ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 225/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.A.D.A.S.P.C. Timiș a formulat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cerere de revizuire cu privire la decizia nr. 582 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 8056/30/2008, susținând că este contrară deciziei nr. 581 din 15 aprilie 2009 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 6146/30/2008. Revizuentul susține că cele două hotărâri sunt potrivnice în sensul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât în dosare având același obiect, soluționate de același complet, la același termen de judecată, pe același temei de drept este inechitabil și discriminatoriu să fie pronunțate soluții diferite.

Analizând cererea de revizuire, astfel cum aceasta a fost formulată, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 582 din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - a admis recursul declarat de reclamantul S.A.D.A.S.P.C. Timiș împotriva sentinței civile nr. 1088 din 15 decembrie 2008 a Tribunalului Timiș; - a modificat sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâta D.G.A.S.P.C.

Timiș; - a obligat-o pe pârâtă la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 pentru funcționarii publici din cadrul Sindicatului, începând cu data de 01 ianuarie 2005 și pentru viitor până la modificarea sau abrogarea dispozițiilor legale în materie; - a respins cererea privind acordarea acestor sporuri în procent de 25% pentru fiecare; - a respins acțiunea față de pârâtul Consiliul Județean Timiș, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 581 din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Timiș împotriva sentinței civile nr. 1059 din 10 decembrie 2009 a Tribunalului Timiș, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții-funcționari publici având ca obiect obligarea pârâtei la calcularea și achitarea drepturilor salariale de către reclamanți reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% lunar din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% lunar din salariul de bază, pe perioada 01 ianuarie 2004 și până la pronunțarea sentinței, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și în continuare.

Revizuentul S.A.D.A.S.P.C. Timiș și-a întemeiat cererea de revizuire pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. , conform căruia: „Art.322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: […] 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.” În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în jurisprudență și doctrină s-a reținut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, „este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat.

Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanței de recurs și celelalte hotărâri invocate de revizuientă nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat” (G. Boroi, O. Spineanu-Matei, Codul de procedură civilă, adnotat, ediția a 2-a, Ed. Hamangiu, București, 2007, p.735). Se constată că, într-adevăr, ambele dosare înm care au fost pronunțate cele două hotărâri judecătorești au ca obiect acordarea în favoarea reclamanților – funcționari public – a drepturilor salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în temeiul art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, republicată.

Înalta Curte constată însă că părțile (reclamanți și pârâți) din dosarul în care a fost pronunțată decizia nr. 581 din 15 aprilie 2009 nu sunt aceleași cu părțile din dosarul în care a fost pronunțată decizia nr. 582 din 15 aprilie 2009, a cărei revizuire se cere. Astfel fiind, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a revizuirii referitoare la identitatea de părți din dosarele în care au fost pronunțate hotărârile criticate pentru contrarietate, urmând ca cererea de revizuire să fie respinsă în consecință. Independent de aceste aspecte, Înalta Curte constată că soluțiile diferite pronunțate de aceeași instanță în cauze având obiect identic și care comportă soluții unitare reprezintă o situație de practică contradictorie la nivelul instanței respective necesar a fi reglată prin mecanismele procedurale existente, situație care însă nu poate fi rezolvată pe calea revizuirii.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de S.A.D.A.S.P.C. Timiș cu privire la decizia nr. 582 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.