ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2010

Deliberând asupra recursurilor de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele: 1. Tribunalului pentru minori și familie Brașov, prin sentința penală nr. 69/S din 20 mai 2009 dată în Dosar nr. 665/1372/2008 a soluționat în fond cauza penală cu privire la învinuirea săvârșirii în participație în calitate de coautori a infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. [„în public” în speță, pe peronul nr. 1 al Gării C.F.R. Brașov] în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. dispunând condamnarea: A. Coinculpatului minor H.V.S. (fiul N. și E., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 24 din 21 septembrie 2008 emis de Tribunalul pentru minori și familie Brașov) cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și urm. C. pen.

la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, și respectiv a; B. Coinculpatului major A.V. (fiul lui V. și S., arestat preventiv în cauză în baza mandatului nr. 25 din 21 septembrie 2009 emis de Tribunalul pentru minori și familie Brașov) cu aplicarea și de circumstanțe agravante prevăzute de art. 75 lit. c) și d) C. pen. [„săvârșirea infracțiunii de către un infractor major (.) împreună cu un minor” și „din motive josnice” în speță din răzbunare] la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen. pe durata de 4 ani (pedeapsa complementară). Conform art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepselor le-a fost interzisă exercitarea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

– inculpatului minor – și respectiv art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. coinculpatului major. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a ambilor inculpați, fiindu-le computat din pedepsele principale aplicate timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 20 septembrie 2008 la zi. Pe latură civilă în conformitate cu dispozițiile art. 14 și urm. C. proc. pen. și art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ. au fost obligați în solidar cei doi inculpați – inculpatul minor împreună și cu partea responsabilă civilmente B.E. mama acestuia – la despăgubiri civile după cum urmează (i) câte 35.000 lei daune morale către fiecare din părțile civile D.R.T., D.I.M.

- copiii minori ai victimei reprezentați de mama acestora, divorțată S.C.D. și M.M.M. sora victimei față de care inculpații, în condițiile arătate au fost obligați și la 8.000 lei daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și respectiv (ii) câte 365 lei lunar prestație periodică începând cu luna septembrie 2008 și până la majorat, către fiecare din părțile civile D.R.T. și D.I.M. minori aflați în întreținerea victimei D.M. în vârstă de 39 ani. Conform dispozițiilor art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către părțile civile a obiectelor ridicate ca mijloace materiale de probă ce au aparținut victimei D.M. (o giacă bărbătească de culoare crem, o cămașă în carouri albastre, o pereche adidași de culoare negri cu alb).

În baza art. 193 alin. (1) și (4) și art. 191 C. proc. pen. au fost obligați separat coinculpații în cauză – inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente B.E. – la câte 1.262 lei către fiecare parte civilă și 635 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare. Hotărând astfel judecătorul cauzei a constatat că învinuirea referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a coinculpaților minor și major H.V.S. și A.V. prin rechizitoriu nr. 182/MF/P/2008 din 6 octombrie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru minori și familie Brașov, constând în aceea că în ziua de 20 septembrie 2008, orele 8 09 pe peronul liniei nr. 1 din stația C.F.R.

călători Brașov, în scop de răzbunare din partea inculpatului major pentru o altercație avută anterior cu aceasta, l-au lovit repetat cu pumnii și picioarele în zona capului și zona toraco-abdominală pe numitul D.M. în vârstă de 39 ani, agresiune în urma căreia în pofida îngrijirilor medicale de specialitate primite, victima aflată în stare de comă a decedat în aceiași zi la interval de cca.2 ore, la Spitalul municipal Codlea, Serviciul Urgență [în conexiune cu incriminarea din art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. - cu aplicarea art. 75 lit. c) și d) pentru inculpatul major și respectiv art. 99 și urm. C. pen. pentru coinculpatul minor – privind infracțiunea de omor deosebit de grav ] există ca atare, fiind săvârșită cu vinovăție realizând elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat sus-menționate ce a fost comisă în următoarele împrejurări: În dimineața zilei de 20 septembrie 2008 inculpatul minor H.V.S.

