ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 510/2004

Asupra

contestației în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la 9 aprilie 1996, cu precizările ulterioare, reclamanta S.C. D.T.

S.R.L. a chemat în judecată pârâta, S.C. C. S.R.L., pentru obligarea la plata

sumei de 540.000.000 lei, daune cauzate prin nerespectarea raporturilor

contractuale privind livrarea de cherestea, cu dobânzi de 50% și cheltuieli de

judecată.

La 18

iunie 1996, S.C. B.&V. S.P.A. cu sediul în Italia a formulat cerere de

intervenție în interesul reclamantei, prin care a solicitat admiterea acțiunii,

astfel cum a fost formulată.

În urma

probatoriilor dispuse, expertize tehnice, Tribunalul Alba, prin sentința civilă

nr.447 din 8 iunie 1999 a respins acțiunea și cererea de intervenție, reținând

că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, livrarea materialului

lemnos fiind condiționată de plata în avans a prețului, plată neefectuată de

reclamantă, astfel că pretențiile pentru daune sunt fără temei.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel reclamanta și intervenienta.

Curtea

de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia

nr.884 din 3 decembrie 2000 a respins apelul reclamantei ca nefondat, reținând

că pârâta a livrat materialul lemnos în valoarea prețului avansat de

reclamantă, clauza contractuală prevăzând plata în avans a produsului.

S-a mai

reșinut, în raport de concluziile expertizei tehnice, că pârâta vânzătoare și-a

îndeplinit obligațiile contractuale, astfel că, pretențiile pentru daune nu se

justifică.

În ce

privește apelul intervenientei, s-a reținut neachitarea taxei de timbru datorate,

de 6.807.500 lei, astfel că a fost anulat ca netimbrat.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanta și intervenienta.

Prin

motivele de recurs, pe lângă criticile privind netemeinicia hotărârilor

pronunțate, s-a susținut că greșit s-a dispus anularea apelului intervenientei

ca netimbrat, întrucât taxa de timbru a fost depusă la 25 octombrie 2000.

Curtea

Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr.5138 din 18 septembrie

2002, a respins recursul reclamantei ca nefondat, iar recursul intervenientei

ca lipsit de interes.

S-a

reținut că cererea de intervenție, fiind formulată în interesul reclamantei,

atât timp cât recursul reclamantei este de respins ca nefondat, reluarea

judecății apelului intervenientei – prin greșita reținere a netimbrării

apelului – este lipsită de interes.

Împotriva

acestei ultime hotărâri, intervenienta S.C. D.T.G. S.R.L. și S.C. B.&V.

S.P.A Italia au formulat, în temeiul art. 317 și 318 C. proc. civ., contestație

în anulare, susținând că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei

grave erori materiale, întrucât, deși a reținut că apelul intervenientei a fost

în realitate timbrat, în loc să trimită cauza spre rejudecare în apel a cererii

de intervenție, respinge recursul ca lipsit de interes.

Contestatoarele

aduc și critici  privind soluționarea în fond, în sensul greșitei interpretări

a clauzelor contractului și privind situația livrărilor.

Contestația

în anulare urmează a fi respinsă, constatându-se că motivele invocate nu se

încadrează în prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ..

În

adevăr, potrivit art. 317 (1) hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare, pentru motivele prevăzute la 1 și 2, numai dacă aceste

motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Nu este

cazul în speță, întrucât intervenienta a invocat, în motivele de recurs,

greșita reținere de către instanța de apel a netimbrării apelului, iar instanța

de recurs, prin decizia atacată în speță, s-a pronunțat privitor la această

critică, reținând că, în adevăr apelul intervenientei a fost timbrat, dar este

lipsit de interes trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.

Nu sunt

criticabile nici prevederile art. 318 C. proc. civ., întrucât dezlegarea dată

de instanța de recurs,  respingerea recursului intervenientei ca lipsit de

interes, nu este rezultatul  unei greșeli materiale.

Instanța a apreciat că cererea

de intervenție fiind formulată în interesul reclamantei, având în vedere că

apelul reclamantei s-a respins ca nefondat și tot nefondat se dovedește și

recursul aceleiași părți, este lipsit de interes să fie casată decizia

instanței de apel, pentru rejudecarea apelului intervenientei.

În

adevăr, intervenienta nu invocă un drept propriu, ci urmărește ca soluția

pronunțată să fie în favoarea reclamantei pentru care a intervenit, or, apelul

reclamantei fiind respins ca neîntemeiat, soluția în apelul intervenientei nu

ar putea fi diferită.

Deci,

nu este o greșală materială, condiția prevăzută de art. 318 C. proc. civ.,

contestatorea formulând, în realitate, critici asupra judecății instanței de

recurs, ceea ce excede prevederilor instituției contestației în anulare astfel

că cererea urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în

anulare formulată de  contestatoarele S.C. D.T.G. și S.C. B.&V. S.P.A.

ITALIA prin mandatar împotriva deciziei nr.5138 din  18 septembrie 2002

pronunțată de Curtea Supreme de Justiție, secția comercială, în dosarul

nr.1953/2001, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 10 februarie 2004.