ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 510/2004

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 9 aprilie 1996, cu precizările ulterioare, reclamanta S.C. D.T. S.R.L. a chemat în judecată pârâta, S.C. C. S.R.L., pentru obligarea la plata sumei de 540.000.000 lei, daune cauzate prin nerespectarea raporturilor contractuale privind livrarea de cherestea, cu dobânzi de 50% și cheltuieli de judecată. La 18 iunie 1996, S.C. B.&V. S.P.A. cu sediul în Italia a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, prin care a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În urma probatoriilor dispuse, expertize tehnice, Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr.447 din 8 iunie 1999 a respins acțiunea și cererea de intervenție, reținând că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, livrarea materialului lemnos fiind condiționată de plata în avans a prețului, plată neefectuată de reclamantă, astfel că pretențiile pentru daune sunt fără temei. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta și intervenienta. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr.884 din 3 decembrie 2000 a respins apelul reclamantei ca nefondat, reținând că pârâta a livrat materialul lemnos în valoarea prețului avansat de reclamantă, clauza contractuală prevăzând plata în avans a produsului.

S-a mai reșinut, în raport de concluziile expertizei tehnice, că pârâta vânzătoare și-a îndeplinit obligațiile contractuale, astfel că, pretențiile pentru daune nu se justifică. În ce privește apelul intervenientei, s-a reținut neachitarea taxei de timbru datorate, de 6.807.500 lei, astfel că a fost anulat ca netimbrat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și intervenienta. Prin motivele de recurs, pe lângă criticile privind netemeinicia hotărârilor pronunțate, s-a susținut că greșit s-a dispus anularea apelului intervenientei ca netimbrat, întrucât taxa de timbru a fost depusă la 25 octombrie 2000. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr.5138 din 18 septembrie 2002, a respins recursul reclamantei ca nefondat, iar recursul intervenientei ca lipsit de interes.

S-a reținut că cererea de intervenție, fiind formulată în interesul reclamantei, atât timp cât recursul reclamantei este de respins ca nefondat, reluarea judecății apelului intervenientei – prin greșita reținere a netimbrării apelului – este lipsită de interes. Împotriva acestei ultime hotărâri, intervenienta S.C. D.T.G. S.R.L. și S.C. B.&V. S.P.A Italia au formulat, în temeiul art. 317 și 318 C. proc. civ., contestație în anulare, susținând că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei grave erori materiale, întrucât, deși a reținut că apelul intervenientei a fost în realitate timbrat, în loc să trimită cauza spre rejudecare în apel a cererii de intervenție, respinge recursul ca lipsit de interes.

Contestatoarele aduc și critici privind soluționarea în fond, în sensul greșitei interpretări a clauzelor contractului și privind situația livrărilor. Contestația în anulare urmează a fi respinsă, constatându-se că motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ.. În adevăr, potrivit art. 317 (1) hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele prevăzute la 1 și 2, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Nu este cazul în speță, întrucât intervenienta a invocat, în motivele de recurs, greșita reținere de către instanța de apel a netimbrării apelului, iar instanța de recurs, prin decizia atacată în speță, s-a pronunțat privitor la această critică, reținând că, în adevăr apelul intervenientei a fost timbrat, dar este lipsit de interes trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.

Nu sunt criticabile nici prevederile art. 318 C. proc. civ., întrucât dezlegarea dată de instanța de recurs, respingerea recursului intervenientei ca lipsit de interes, nu este rezultatul unei greșeli materiale. Instanța a apreciat că cererea de intervenție fiind formulată în interesul reclamantei, având în vedere că apelul reclamantei s-a respins ca nefondat și tot nefondat se dovedește și recursul aceleiași părți, este lipsit de interes să fie casată decizia instanței de apel, pentru rejudecarea apelului intervenientei. În adevăr, intervenienta nu invocă un drept propriu, ci urmărește ca soluția pronunțată să fie în favoarea reclamantei pentru care a intervenit, or, apelul reclamantei fiind respins ca neîntemeiat, soluția în apelul intervenientei nu ar putea fi diferită.

Deci, nu este o greșală materială, condiția prevăzută de art. 318 C. proc. civ., contestatorea formulând, în realitate, critici asupra judecății instanței de recurs, ceea ce excede prevederilor instituției contestației în anulare astfel că cererea urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarele S.C. D.T.G. și S.C. B.&V. S.P.A. ITALIA prin mandatar împotriva deciziei nr.5138 din 18 septembrie 2002 pronunțată de Curtea Supreme de Justiție, secția comercială, în dosarul nr.1953/2001, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10 februarie 2004.