ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

S.A.D.A.S.P.C. Timiș a formulat, în temeiul art. 322

pct. 7 C. proc. civ., cerere de revizuire cu privire la decizia nr. 582 din 15

aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 8056/30/2008,

susținând că este contrară deciziei nr. 581 din 15 aprilie 2009 pronunțată

de aceeași instanță în dosarul nr. 6146/30/2008.

Revizuentul susține că cele

două hotărâri sunt potrivnice în sensul prevederilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., întrucât în dosare având același obiect, soluționate de

același complet, la același termen de judecată, pe același

temei de drept este inechitabil și discriminatoriu să fie

pronunțate soluții diferite.

Analizând cererea de revizuire, astfel

cum aceasta a fost formulată, Înalta Curte o va respinge, ca

inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 582 din 15 aprilie 2009,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, a hotărât următoarele:

- a admis recursul declarat de

reclamantul S.A.D.A.S.P.C. Timiș împotriva sentinței civile nr. 1088

din 15 decembrie 2008 a Tribunalului Timiș;

- a modificat sentința atacată

în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamant în

contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C. Timiș;

- a obligat-o pe pârâtă la plata

drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și

suplimentul treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c)

și d) din Legea nr. 188/1999 pentru funcționarii publici din cadrul

Sindicatului, începând cu data de 01 ianuarie 2005 și pentru viitor

până la modificarea sau abrogarea dispozițiilor legale în materie;

- a respins cererea privind acordarea

acestor sporuri în procent de 25% pentru fiecare;

- a respins acțiunea față

de pârâtul Consiliul Județean Timiș, pentru lipsă de calitate

procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 581 din 15 aprilie 2009,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de

Sănătate Timiș împotriva sentinței civile nr. 1059 din 10

decembrie 2009 a Tribunalului Timiș, prin care a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanții-funcționari publici având

ca obiect obligarea pârâtei la calcularea și achitarea drepturilor

salariale de către reclamanți reprezentând suplimentul postului în

cuantum de 25% lunar din salariul de bază și suplimentul

corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% lunar din salariul

de bază, pe perioada 01 ianuarie 2004 și până la

pronunțarea sentinței, sume actualizate cu indicele de inflație

de la data nașterii dreptului și până la data plății

efective, precum și în continuare.

Revizuentul S.A.D.A.S.P.C. Timiș

și-a întemeiat cererea de revizuire pe motivul prevăzut de art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

, conform căruia:

„Art.322. - Revizuirea unei

hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în

următoarele cazuri: […] 7. dacă există hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.”

În interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în jurisprudență

și doctrină s-a reținut că pentru a fi aplicabil acest

motiv de revizuire, „este necesar ca hotărârile să conțină

elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat. Revizuirea nu

poate fi admisă atunci când între decizia instanței de recurs și

celelalte hotărâri invocate de revizuientă nu există

contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru

existența lucrului judecat” (G. Boroi, O. Spineanu-Matei, Codul de

procedură civilă, adnotat, ediția a 2-a, Ed. Hamangiu,

București, 2007, p.735).

Se constată că,

într-adevăr, ambele dosare înm care au fost pronunțate cele două

hotărâri judecătorești au ca obiect acordarea în favoarea

reclamanților – funcționari public – a drepturilor salariale constând

în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de

salarizare, în temeiul art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999,

republicată.

Înalta Curte constată însă

că părțile (reclamanți și pârâți) din dosarul în

care a fost pronunțată decizia nr. 581 din 15 aprilie 2009 nu sunt

aceleași cu părțile din dosarul în care a fost

pronunțată decizia nr. 582 din 15 aprilie 2009, a cărei

revizuire se cere.

Astfel fiind, nu este

îndeplinită condiția de admisibilitate a revizuirii referitoare la identitatea

de părți din dosarele în care au fost pronunțate hotărârile

criticate pentru contrarietate, urmând ca cererea de revizuire să fie

respinsă în consecință.

Independent de aceste aspecte, Înalta

Curte constată că soluțiile diferite pronunțate de

aceeași instanță în cauze având obiect identic și care

comportă soluții unitare reprezintă o situație de

practică contradictorie la nivelul instanței respective necesar a fi

reglată prin mecanismele procedurale existente, situație care

însă nu poate fi rezolvată pe calea revizuirii.

Pentru considerentele expuse, având

în vedere dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de S.A.D.A.S.P.C.

Timiș cu privire la decizia nr. 582 din 15 aprilie 2009 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.