ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2634/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin încheierea de ședință din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5542/3/2009 s-a dispus în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a apelantului intimat inculpat Z.S. Cu drept de recurs în termen de 24 ore de la pronunțare pentru procuror, iar de la comunicare pentru apelantul intimat inculpat Z.S. Pe fondul apelului a amânat cauza și a acordat termen de judecată la data de 4 august 2010 pentru reaudierea inculpaților, părții vătămate și a martorilor M.I., Z.T. și N.M. Apelantul intimat inculpat Z.S.

a fost citatat la locul de prevenție. A pus în vedere apelantului intimat inculpat Z.Y. să se prezinte în vederea audierii. A pus în vedere apărătorului ales al inculpaților să indice numele celor 3 persoane a căror audiere ca martori cu privire la evenimentele desfășurate anterior incidentului o solicitat-o prin motivele de apel. Intimata parte vătămată a fost citată cu mențiunea de a se prezenta în vederea audierii . Au fost citați martorii M.I., Z.T. și N.M. A pus în vedere apărătorului ales al inculpaților să formuleze în scris proba privind efectuare unei adrese către Comisia Superioară de expertiză medico legală (ce acte propune să fie avute în vedere și cu privire la ce aspect solicită să se pronunțe comisia).

S-a reținut că asupra stării de arest preventiv a apelantului intimat - inculpat Z.S. Prin rechizitoriul nr. 2323/P/2008 din 12 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpații Z.S. și Z.Y. au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 -175 lit. i) C. pen., iar, prin sentința penală nr. 11/OF din data de 12 februarie 2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea acestora, pentru comiterea respectivelor infracțiuni la pedeapsa închisorii astfel: - inculpatul Z.S., la pedeapsa de 5 ani închisoare; și - inculpatul Z.Y. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului Z.S. Curtea apreciază că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv a inculpatului Z.S. continuă să existe, astfel că, chiar dacă pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță nu înfrânge prezumția de nevinovăție de care beneficiază apelanții intimații inculpați, consideră că este îndeplinită cerința prevăzută de art. 143 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că apelanții inculpați au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor. De asemenea, Curtea apreciază, referitor la inculpatul Z.S., că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea acestei din urmă cerințe, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor de care este acuzat inculpatul, fapte prin care se aduce atingere valorii fundamentale apărate de legea penală, respectiv viața persoanei. În consecință, Curtea apreciază că pentru considerentele arătate și în vederea asigurării desfășurării procesului penal în bune condiții, se impune privarea, în continuare, de libertate a apelantului intimat inculpat Z.S., așa încât, în temeiul art. 300 2 C. proc.

pen., raportat la art. 160 b alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., va menține starea de arest preventiv a acestuia. II. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul Z.S. criticând-o ca netemeinică și solicitând casarea încheierii ca nefondată și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, având în vedere timpul scurs de la data luării acestei măsuri, starea medicală a inculpatului, dificultățile de înțelegere pe care le are cu acesta în penitenciar, pedeapsa aplicată de instanța de fond și faptul că la instanța de apel inculpatul a solicitat un set de probe, referitoare la calificarea faptei, a căror administrare va duce la prelungirea duratei soluționării cauzei.

Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de critică invocate cât și din oficiu sub toate aspectele așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul Z.S. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât instanța de apel, investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul Z.S. împotriva sentinței nr. 110/ F din 12 februarie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, prin care i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. a pronunțat o soluție legală și temeinică de menținere a stării de arest preventiv a acestuia prin conformare la dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. În acest sens s-a avut în vedere subzistența în cauză a temeiurilor de fapt ce au determinat luarea măsurii preventive constând în esență în aceea că in data de 30 septembrie 2008 inculpatii au aplicat victimei Z.W., zis A. multiple lovituri cu cuțitul și toporul, cauzându-i leziuni grave în zone corporale vitale, leziuni care i-au pus viața în primejdie. Inculpații și partea vătămată dețineau tarabe alăturate în Complexul Comercial E. În dimineața de 30 septembrie 2008, martora D.J.

(soția inculpatului S. și mama lui Z.Y.) a adresat injurii unor clienți care au cumpărat produse de la standul părții vătămate. Partea vătămată s-a dus la taraba martorei unde au avut o discuție contradictorie. La puțin timp, martora a povestit inculpaților despre conflictul verbal avut cu partea vătămată. Aceștia au venit înarmați la standul părții vătămate pe care au atacat-o, au lovit-o în mod repetat cu un topor și un cuțit, o bară metalică și alte corpuri contondente, cauzându-i leziuni grave în zona capului, a toracelui și a abdomenului. Partea vătămată a reușit să-i lovească pe inculpați provocându-le leziuni mai puțin grave. Acest incident a alertat persoanele din zonă, care au intervenit să îi despartă.

Leziunile traumatice suferite de partea vătămată au necesitat 25 de zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei, conform raportului de expertiză medico-legala A l/11171/2008, efectuat în cauză. Concomitent, s-a avut în vedere și menținerea în cauză a temeiurilor de drept ale aceleiași măsuri preventive relative la dispoz. art. 148 lit. f) C. proc. pen. întrucât această infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dedus din gravitatea extremă a infracțiunii cu violență comisă împotriva vieții victimei și din existența temerii că lăsarea sa în libertate ar genera un acut sentiment de insecuritate în comunitatea din care face parte.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.S. împotriva încheierii din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5542/3/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J. Onorariul interpretului de limbă chineză, reprezentând contravaloarea a 3 ore de traducere, se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2010.