ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1764/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 7605 din 18

mai 2009, pronunțată în dosarul nr. 42421/3/2008 al Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta

SC R.C. SRL București împotriva pârâtelor SC T.P. SRL București și SC M. SA

București.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță

a reținut în esență că reclamanta a solicitat, prin acțiunea precizată să se

constate desființarea cu efect retroactiv a antecontractelor de vânzare-cumpărare

autentificate sub nr. 614 din 14 martie 2008 și 615 din 14 martie 2008, ca

efect al clauzei de dezicere, precum și obligarea pârâtelor la plata sumei de

50.000 Euro, în echivalentul în lei din data plății, reprezentând avans.

Astfel, arată tribunalul, prin

antecontractul nr. 614/2003 pârâta SC T.P. SRL s-a obligat să vândă reclamantei

activele situate administrativ în sectorul 3, București, prețul urmând a fi

plătit potrivit convenției părților, prin achitarea avansului în sumă de 53.700

Euro plus TVA, la data autentificării antecontractului, respectiv 14 martie

2008, 21.000 Euro plus TVA, la data de 2 aprilie 2008, sume achitate, conform

ordinelor de plată depuse la dosar.

Ulterior, prin actul adițional la

antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25 aprilie 2008, a fost prelungit termenul de încheiere a contractului de la data de 5 mai 2008 la 29 mai 2008

și totodată s-a suplimentat avansul cu încă 50.000 Euro, sumă, de asemenea

achitată la data de 29 aprilie 2008.

Termenul de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare,

a fost prelungit până la data de 30 iunie 2008, prin actul adițional din 19

iunie 2008, iar prin notificarea din 18 septembrie 2008, reclamanta solicită

pârâtei restituirea sumei de 273.542,68 lei, reprezentând echivalentul a 21.000

Euro plus TVA și 50.000 Euro achitate cu titlu de avans.

În aceleași condiții, prin contractul nr.

615 din 14 martie 2008 încheiat între pârâta SC M. SA, în calitate de

vânzătoare și reclamanta, în calitate de cumpărătoare s-a convenit înstrăinarea

altei părți din activul anterior identificat, reclamanta achitând suma de 9.325

Euro plus TVA la data autentificării și respectiv 50.000 Euro potrivit actului

adițional din 25 aprilie 2008 prin care s-a suplimentat avansul și s-a

prelungit termenul de încheiere al contractului de la data de 5 mai 2008 până

la data de 29 mai 2008 și ulterior până la 30 iunie 2008, potrivit actului

adițional din 19 iunie 2008.

Și în legătură cu acest antecontract,

reclamanta a solicitat pârâtei, restituirea sumei de 180.846,20 lei achitată cu

titlu de avans.

Temeiul pretențiilor reclamantei, pentru

ambele antecontracte l-a constituit alin. (5) din capitolul Clauze, calificat

de reclamantă drept o clauză de dezicere în virtutea căreia și-a exprimat

opțiunea de a nu mai încheia contractele de vânzare-cumpărare.

Dar, arată tribunalul, clauza de dezicere

putea fi invocată doar în perioada de valabilitate a promisiuni de vânzare-cumpărare,

respectiv, până la data de 30 iunie 2008, or, reclamanta a arătat că nu mai

dorește să încheie contractele la data de 18 septembrie 2008, adică ulterior

acestui moment, motiv pentru care demersul său a fost apreciat ca lipsit de

eficiență juridică.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 478 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Pentru a proceda astfel, instanța de

apel, deși a reținut că este corectă interpretarea reclamantei în sensul că

intenția părților a fost aceea de a insera în antecontracte o clauză penală

care să o oblige la încheierea contractului autentic, cu consecința că aceasta

este o arvună în favoarea vânzătorului, și nu poate fi confundată cu clauza de

dezicere, a arătat că nu sunt fondate criticile formulate pentru că ulterior,

prin actele adiționale s-a stabilit că va pierde suma achitată cu titlu de

avans, dacă nu va mai fi de acord cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare,

situație la care s-a ajuns în final.

Pe de altă parte, contractul a ajuns la

termen la data de 30 iunie 2008, când și-a încetat valabilitatea, astfel încât

chiar dacă ar fi existat o clauză de răzgândire, aceasta nu putea opera decât

în cazul în care contractul ar fi fost în vigoare.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor recurenta invocă

faptul că, deși, prin decizia recurată instanța de apel procedează, în mod

legal la o interpretare corectă a intenției reală a părților la data încheierii

celor două antecontracte de vânzare-cumpărare, concluzionând că acestea au

inserat o prevedere cu titlu de clauză penală, ca sancțiune pentru ipoteza în

care reclamanta nu va mai dori să încheie contractele de vânzare-cumpărare, în

finalul motivării reia argumentul tribunalului potrivit căruia clauza de

dezicere poate opera numai dacă antecontractele ar mai fi fost în vigoare.

În acest context, susține recurenta au

fost nesocotite prevederile art. 3 din actele adiționale prin raportare la

dispozițiile art. 970, art. 977, art. 978 C. civ. în sensul că

promitenta-cumpărătoare va pierde doar sumele achitate cu titlu de avans în

baza antecontractului de vânzare-cumpărare, nu și cele achitate în baza actelor

adiționale din 25 aprilie 2008, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens.

Analizând recursul formulat prin prisma

motivelor invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea,

constată că este nefondat.

În privința motivului de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se va reține că prin decizia recurată,

instanța de apel, acceptând interpretarea reclamantei, a arătat că părțile au

înțeles să insereze în convențiile încheiate o clauză penală și nu o clauză de

dezicere, caracterizată ca atare de prima instanță.

Argumentul potrivit căruia dacă părțile

ar fi stabilit o clauză de dezicere, aceasta trebuia invocată în perioada în

care antecontractele de vânzare-cumpărare erau în vigoare, nu este de natură a

indica existența unei motivări contradictorii, în condițiile în care acesta a

fost menționat, în subsidiar, și ca ipoteză pentru situația în care o atare

clauză ar fi existat, posibilitatea evident exclusă, câtă vreme, instanța de

apel a arătat că intenția reală a părților a fost aceea de a stabili o clauză

penală.

De asemenea, art. 3 din actele

adiționale, au fost interpretate în acord cu voința părților care au convenit

modificarea antecontractelor de vânzare-cumpărare atât în privința termenului

de semnare a contractelor de vânzare-cumpărare, cât și a avansului care a fost

suplimentat cu sume de câte 50.000 Euro, stabilind totodată că în situația în

care promitenta cumpărătoare nu va mai fi de acord cu încheierea contractului

de vânzare-cumpărare va pierde suma achitată cu titlu de avans în baza

antecontractelor de vânzare-cumpărare.

În acest context, rezultă că recurenta,

interpretând eronat, clauza anterior menționată, formulează o critică

neîntemeiată și sub aspectul motivelor de nelegalitate derivate din încălcarea

regulilor referitoare la interpretarea convenției părților, astfel că decizia

recurată este legală și din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În concluzie, recursul este nefondat și

va fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

iar potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenta fiind în culpă procesuală va fi

obligată și la plata sumei de câte 6.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea

fiecăreia dintre intimate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC R.C. SRL București împotriva deciziei nr. 478 din 20 noiembrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI- a comercială.

Obligă recurenta-reclamantă la câte 6.500

lei cheltuieli de judecată, în favoarea fiecăreia dintre intimatele SC T.P. SRL

București și SC M. SA București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2010.