s e afla în barul din Gara CFR Brașov, împreună cu martorii A.N., F.G., F.I., C.A. și numiții F.V. și G.G., însă aceștia doi din urmă au plecat la un moment dat spre locurile lor de muncă. După plecarea lor a venit de undeva din gară inculpatul A.V. și i-a spus lui A.N. - vărul său - că l-a văzut pe cel cu care avusese un conflict cu aproximativ o săptămână în urmă (din coroborarea declarațiilor inculpaților cu declarația martorului A.N. a rezultat că în urmă cu aproximativ o săptămână în trenul care circula pe ruta Brașov - Dumbrăvița avusese loc un conflict verbal între victimă și inculpatul A.V. și martorul A.N.). În dimineața zilei de 20 septembrie 2008, inculpatul A.V. se reîntâlnise cu victima la chioșcul F. din Gara Brașov, se iscase un alt conflict verbal, iar inculpatul A.V.

l-a anunțat pe vărul lui, iar apoi i-a propus acestuia să o bată pe victimă. Aceasta făcea niște cumpărături la chioșcul de F. și a fost urmărită de inculpați și de martorul A.N. până pe peronul nr. 1 al Gării Brașov, unde a fost ajunsă din urmă de inculpatul A.V. care a lovit-o în zona capului, cu pumnul, victima a căzut pe jos și a fost lovită apoi, de același inculpat în zona toraco – abdominală cu picioarele. Aproape imediat din spate a venit și inculpatul H.V.S. care a lovit-o pe victima căzută la pământ, cu picioarele, în zona abdominală. Astfel, martorul A.N. a arătat că „aproximativ în jurul orelor 7 55 la masa noastră a venit vărul meu, A.V. care era singur spunându-mi mie că era un om care s-a legat de el în gară.” Martorul arată în continuare că au coborât cu toții de la bar, în sala gării - unde sunt casele de bilete, și în acel loc “ V. vărul meu mi l-a arătat pe acel om care se legase de el.” Inculpatul, H.V.S.

care nu o cunoștea dinainte pe victimă arată în declarația sa în fața instanței că “ Am ieșit din bar toți trei și l-am văzut pe cel cu care avusese conflict A.V., la rând la F.”. Inculpatul H.V.S. arată în continuare că “ Discuția a fost în sensul să o batem pe persoana vătămată, respectiv A.V. a venit cu ideea. Eu mi-am exprimat acordul iar A.N. a zis să îl lăsăm în pace”. În aceste împrejurări, victima D.M. care făcea niște cumpărături la chioșcul de F. a fost urmărită de inculpați și de martorul A.N. până pe peronul nr. 1 al Gării Brașov, unde a fost ajunsă din urmă de inculpatul A.V. care a lovit-o în zona capului, cu pumnul, victima a căzut pe jos și a fost lovită apoi, de același inculpat în zona toraco – abdominală cu picioarele.

Aproape imediat din spate a venit și inculpatul H.V.S. care a lovit-o pe victima căzută la pământ, cu picioarele, în zona abdominală. Martorul C.A., a arătat în declarația sa dată în fața instanței că în dimineața respectivă se afla în Gara Brașov și a auzit scandal la linia 1 și a mers să vadă ce se întâmplă. Martorul a arătat că i-a văzut pe cei doi inculpați că loveau o persoană, relatând că “ mai precis A.V. l-a lovit cu pumnul în zona feței, iar celălalt inculpat care aflu că se numește H.V. a lovit-o pe victimă cu piciorul în zona coastelor, după ce acesta a căzut jos ca urmare a pumnului aplicat de A.V.”. Martorul a arătat că după aceea nu a mai văzut ce se întâmplă pentru că a plecat și justifică astfel faptul că nu a mai văzut ca cei doi inculpați să-i fi aplicat victimei și alte lovituri.

