ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4856/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1483 din 2 decembrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamanții D.S.Ș., B.I., N.L.A., P.V.G., R.G.D., M.V., D.M., F.I., C.E.D., G.D.L., B.T., P.R.A., B.O., C.D.A., M.N., L.D., M.M.Ș., M.Ni., N.N.G., T.D., G.C.M., I.V.V., S.A., E.L., A.C. și S.C.A., împotriva sentinței civile nr. 434 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 10036/30/2008. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că principiul nediscriminării nu înseamnă aplicarea legislației specifice care vizează anumite categorii de personal și la alte categorii, cum în speță este norma din art. 28 din O.U.G.

nr. 43/2002, în cauză fiind vorba de categorii distincte cu atribuții specifice diferite, legislatorul înțelegând să remunereze diferit polițiști detașați la D.N.A. în raport de alți polițiștii judiciariști, tocmai luând în considerare necesitatea unor tratamente diferite pentru că este vorba de situații juridice diferite. Or, această diferențiere avută în vedere de legislator în materia salarizării a luat în considerare existența unei diferențe în privința activităților desfășurate în cadrul D.N.A., față de alți polițiști.

Instanța de control judiciar a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță, având ca reper Deciziile nr. 819, 820, 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale, faptul că instanțele judecătorești nu au competența, printre altele, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii. Or, reclamanții au promovat acțiunea în justiție susținând contrariul și solicitând să se facă aplicarea unor prevederi cuprinse într-un act normativ (O.U.G. nr. 43/2002) care nu-i vizează pe aceștia, ci o altă categorie de polițiști, ceea ce, în consonanță cu Deciziile Curții Constituționale, nu reprezintă o discriminare.

În consecință, instanța de control judiciar a respins recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri, au formulat cerere de revizuire recurenții D.S.Ș., B.I., N.L.A., P.V.G., R.G.D., M.V., D.M., F.I., C.E.D., G.D.L., B.T., P.R.A., B.O., C.D.A., M.N., L.D., M.M.Ș., M.Ni., N.N.G., T.D., G.C.M., I.V.V., S.A., E.L., A.C. și S.C.A., , invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că motivele cererii vor fi depuse după ce vor intra în posesia hotărârii atacate. Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 8 decembrie 2009, iar prin decizia civilă nr. 494 din 27 aprilie 2010 această instanță a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în cazul judecării unei cereri de revizuire „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”. Pe de o parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond.

Pe de altă parte, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment. O astfel de situație nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, în pricina de față.

Înalta Curte constată că în cauză revizuenții nu au formulat în concret vreun motiv de revizuire dintre cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. pentru introducerea acestei căi de atac, raportat la care să poată fi examinate situațiile de fapt arătate, arătând doar că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și că vor depune motivele cererii după ce vor intra în posesia deciziei atacate, ceea ce nu au făcut până la data prezentei. De asemenea, hotărârea a cărei revizuire se solicită, prin care a fost respins recursul ca nefondat, nu face parte dintre hotărârile care evocă fondul, astfel că în cazul de față nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc.

civ. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de R.G.D., M.V., D.M., F.I., C.E.D., G.D.L., B.T., P.R.A., B.O., C.D.A., M.N., L.D., M.M.Ș., M.Ni., N.N.G., T.D., G.C.M., I.V.V., S.A., E.L., A.C. și S.C.A., , împotriva deciziei civile nr. 1483 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.