ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5262/2009

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 73/CA din 4 mai

2009, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată de reclamanta B.G., în contradictoriu cu pârâții A.N.V. și Ministerul

Finanțelor Publice, prin care solicitau obligarea acestora la plata sumelor de bani

reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul

corespunzător treptei de salarizare, în același procent, pentru perioada 1 ianuarie

2004 - 15 iulie 2007, actualizate cu rata inflației.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, pentru a fi posibilă

calcularea celor două sporuri solicitate de reclamanți, ca părți componente ale

salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții legale

în aplicarea art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, care prevede

respectivele sporuri, atribuție ce revine puterii legiuitoare, căreia instanțele

judecătorești nu se pot substitui.

Or, reține prima

instanță, până în prezent, nu a fost reglementată modalitatea de calcul a celor

două suplimente la salariul de bază, iar acordarea acestor drepturi presupune obligarea

angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, în

temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., reiterând argumentele invocate

în fața instanței de fond. În esență, recurenta arată că dispozițiile legale care

prevăd sporurile solicitate au fost suspendate însă nu abrogate, intrând în vigoare

după încetarea perioadei de suspendare.

Examinând cauza

și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate

de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat,

după cum se va arăta în continuare.

Într-adevăr, potrivit

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 (art. 29, în forma inițială a legii), republicată,

cu modificările și completările ulterioare, pentru activitatea desfășurată, funcționarii

publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime

în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Același art. prevede, la alin. (3), că salarizarea funcționarilor publici se face

în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare

pentru funcționarii publici.

Prin art. 3 din

O.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și

a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii

privind sistemul unitar de salarizare, s-a prevăzut că „Gestiunea sistemului de

salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de

credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate

potrivit legii".

Or, în raport

cu aceste din urmă dispoziții legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea

unitară a funcționarilor publici, în mod corect a reținut instanța de fond că nu

există bază legală pentru cuantificarea și acordarea suplimentului postului și a

suplimentului corespunzător treptei de salarizare.

Într-adevăr, pentru

a fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor publici,

este necesară, așa cum corect a reținut și instanța de fond, fie adoptarea unui

act normativ cu forță juridică de lege, fie adoptarea de către Guvern a unei hotărâri

emise în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999.

Așadar, în condițiile

în care nu este, încă, reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente

la salariul de bază, suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că

acordarea acestor drepturi bănești ar însemna obligarea autorității ori a instituției

publice angajatoare la plata unor sume imposibil de calculat și în consecință, pronunțarea

unei hotărâri nesusceptibile de executare.

Pentru motivele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca

fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta B.G. împotriva sentinței nr. 73/CA din 4 mai 2009 a Curții

de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2009.