ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 88/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 61/F din 19 martie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 330 din 27 februarie 2009 emis de autoritatea pârâtă, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a dispus suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cauză există puternice îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, pornind chiar de la premisa posibilității revocării unilaterale a unui contract bilateral, așa cum este contractul încheiat între reclamant și autoritatea pârâtă.

In privința existenței unei pagube iminente s-a reținut că măsura dispusă prin ordinul contestat este de natură să afecteze dreptul la muncă a reclamantului, precum și realizarea veniturilor salariale din funcția deținută. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, astfel încât, în mod greșit, instanța de fond a admis cererea de suspendare. Recursul este nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a înscrisului depus la dosar în susținerea recursului, Înalta Curte va admite recursul și va casa hotărârea atacată, respingând acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Temeiul juridic al cererii de suspendare ce face obiectul prezentului dosar îl constituie dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cărora: „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Din înscrisurile depuse la dosarul de recurs, rezultă că prin încheierea nr. 61/F din 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iași a luat act de renunțarea de către reclamantul C.M.

la dreptul de a cere anularea Ordinului nr. 330 din 27 februarie 2009 emis de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și suspendarea acestui ordin. Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor art. 14 și ale art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată prin Legea nr. 262/2007, care reglementează instituția suspendării executării actului administrativ, rezultă că dispozițiile art. 14 din lege pot produce efecte numai până în momentul în care se pronunță instanța de fond, cu excepția situației prevăzute de art. 15 alin. (2) din aceeași lege, care vizează ipoteza admiterii cererii de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, în speță neexistând această situație, având în vedere că reclamantul a înțeles să renunțe la însuși dreptul de a solicita anularea actului administrativ a cărui suspendare o solicitase anterior.

De asemenea, odată cu acțiunea principală, având ca obiect anularea ordinului, reclamantul a formulat o nouă cerere de suspendare, întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, la care a renunțat, instanța luând act prin hotărâre de acest act de voință. Înalta Curte apreciază că, din punct de vedere legal și juridic, se impune soluția de desființare a efectelor sentinței de admitere a prezentei cereri de suspendare, având în vedere atitudinea procesuală a reclamantului anterior expusă. Față de aceste argumente, cercetarea îndeplinirii condițiilor de fond în ceea ce privește cererea de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu mai are nici o relevanță practică, astfel că aceasta este, în mod evident, neîntemeiată.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, pe fond, va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, împotriva sentinței nr. 61/F din 19 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și, pe fond, respinge acțiunea formulată de C.M., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.