ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4856/2010

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1483 din 2 decembrie 2009

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

recursul declarat de reclamanții D.S.Ș., B.I., N.L.A., P.V.G., R.G.D., M.V., D.M.,

F.I., C.E.D., G.D.L., B.T., P.R.A., B.O., C.D.A., M.N., L.D., M.M.Ș., M.Ni., N.N.G.,

T.D., G.C.M., I.V.V., S.A., E.L., A.C. și S.C.A., împotriva sentinței civile

nr. 434 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 10036/30/2008.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut că principiul nediscriminării nu înseamnă aplicarea legislației

specifice care vizează anumite categorii de personal și la alte categorii, cum în

speță este norma din art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002, în cauză fiind vorba de categorii

distincte cu atribuții specifice diferite, legislatorul înțelegând să remunereze

diferit polițiști detașați la D.N.A. în raport de alți polițiștii judiciariști,

tocmai luând în considerare necesitatea unor tratamente diferite pentru că este

vorba de situații juridice diferite. Or, această diferențiere avută în vedere de

legislator în materia salarizării a luat în considerare existența unei diferențe

în privința activităților desfășurate în cadrul D.N.A., față de alți polițiști.

Instanța de control judiciar

a apreciat că în mod corect a reținut prima instanță, având ca reper Deciziile

nr. 819, 820, 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale, faptul că instanțele

judecătorești nu au competența, printre altele, să anuleze ori să refuze aplicarea

unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să

le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte

normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate

discriminatorii. Or, reclamanții au promovat acțiunea în justiție susținând contrariul

și solicitând să se facă aplicarea unor prevederi cuprinse într-un act normativ

(O.U.G. nr. 43/2002) care nu-i vizează pe aceștia, ci o altă categorie de polițiști,

ceea ce, în consonanță cu Deciziile Curții Constituționale, nu reprezintă o discriminare.

În consecință, instanța

de control judiciar a respins recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri,

au formulat cerere de revizuire recurenții

D.S.Ș., B.I.,

N.L.A., P.V.G.,

R.G.D., M.V., D.M., F.I., C.E.D., G.D.L., B.T., P.R.A.,

B.O., C.D.A., M.N., L.D., M.M.Ș., M.Ni., N.N.G., T.D., G.C.M., I.V.V., S.A., E.L.,

A.C. și S.C.A.,

, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ., arătând că motivele cererii vor fi depuse după ce vor intra în posesia

hotărârii atacate.

Cererea a

fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, la data de 8 decembrie 2009, iar prin decizia civilă nr. 494 din 27 aprilie

2010 această instanță a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea de revizuire

formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe

care se întemeiază, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, pentru considerentele

în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor

art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în cazul judecării unei cereri de revizuire „dezbaterile

sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Pe de o parte, fiind o

cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ

prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute

de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme de fond, a unor

fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului

în fond.

Pe de altă parte, pentru

a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul

a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea

unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare,

fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite,

în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus

judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de situație nu

se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum este

și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, în pricina de față.

Înalta Curte constată

că în cauză revizuenții nu au formulat în concret vreun motiv de revizuire dintre

cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. pentru

introducerea acestei căi de atac, raportat la care să poată fi examinate situațiile

de fapt arătate, arătând doar că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ. și că vor depune motivele cererii după ce vor intra în posesia

deciziei atacate, ceea ce nu au făcut până la data prezentei.

De asemenea, hotărârea

a cărei revizuire se solicită, prin care a fost respins recursul ca nefondat, nu

face parte dintre hotărârile care evocă fondul, astfel că în cazul de față nu sunt

îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de R.G.D., M.V., D.M., F.I., C.E.D., G.D.L., B.T., P.R.A., B.O., C.D.A.,

M.N., L.D., M.M.Ș., M.Ni., N.N.G., T.D., G.C.M., I.V.V., S.A., E.L., A.C. și S.C.A.,

, împotriva deciziei civile nr. 1483 din 2 decembrie 2009 a

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2010.