În faza de urmărire penală (fila 112/113), martorul C.A. a arătat expres că l-a văzut pe inculpatul A.V. și pe minorul H.V. lovind cu picioarele persoana căreia inculpatul A.V. îi dăduse un pumn și această persoană ca urmare a loviturii primite a căzut jos. Martorul B.V., coleg de serviciu cu victima care a văzut incidentul de la început a arătat în declarația sa la fila 125 că a observat mai multe persoane care alergau spre tren, i-a identificat pe H.V. și pe martorul A.N. și a văzut și o persoană de sex masculin, mai brunetă, care era cu cei doi amintiți, dar l-a remarcat și pe numitul C. căruia nu îi cunoaște prenumele. Martorul B.V., care este agent de poliție la poliția gării a remarcat că martorul C. era pe peronul gării și le-a cerut colegilor săi prin telefon să vadă ce s-a întâmplat și le-a spus că fusese și martorul C. pe peron.

Pe cale de consecință se poate constata că declarația martorului C.A. dată în faza de urmărire penală redă mai concret incidentul petrecut, martorul schimbându-și în faza de cercetare judecătorească fără temei declarația în favoarea inculpatului A.V. Martorii B.L., S.C.U. și B.V., O.C., colegii de muncă ai victimei au văzut incidentul din diferite locuri și au arătat că victima stătea ghemuită, avea pe un umăr o geantă, iar în cealaltă mână ținea o pizza, iar cei doi agresori o loveau într-o parte (martorul B.L.), în zona abdomenului, în zona coastelor(martorii S.C.U. și B.V.); martorii au arătat în declarațiile lor că inițial, A.V., persoana brunetă, o lovise pe victimă cu pumnul în cap, lovitură din cauza căreia victima căzuse jos, iar apoi, inculpații i-au aplicat loviturile cu picioarele; martorul S.C.U.

care era șeful trenului ce urma să plece, a strigat la cei doi inculpați, moment în care inculpații au fugit. Victima a fost ajutată să se ridice de pe jos de colegul său, martorul B.L.

care a ajutat-o să urce și în trenul cu care urma să meargă acasă; în tren, victima era foarte afectată de cele ce i se întâmplase, plângea și se întreba de ce l-au lovit cei doi agresori pentru că nu a avut nimic cu ei; victima acuza dureri în zona pieptului și a coastelor, iar în apropierea stației B. și-a schimbat culoarea la față, a început să respire foarte greu și să ceară apă, motiv pentru care, martorii au solicitat o ambulanță prin serviciul 112; în apropierea orașului Ghimbav, victima a devenit inconștientă și și-a mai revenit foarte puțin pe distanța Ghimbav – Codlea, iar în Gara C., a fost preluată de o ambulanță, fiind inconștientă; în ambulanță, ca urmare a procedurilor medicale (perfuzie cu ringer și oxigen) victima și-a revenit din starea de inconștiență și a fost ulterior transportat la Spitalul orașului Codlea.

Victima a acuzat în momentul în care a fost preluat de serviciul de urgențe dureri toraco abdominale, ca urmare i s-au administrat perfuzii cu calmante, i s-a luat tensiunea și i s-a făcut un EKG, dar la aproximativ 15 minute după ce a sosit aici a intrat în șoc cardio-respirator și i s-au făcut manevre de resuscitare, fiind apelată o ambulanță prin serviciul 112 cu un medic din Brașov, însă după aproximativ 50 de minute de resuscitare victima a decedat. Raportul de constatare medico-legală nr. 368 din 21 septembrie 2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov relevă în concluzii că moartea victimei D.M. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei interne, consecință a unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură - dilacerare de splină.

