ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3356/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin cererea formulată de reclamanții SC G.A. SRL

TÂRGOVIȘTE și G.C.V. în contradictoriu cu pârâta SC M. SA TÂRGOVIȘTE s-a

solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se desemneze un

expert care să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să

întocmească un raport care să fie predat părților și suspus analizei instanței

în conformitate cu dispozițiile art. 136 din Legea nr. 31/1990.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că

administratorii pârâtei au încheiat contracte de leasing pentru un număr de 70

mijloace de transport auto călători, însă aceștia au refuzat să furnizeze

pârâtei, care este acționar la societatea reclamantă, informații privind

încheierea și derularea acestor contracte.

Prin încheierea de ședință din data de 16 ianuarie

2009, instanța a admis cererea reclamanților și a încuviințat efectuarea

raportului de expertiză solicitat în cauză, iar la data de 24 aprilie 2009 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă.

Prin sentința nr. 682 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a constatat

efectuată expertiza ce a fost dispusă în cauză, la cererea reclamantei.

Prin considerentele sentinței, instanța de fond a

reținut că prin încheierea de ședință din 16 ianuarie 2009, a fost admisă

cererea reclamantei, iar instanța a încuviințat efectuarea raportului de

expertiză. La data de 24 aprilie 2009 a fost depus raportul de expertiză, iar

ulterior, au fost admise obiecțiunile reclamantei, la care expertul a răspuns.

Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta

SC G.A. SRL TÂRGOVIȘTE, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

prin criticile dezvoltate susținând că expertul nu a răspuns obiectivelor și

obiecțiunilor încuviințate, neținând cont de susținerile reclamantei, cum că

operațiunile de leasing desfășurate de pârâtă depășesc 10 % din valoarea

activelor nete ale acesteia, nefiind obținută aprobarea A.G.E.A., conf. art. 115

coroborat cu art. 150 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 3 din 13 ianuarie 2010, a respins

apelul reclamantei și a obligat reclamanta la 500 lei cheltuieli de judecată

către intimata-pârâtă.

Prin considerentele deciziei, Curtea a reținut că

instanța fondului a luat toate măsurile legale pentru efectuarea corectă a

raportului de expertiză contabilă, conform art. 136 din Legea nr. 31/1990,

lucrarea fiind executată cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 208

și următoarele C. proc. civ. În continuare a constatat că instanța nu poate

dispune decât măsurile strict necesare administrării probei cu expertiza

contabilă, neavând competența de a face aprecieri cu privire la corectitudinea

raportului de expertiză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta SC G.A. SRL TÂRGOVIȘTE în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9

C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză.

Criticile recurentei au vizat următoarele aspecte:

Expertul trebuia să verifice dacă la momentul

încheierii contractelor, au fost încălcate sau nu dispozițiile art. 150 din

Legea nr. 31/1990, iar faptul că ulterior acestea au fost reziliate nu avea

relevanță în cauză.

În continuare, a susținut că se impune refacerea

raportului de expertiză, în sensul de a se preciza care este valoarea/procentul

prețului cumulat al contractelor de leasing și dacă au fost încheiate cu

respectarea dispozițiilor art. 150 alin. (1) – (3) din Legea nr. 31/1990.

Hotărârile sunt nelegale sub aspectul încălcării

rolului activ al instanței, care trebuia să vegheze la administrarea probei în

condiții de legalitate.

Recursul este nefondat.

Prealabil examinării criticilor invocate, Înalta

Curte constată că deși recurenta și-a subsumat argumentele, motivelor de

nelegalitate reprezentate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., singura

chestiune de drept ce poate fi analizată de către instanța de recurs vizează

nelegalitatea deciziei sub aspectul încălcării rolului activ al instanței de

judecată.

Deși recurenta a invocat în sprijinul cererii de

recurs și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu

a dezvoltat, în concret motivele subsumate acestuia, astfel încât Înalta Curte

nu poate proceda la verificarea deciziei prin prisma acestui motiv.

În ceea ce privește încălcarea rolului activ al

instanței, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C.

proc. civ.: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele

legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe

baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei vor putea ordona

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se

împotrivesc”.

Textul de lege sus menționat consacră principiul

rolului activ al instanței în desfășurarea procesului, respectiv să atenționeze

părțile asupra drepturilor și obligațiilor care le revin, sa stăruie în orice

fază procesuală la soluționarea amiabilă a cauzei, să stăruie în scopul de a

preveni orice greșeală în aflarea adevărului și să se pronunțe numai asupra

obiectului dedus judecății.

În esență, recurenta critică decizia instanței de

apel prin prisma refuzului de a dispune refacerea raportului de expertiză,

considerând că expertul a „ocolit ” adevărul, trebuind să verifice dacă la

momentul încheierii contractelor de leasing au fost încălcate sau nu

dispozițiile art. 150 din Legea nr. 31/1990.

Principiul aflării adevărului este un principiu

superior celorlalte reguli procesuale, iar de aceea judecătorul trebuie să

intervină și să influențeze cursul procesului.

Situația invederată de recurentă, nu reprezintă un

dezechilibru de natură procesuală, care să necesite intervenția judecătorului.

Astfel, instanța de apel a reținut că în cauză a fost

încuviințată proba cu expertiză contabilă, obiectivele acesteia fiind stabilite

de către reclamantă. Împotriva modului de efectuare a expertizei, reclamanta a

formulat obiecțiuni, cărora expertul le-a răspuns.

Respingerea cererii de refacere a raportului de

expertiză nu constituie o încălcare a rolului activ al instanței, ci numai în

situația în care instanța consideră că nu este mulțumită de concluziile

acestuia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată

legalitatea deciziei pronunțată de către instanța de apel.

Constatând culpa procesuală a recurentei în

declanșarea litigiului de față, în temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a

obliga recurenta la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată în favoarea

intimatei.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC G.A. SRL TÂRGOVIȘTE împotriva deciziei nr. 3 din 13 ianuarie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Obligă recurenta SC G.A. SRL TÂRGOVIȘTE la plata

sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC M. SA

TÂRGOVIȘTE.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie

2010.