asupra imobilului revendicat și că există neconcordanțe cu privire

la numele autorilor reclamanților.

Ambele recursuri vor fi

respinse, ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul

declarat de contestatori:

Critica referitoare la

imobilul revendicat care a folosit întotdeauna drept locuință fiind reședință a

părinților acestora nu poate fi analizată deoarece nu a constituit motiv de

apel și nu poate fi formulată omisso medio direct în recurs.

Cu privire la celelalte

critici, din actul de vânzare-cumpărare, rezultă că H.G.R. a vândut societății

în nume colectiv „Frații M. și G.G.A. imobilul situat în București, str.

Morilor, constând în teren în suprafață de circa 260 m.p. și construcțiile

existente, imobil deținut în baza actului de vânzare-cumpărare, nr. 17591/1933

autentificat de Tribunalul Ilfov, poziția 64, dosar de fond.

Astfel, rezultă că H.G.R. a

dobândit de la I.M. imobilul în litigiu în anul 1933, fiind în concordanță cu

succesiunea actelor referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra

imobilului.

Din anexa III aflată la

dosar apel, rezultă că M.A. deține 49,47 % iar G.A. 49 % din patrimoniul

Fabricii M. „M. și G.A.”, stabilindu-se astfel, în mod legal cuantumul

despăgubirilor sub formă de echivalent conform titlului VII din Legea nr. 247/2005,

raportat la numărul de acțiuni deținute de autorii contestatorilor:

Cu privire la eroarea

materială invocată prin cererea de recurs, aceasta nu poate constitui motiv de

recurs fiind de competența instanței care a pronunțat decizia, respectiv,

Curtea de Apel București.

Referitor la recursul

declarat de pârât, din lucrările dosarului se constată că acesta nu a declarat

apel, astfel că nu se poate formula direct recurs, trecând peste o cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de contestatorii A.A.G., M.D.S., A.R.M. și O.C.I. și de

pârâtul M. București prin primarul general împotriva deciziei nr. 659 din 15

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV –a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 aprilie 2009.