Leziunea tanatogenaratoare, ruptură - dilacerare de splină s-a putut produce prin lovituri directe și repetate cu corpuri dure, lovire cu picioarele, victima aflându-se cel mai probabil culcată la pământ, iar între ruptura de splină și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată. Cu referire la aplicarea art. 75 lit. c) și d) C. pen. instanța a avut în vedere că la activitatea infracțională a participat și un inculpat minor / săvârșirea faptei având la bază conflicte anterioare dintre inculpatul A.V. și victimă în urma cărora cei doi inculpați în consens au hotărât să se răzbune pe aceasta aplicându-i o corecție fizică exemplară, ceea ce constituie un motiv josnic în sensul art. 75 lit. d) C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea civilă S.C.D. s-a constituit parte civilă în cauză, în numele și în calitate de reprezentantă legală a minorilor D.R.T. și D.I.M. cu câte suma de 35.000 lei daune morale și cu suma de 365 lei lunar pentru fiecare minor cu titlu de despăgubiri periodice, iar partea civilă M.M.M. cu suma de 35.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 8.000 lei despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare. La soluționarea laturii civile a cauzei instanța a avut în vedere impactul pe care l-a produs în familia victimei, moartea acesteia. Astfel, a rezultat că victima are doi copii cu partea civilă S.C.D. și contribuia atât financiar dar și moral la creșterea și educarea lor.

Prin moartea sa, familia este lipsită pe cale de consecință atât de sprijinul material pe care acesta îl acorda copiilor care sunt în continuarea studiilor (din adeverințele de la filele 29 și 30 din dosarul de urmărire penală a rezultat că minora D.I. este în clasa a VIII a, iar minorul D.R. este în clasa a VI a, iar din cupoanele depuse la dosar a rezultat că victima achita minorilor pensia de întreținere stabilită în sarcina sa) dar și de sprijinul moral. A rezultat din declarația martorului D.D. că victima ținea o legătură strânsă cu copiii săi, aceștia fiind pe primul plan, îi ajuta financiar cu toți banii pe care îi câștiga în plus. Martorul a arătat că a fost un șoc pentru întreaga lor familie, moartea lui D.M.

Acesta a fost înmormântat în satul natal, unde s-au respectat toate ritualurile creștine și cunoaște că toate aceste ritualuri au generat cheltuieli de aproximativ 8.000 lei. Din chitanțele fiscale depuse la dosar filele 189 și următoarele coroborate cu declarația martorului la care s-a făcut referire a rezultat că familia victimei a făcut cheltuieli legate de înmormântarea victimei și ritualurile care se obișnuiesc în astfel de situații. Astfel, fiind considerând pe de o parte că prin faptele lor inculpații au produs în familia victimei o mare suferință prin moartea acesteia, iar pe de altă parte au lipsit familia de suportul material acordat de victimă și au generat cheltuieli pentru îndeplinirea ritualurilor creștine, instanța văzând și prevederile art. 998, art. 999 C. civ.

coroborat cu art. 14, alin. (1) și alin. (5) 1 C. proc. pen. i-a obligat în solidar pe inculpații A.V. și H.V.S., acest din urmă inculpat în solidar și cu partea responsabilă civilmente B.E. să le plătească părților civile D.R.T. și D.I.M. prin reprezentant legal S.C.D. și părții civile M.M.M. câte 35.000 lei cu titlu de daune morale, iar părților civile D.R.T. și D.I.M. prin reprezentant legal S.C.D. și câte 365 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice începând cu luna septembrie 2008 și până la majorat; de asemenea au fost obligați inculpații A.V. și H.V.S., acest din urmă inculpat în solidar și cu partea responsabilă civilmente B.E. să plătească părții civile M.M.M. suma de 8.000 lei despăgubiri materiale.

La stabilirea prestației periodice în cuantum de 365 lei/lunar instanța a avut în vedere și sentința civilă nr. 5316 din 22 septembrie 2008 a Judecătoriei Sibiu care a hotărât rezolvarea cererii amintite în același sens. 2. În cauză au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori și familie Brașov criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie – relativ la modul de calcul al prestațiilor periodice datorate de inculpați părților civile / copii ai victimei ce trebuiau stabilite de asemenea sub forma despăgubirilor globale de câte 2.920 lei (365 ron x 8 luni) pentru perioada de la comiterea infracțiunii și până la pronunțarea sentinței și pedepsele aplicate, în sensul majorării acestora, apreciate ca fiind prea mici în raport cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.

