ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 72/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta T.A.V. a solicitat, în contradictoriu cu M.S.P., ca reprezentant al M.S.P., anularea Ordinului M.S.P. nr. 905 din 15 mai 2008 privind revocarea sa din funcția de manager al Institutului de Gastroenterologie și din cea de manager al Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie Iași și încetarea contractului de management nr. 286 din 14 decembrie 2006. De asemenea, prin capăt separat de cerere a solicitat suspendarea executării ordinului atacat.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 15 mai 2008 i s-a comunicat Ordinul menționat, prin care, urmare a evaluării anuale a indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public evidențiat în contractul nr. 286 din 14 decembrie 2006 s-a dispus revocarea sa din funcția de manager, conform lit. b) a Cap. VIII - „nerealizarea indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public”. S-a mai arătat că raportul de evaluare a fost întocmit în mod tendențios, punctajul ce i-a fost acordat de Comisia de evaluare desemnată de minister fiind unul greșit, în raport de criteriile prevăzute de Ordinul nr. 555 din 28 martie 2008, de modificare și completare a anexei 4 la Ordinul nr. 112/2007, respectiv pt.

6 lit. a) și în subsidiar pct. 6 lit. b) din anexa 4. A mai susținut că, în mod eronat, i-a fost respinsă contestația formulată împotriva raportului de evaluare, de către Comisia centrală de evaluare a managerilor din cadrul M.S.P., cu motivarea că nu ar fi solicitat renegocierea indicatorilor de performanță ai managementului în anul 2007, în temeiul art. 5 din Ordinul nr. 112/2007, deși indicatorii respectivi fuseseră stabiliți de angajator prin contractul nr. 286/2006 și actul adițional nr. 1 din 20 decembrie 2007 și acceptați de manager, iar la data de 22 ianuarie 2008, când a avut loc ședința prin care să se poată eventual renegocia aceste criterii, reprezentantul M.S.P. nu a emis vreo atenționare privind necesitatea modificării vreunui indicator.

Pârâtul M.S.P. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a puterii lucrului judecat, a lipsei de obiect și de interes a capătului privind suspendarea Ordinului nr. 905/2008. La dosarul cauzei a fost depusă documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, la cererea reclamantei fiind administrată proba cu expertiză contabilă vizând modul de realizare a execuției bugetare de reclamantă, în cursul mandatului său de manager. Prin sentința nr. 118/ CA din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei T.A.V., în contradictoriu cu pârâtul M.S.P.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în data de 7 aprilie 2008, reclamantei i-a fost comunicată, de Comisia de Evaluare a activității managerilor spitalelor, Fișa de evaluare pentru anul 2007, în care este apreciată, în raport de criteriile de performanță anexă la contractul nr. 286/2006 activitatea managerială a acesteia, iar în urma punctajului acordat, Comisia a propus încetarea contractului său de management înainte de termen, copia fișei fiind înaintată și Comisiei centrale de evaluare constituită la nivelul M.S.P. A mai constatat prima instanță că, în termenul legal de 48 de ore, reclamanta a contestat rezultatul evaluării, iar prin Hotărârea nr. 119 din 14 aprilie 2008, Comisia centrală de evaluare din cadrul M.S.P.

a procedat la respingerea contestației. Astfel, instanța de fond a reținut că, la momentul încheierii contractului de management nr. 286/2006, reclamanta s-a aflat în executarea unui mandat public, funcție asimilată noțiunii de „manager public” reglementată de O.U.G. nr. 56/2004 privind crearea statutului special al funcționarului public denumit manager public, coroborat cu principiile cuprinse în H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, în vigoare la data respectivă, abrogată prin H.G. nr. 611/2008. Având în vedere această interpretare, a apreciat prima instanță că procedura de numire în funcție și desfășurare a mandatului de manager al reclamantei este supusă acelorași principii - respectiv de recrutare prin concurs, evaluare periodică, cu posibilitatea încetării mandatului ca urmare a rezultatelor obținute și evaluate de comisiile special înființate în acest scop - principii ce se regăsesc reproduse în Ordinul M.S.P.

nr. 112/2007 cu modificările ulterioare. A constatat Curtea de Apel Iași că atâta vreme cât Ordinul nr. 112/2007 nu califică natura juridică a hotărârii Comisiei centrale de soluționare a contestațiilor la raportul de evaluare, tăcerea legiuitorului conduce la aplicabilitatea principiilor generale în materie, respectiv a celor cuprinse în art. 11 din H.G. nr. 1209/2003, care recunosc calitatea de act administrativ a actului juridic de soluționare a contestației, prevăzând expres calea de atac împotriva acestuia în alin. (4): „Funcționarul public nemulțumit de modul de soluționare a contestației formulate potrivit alin. (1) se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii”.

