ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2634/2010

Asupra recursului

penal de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea de

ședință din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5542/3/2009

s-a dispus în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a

apelantului intimat inculpat Z.S.

Cu drept de

recurs în termen de 24 ore de la pronunțare pentru procuror, iar de la

comunicare pentru apelantul intimat inculpat Z.S.

Pe fondul

apelului a amânat cauza și a acordat termen de judecată la data de 4

august 2010 pentru reaudierea inculpaților, părții

vătămate și a martorilor M.I., Z.T. și N.M.

Apelantul

intimat inculpat Z.S. a fost citatat la locul de prevenție.

A pus în vedere

apelantului intimat inculpat Z.Y. să se prezinte în vederea audierii.

A pus în vedere

apărătorului ales al inculpaților să indice numele celor 3

persoane a căror audiere ca martori cu privire la evenimentele

desfășurate anterior incidentului o solicitat-o prin motivele de

apel.

Intimata parte

vătămată a fost citată cu mențiunea de a se prezenta

în vederea audierii .

Au fost

citați martorii M.I., Z.T. și N.M.

A pus în vedere

apărătorului ales al inculpaților să formuleze în scris

proba privind efectuare unei adrese către Comisia Superioară de

expertiză medico legală (ce acte propune să fie avute în vedere

și cu privire la ce aspect solicită să se pronunțe

comisia).

S-a

reținut că asupra stării de arest preventiv a apelantului

intimat - inculpat Z.S.

Prin rechizitoriul

nr. 2323/P/2008 din 12 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, inculpații Z.S. și Z.Y. au fost

trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen., iar,

prin sentința penală nr. 11/OF din data de 12 februarie 2010,

Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea

acestora, pentru comiterea respectivelor infracțiuni la pedeapsa

închisorii astfel:

- inculpatul Z.S.,

la pedeapsa de 5 ani închisoare; și

- inculpatul Z.Y.

la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a dispus menținerea stării de arest preventiv

a inculpatului Z.S.

Curtea

apreciază că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea

măsurii de arest preventiv a inculpatului Z.S. continuă să

existe, astfel că, chiar dacă pronunțarea unei hotărâri de

condamnare în primă instanță nu înfrânge prezumția de

nevinovăție de care beneficiază apelanții intimații inculpați,

consideră că este îndeplinită cerința prevăzută

de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că există probe din

care rezultă presupunerea rezonabilă că apelanții

inculpați au săvârșit infracțiunile reținute în

sarcina lor.

De asemenea, Curtea

apreciază, referitor la inculpatul Z.S., că sunt întrunite și

condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv

pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea reținută în

sarcina acestuia, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în

libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În

aprecierea acestei din urmă cerințe, Curtea are în vedere natura și

gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, fapte prin care se aduce

atingere valorii fundamentale apărate de legea penală, respectiv viața

persoanei.

În

consecință, Curtea apreciază că pentru considerentele

arătate și în vederea asigurării desfășurării

procesului penal în bune condiții, se impune privarea, în continuare, de

libertate a apelantului intimat inculpat Z.S., așa încât, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (1) și alin. (3) C.

proc. pen., va menține starea de arest preventiv a acestuia.

II. Împotriva

acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul Z.S. criticând-o

ca netemeinică și solicitând

casarea încheierii ca nefondată și

revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în

vedere timpul scurs de la data luării acestei măsuri, starea

medicală a inculpatului, dificultățile de înțelegere pe

care le are cu acesta în penitenciar, pedeapsa aplicată de instanța

de fond și faptul că la instanța de apel inculpatul a solicitat

un set de probe, referitoare la calificarea faptei, a căror administrare

va duce la prelungirea duratei soluționării cauzei.

Examinând

actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de

motivele de critică invocate cât și din oficiu sub toate aspectele

așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul

Z.S. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta

întrucât instanța de apel, investită cu soluționarea apelului

declarat de inculpatul Z.S. împotriva sentinței nr. 110/ F din 12

februarie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

prin care i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. a pronunțat o

soluție legală și temeinică de menținere a stării

de arest preventiv a acestuia prin conformare la dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

În acest sens

s-a avut în vedere subzistența în cauză a temeiurilor de fapt ce au

determinat luarea măsurii preventive constând în esență în aceea

că in data de 30 septembrie 2008 inculpatii au aplicat victimei Z.W., zis A.

multiple lovituri cu cuțitul și toporul, cauzându-i leziuni grave în

zone corporale vitale, leziuni care i-au pus viața în primejdie.

Inculpații și partea vătămată dețineau tarabe

alăturate în Complexul Comercial E.

În dimineața

de 30 septembrie 2008, martora D.J. (soția inculpatului S. și mama

lui Z.Y.) a adresat injurii unor clienți care au cumpărat produse de

la standul părții vătămate. Partea vătămată

s-a dus la taraba martorei unde au avut o discuție contradictorie. La puțin

timp, martora a povestit inculpaților despre conflictul verbal avut cu

partea vătămată. Aceștia au venit înarmați la standul părții

vătămate pe care au atacat-o, au lovit-o în mod repetat cu un topor și

un cuțit, o bară metalică și alte corpuri contondente, cauzându-i

leziuni grave în zona capului, a toracelui și a abdomenului. Partea

vătămată a reușit să-i lovească pe inculpați

provocându-le leziuni mai puțin grave.

Acest incident

a alertat persoanele din zonă, care au intervenit să îi

despartă. Leziunile traumatice suferite de partea vătămată

au necesitat 25 de zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața

victimei, conform raportului de expertiză medico-legala A l/11171/2008,

efectuat în cauză.

Concomitent,

s-a avut în vedere și menținerea în cauză a temeiurilor de drept

ale aceleiași măsuri preventive relative la dispoz. art. 148 lit. f) C.

proc. pen. întrucât această infracțiune este închisoarea mai mare de

4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate

prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dedus din gravitatea

extremă a infracțiunii cu violență comisă împotriva

vieții victimei și din existența temerii că lăsarea sa

în libertate ar genera un acut sentiment de insecuritate în comunitatea din

care face parte.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.S. împotriva încheierii din 23

iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în Dosarul nr. 5542/3/2009.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul M.J.

Onorariul

interpretului de limbă chineză, reprezentând contravaloarea a 3 ore

de traducere, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 1 iulie 2010.