– și inculpații A.V. și H.V.S., care au invocat în comun nelegalitatea și netemeinicia sentinței pe latură penală cu solicitarea în principal de a se schimba încadrarea juridică dată faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. ori de a fi achitate în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. nici nu a existat intenția de a ucide ci doar de a aplica simpla corecție fizică victimei pentru altercația anterioară iar în subsidiar reducerea pedepselor prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. [inculpatul major separat a criticat sentința pe latură civilă solicitând reducerea daunelor materiale și morale ca fiind nedovedite și respectiv prea mari în limitele stabilite de prima instanță].

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 76/AP din 29 octombrie 2009 în apelul procurorului, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) rap. la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a desființat parțial sentința pe latură civilă, numai cu privire la modul de calcul al prestațiilor periodice în favoarea copiilor minori ai victimei D.R.T. și D.I.M. pentru perioada anterioară pronunțării încheierii - septembrie 2008 – octombrie 2009 ce au fost stabilite sub formă de despăgubiri civile cu caracter local în sumă de 4.745 lei, pentru ambele părți civile [menținând ca legale și temeinice restul rezolvărilor juridice în latura penală și civilă adoptată la judecata în primă instanță cu consecința respingerii ca nefondate a apelurilor inculpaților potrivit art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.]. A fost menținută și arestarea preventivă în cauză ambilor inculpați în conformitate cu dispozițiile art. 381, art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Respingerea celorlalte motive de nelegalitate și netemeinicie pe latură penală și civilă invocate de procuror și inculpați a fost argumentată probatoriu și justificativ prin decizia amintită astfel: - schimbarea încadrării juridice în infracțiunea praeterintenționată prevăzută de art. 183 C. pen. - cu motivarea din partea inculpaților că au intenționat doar aplicarea unei simple corecții fizice părții vătămate, moartea acestei intervenind din culpă nu poate fi acceptată / și implicit nici cererea de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen. - în considerarea condițiilor concrete de comitere a agresiunii fizice (inculpatul a hotărât să se răzbune pe victimă și în acest scop a rugat pe inculpatul minor H. să-l ajute; victima a fost urmărită de inculpați și de martorul A.N. până pe peronul nr. 1 al Gării Brașov, unde a fost ajunsă din urmă de inculpatul A.V.

care a lovit-o în zona capului, cu pumnul; victima a căzut pe jos și a fost lovită apoi, de același inculpat în zona toraco-abdominală cu picioarele, cu intensitate sporită, aspect confirmat de raportul de necropsie, ce descrie leziunile care au condus la moartea victimei: hemoragie internă, consecință a unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură /dilacerare de splină; leziunea tanatogenaratoare, ruptură / dilacerare de splină s-a putut produce prin lovituri directe și repetate cu corpuri dure, lovire cu picioarele, victima aflându-se cel mai probabil culcată la pământ, iar între ruptura de splină și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată; în consecință, loviturile aplicate de către inculpați victimei cu pumnii și picioarele, în timp ce aceasta era căzută la pământ și nu se putea apăra, au fost de mare intensitate, orientate spre o zonă vitală cum este zona toracelui, determinând multiple fracturi costale astfel că se poate susține că inculpații nu au prevăzut și acceptat posibilitatea producerii morții victimei, cu atât mai mult cu cât intenția lor clară a fost aceea de a aplica victimei o corecție fizică]; în consecință din materialitatea faptei de agresiune fizică anterior descrisă comisă împreună de cei doi inculpați rezultă în mod neîndoielnic intenția indirectă a acestora de a suprima viața victimei,

fiind justificată astfel reținerea vinovăției penale pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) și d) C. pen. pentru inculpatul major A.V. - pedepsele aplicate sunt conforme criteriilor instituite de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de săvârșire, rezultatul produs, dar și persoana fiecărui inculpat, cu precizarea că inculpații au comis infracțiunea pe fondul consumului de băuturi alcoolice; - împrejurările invocate de inculpați în vederea reținerii lor ca circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen.