Prin urmare, a reținut instanța de fond că pentru a se putea cenzura legalitatea aplicării criteriilor de performanță, cu ocazia evaluării atribuțiilor manageriale exercitate de reclamantă, instanța ar fi trebuit să fie învestită și cu cenzurarea raportului de evaluare din 7 aprilie 2008, respectiv a Hotărârii nr. 119/2008 a Comisiei centrale de evaluare, acte administrative care au ieșit însă din posibilitatea de cenzură a instanței, prin expirarea termenului legal de contestare în 6 luni prevăzut de Legea contenciosului administrativ.

A concluzionat Curtea de Apel Iași că, în atari condiții, în cadrul procesual de față, instanța de contencios administrativ este obligată a constata forța obligatorie a fișei de evaluare din 7 aprilie 2008 a performanțelor manageriale ale reclamantei pentru anul 2007, inclusiv sub aspectul propunerii de încetare a contractului de management pentru slabele rezultate obținute, apreciere care nu mai poate fi cenzurată pe cale judecătorească la această dată. Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamanta T.A.V., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele critici: - în mod greșit a reținut instanța de fond că managerul unui spital este funcționar public și că, astfel, ar fi aplicabile dispozițiile O.U.G.

nr. 56/2004, din moment ce niciuna dintre condițiile prevăzute la art. 10 alin. (1) din acest act normativ nu sunt îndeplinite; - în mod nelegal a reținut instanța de fond că fișa de evaluare și hotărârea Comisiei de control de soluționare a contestației ar fi acte administrative care ar fi trebuit contestate în fața instanței de contencios administrativ; - astfel, în mod lipsit de temei, a reținut instanța de fond că Ordinul nr. 905/2008, prin care a fost revocată din funcția de manager al Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie Iași, ar fi legal, din moment ce contractul de management fusese încheiat pentru o perioadă determinată. M.S.P. a depus întâmpinare susținând, în esență că soluția instanței de fond este legală și temeinică și solicitând respingerea recursului promovat de reclamanta-recurentă.

Recursul este nefondat. Deși, în cererea scrisă de recurs, sunt invocate ca temei legal și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., criticile formulate de recurentă se subsumează motivului prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În cauză, este necontestat că Ordinul nr. 905/2008 a fost emis de M.S.P.

în temeiul dispozițiilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ca urmare a propunerilor făcute de Comisia centrală de evaluare prin referatul nr. EN 4720/2008, dispunându-se: - revocarea recurentei-reclamante din funcția de manager al Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie Iași, începând cu data de 15 mai 2008, precum și - încetarea Contractului de management nr. 286 din 14 decembrie 2006, începând cu aceeași dată, potrivit clauzei de la pct. 8 lit. b). Potrivit acestei clauze, contractul de management încetează prin revocarea din funcție a managerului în cazul nerealizării indicatorilor de performanță ai managementului spitalului public, prevăzuți în anexa la contract, din motive imputabile acestuia.

Or, este, de asemenea, necontestat, că prin referatul nr. EN 4720/2008 Comisia de evaluare a propus încetarea contractului de management înainte de termen, ca urmare a nerealizării indicatorilor de performanță. Astfel fiind, instanța de fond a reținut în mod corect că actul administrativ atacat, Ordinul nr. 905/2008, a fost omis în conformitate cu prevederile legale incidente în cauză, precum și cu clauza contractuală acceptată necondiționat de recurenta-reclamantă. Aspectul aflat în litigiu în cauza de față este în legătură cu natura juridică a fișei de evaluare și a Hotărârii nr. 119 din 14 aprilie 2008 a Comisiei centrale de evaluare a managerilor spitalelor publice din rețeaua M.S.P. În această privință, instanța de fond a reținut, în esență, că Hotărârea nr. 119/2008 este un act administrativ care putea fi atacat în condițiile Legii nr. 554/2008 și ale H.G.

nr. 1209/2003, în timp ce recurenta-reclamantă a susținut prin acțiune, cât și prin criticile din recurs, că actul respectiv nu este un act administrativ din moment ce nu a produs efecte juridice, astfel că poate fi apreciat de instanța sesizată cu anularea Ordinului nr. 905/2008, dispozițiile O.U.G. nr. 56/2004 și ale H.G. nr. 1209/2003 nefiind aplicabile, managerul de spital nefiind un funcționar public. În privința naturii juridice a Hotărârii nr. 119/2008 trebuie reținut că acesta a fost adoptată de o structură administrativă din cadrul M.S.P., în cadrul competențelor legale de soluționare a contestației formulate împotriva evaluării din 7 aprilie 2008 și a propunerilor făcute de Comisia de evaluare.

Astfel fiind, recurenta-reclamantă era obligată să atace Hotărârea nr. 119/2008 în condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, pentru ca instanța de contencios administrativ să fi fost sesizată legal în legătură cu pretinsa nelegalitate a acestui act administrativ. În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.V.A. împotriva sentinței nr. 118/ CA din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2010.