ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1452/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1575 din 23 aprilie 2009 a Tribunalului București a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A.M., A.G. și pe pârâta U.A. România, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Instanța sesizată cu acțiunea introductivă a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată privește obligarea unei autorități publice de nivel central la eliberarea unor adeverințe și plata despăgubirilor materiale, situație în care competența materială de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București, conform dispozițiilor legale.

Prin sentința nr. 2991 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, reținând că în cauza de față sunt incidente dispozițiile de drept comun în materie civilă. Astfel, Curtea a reținut că obiectul cauzei privește analizarea cererii de dobândire a calității de membru al asociației, cu consecința eliberării adeverinței și a plății sumelor prevăzute de lege, astfel încât această cerere de chemare în judecată se supune prevederilor actelor constitutive și regulamentelor interne ale asociației, fără a fi implicată exercitarea prerogativelor de putere publică. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții A.M.

și A.G. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel București. În motivele de recurs se arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 definiția dată este aceea că autoritatea publică „este orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorității publice, în sensul prezentei legi, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică”.

Cum U.A. România este persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, de utilitate publică, iar potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, dovada eliberată de conducerea uniunii de creație poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, se consideră că instanța de contencios administrativ este competentă. Pentru că legiuitorul a stabilit că dovada calității de membru al unei persoane juridice de drept privat care, potrivit legii, a obținut statut de utilitate publică are natură juridică de act administrativ, se apreciază ca fiind competentă instanța de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: Reclamanții au chemat în judecată U.A. România pentru obligarea acesteia la eliberarea adeverințelor din care să reiasă calitatea lor de membri ai acesteia și la plata sumei reprezentând indemnizația care li se cuvine în calitate de pensionari ai sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Instanța de fond a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București deoarece a apreciat că un act pentru a fi considerat administrativ, nu este suficient să fie încheiat de o autoritate publică, ci să fie și emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii.

Însă, soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La stabilirea competenței în favoarea instanței de contencios administrativ este important de subliniat definiția pe care Legea nr. 554/2004 o dă autorității publice. În art. 2 alin. (1) lit. b) din acest act normativ este stabilit înțelesul noțiunii de autoritate publică: „orice organ de stat sau al unității administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorității publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică”.

În cauză, U.A. România este persoană juridică de drept privat, de utilitate publică, potrivit H.G. nr. 1361/2000. Având acest statut ea este asimilată autorităților publice și devin aplicabile, în privința actelor emise sau refuzului de a emite un act, dispozițiile din legea contenciosului administrativ iar competența de soluționare revine instanței de contencios administrativ. Mai mult, în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se prevede că atestarea calității de membru se va face de conducerea fiecărei uniuni de creație, constituită și recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică, la cererea persoanelor interesate, iar dovada eliberată poate fi contestată potrivit Legii nr. 554/2004.

Prin urmare și în cazul refuzului de a emite o asemenea dovadă, cei nemulțumiți se pot adresa instanței de contencios administrativ. Fiind în litigiu un refuz al unei autorități publice centrale de a emite un act, competența va reveni Curții de apel, secția contencios administrativ, iar soluția de declinare a cauzei în favoarea judecătoriei va fi casată. De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.M. și A.G. împotriva sentinței civile nr. 2991 din 29 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2010.