[conduita bună anterioară, atitudinea procesuală sinceră] sunt lipsite de semnificația cerută în raport cu gravitatea infracțiunii și urmările acesteia fiind valorificate de instanță în stabilirea cuantumului pedepselor către minimul legal special și limita medie prevăzută de lege; - latura civilă a procesului a fost rezolvată în concordanță cu probele administrate, despăgubirile civile și prestația periodică acordată, reprezentând o justă și integrală acoperire a prejudiciilor cauzate prin infracțiune în conformitate cu dispozițiile art. 17 și urm. C. proc. civ. și art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ. 3. Împotriva deciziei amintite au declarat în termen recursuri coinculpații H.V.S. și A.V.

reiterând criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 18, 14 și 17 1 C. proc. pen. Recursurile amintite sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Astfel cum în mod corect s-a argumentat prin decizia atacată schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea praeterintenționată prevăzută de art. 183 C. pen. - cu motivarea din partea inculpaților că au intenționat doar aplicarea unei simple corecții fizice părții vătămate, moartea acestei intervenind din culpă nu poate fi acceptată / și implicit nici cererea de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc.

pen.; - în considerarea condițiilor concrete de comitere a agresiunii fizice (inculpatul a hotărât să se răzbune pe victimă și în acest scop a rugat pe inculpatul minor H. să-l ajute; victima a fost urmărită de inculpați și de martorul A.N. până pe peronul nr. 1 al Gării Brașov, unde a fost ajunsă din urmă de inculpatul A.V.

care a lovit-o în zona capului, cu pumnul; victima a căzut pe jos și a fost lovită apoi, de același inculpat în zona toraco-abdominală cu picioarele, cu intensitate sporită, aspect confirmat de raportul de necropsie, ce descrie leziunile care au condus la moartea victimei: hemoragie internă, consecință a unui traumatism toraco-abdominal cu ruptură /dilacerare de splină; leziunea tanatogenaratoare, ruptură / dilacerare de splină s-a putut produce prin lovituri directe și repetate cu corpuri dure, lovire cu picioarele, victima aflându-se cel mai probabil culcată la pământ, iar între ruptura de splină și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată; în consecință, loviturile aplicate de către inculpați victimei cu pumnii și picioarele, în timp ce aceasta era căzută la pământ și nu se putea apăra, au fost de mare intensitate, orientate spre o zonă vitală cum este zona toracelui, determinând multiple fracturi costale astfel că se poate susține că inculpații nu au prevăzut și acceptat posibilitatea producerii morții victimei, cu atât mai mult cu cât intenția lor clară a fost aceea de a aplica victimei o corecție fizică]; în consecință din materialitatea faptei de agresiune fizică anterior descrisă comisă împreună de cei doi inculpați rezultă în mod neîndoielnic intenția indirectă a acestora de a suprima viața victimei,

fiind justificată astfel reținerea vinovăției penale pentru infracțiunea de omor calificat prev.de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) și d) C. pen. pentru inculpatul major A.V. - pedepsele aplicate sunt conforme criteriilor instituite de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de săvârșire, rezultatul produs, dar și persoana fiecărui inculpat, cu precizarea că inculpații au comis infracțiunea pe fondul consumului de băuturi alcoolice; - împrejurările invocate de inculpați în vederea reținerii lor ca circumstanțe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen.

[conduita bună anterioară, atitudinea procesuală sinceră] sunt lipsite de semnificația cerută în raport cu gravitatea infracțiunii și urmările acesteia fiind valorificate de instanță în stabilirea cuantumului pedepselor către minimul legal special și limita medie prevăzută de lege; - latura civilă a procesului a fost rezolvată în concordanță cu probele administrate, despăgubirile civile și prestația periodică acordată, reprezentând o justă și integrală acoperire a prejudiciilor cauzate prin infracțiune în conformitate cu dispozițiile art. 17 și urm. C. proc. civ. și art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ. Conform art. 385 16 alin. (2) rap. la art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 20 septembrie 2008 la 2 februarie 2010. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. vor fi obligați recurenții-inculpați H.V.S. și A.V. la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații H.V.S. și A.V. împotriva Deciziei penale nr. 76/AP din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 20 septembrie 2008 la 2 februarie 2010. Obligă recurentul inculpat A.V. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Obligă recurentul inculpat minor H.V.S. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.E. la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 februarie 2010.