ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 416/2010

Asupra

recursului de față

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 72 din 29 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală

și de minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.C.

împotriva rezoluției nr. 26/P/2009 din 22 aprilie 2009 și nr. 523/ll/2/2009 ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care Ie-a menținut ca fiind

legale și temeinice.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, petiționarul

a solicitat efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc B.M. pentru

pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. și față de T.N.

pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii

prevăzute de art. 25 raportat la

art. 246 C. pen., susținând că

executorul judecătoresc avea obligația să-i lase la dispoziție un termen de 5

zile indicate în somație în vederea achitării debitului, însă procesul-verbal a

fost întocmit în aceeași zi, respectiv 9 februarie 2009, dispunându-se

sechestrarea bunurilor din spațiul închiriat, cu

încălcarea dispozițiilor

art. 411 alin. (2) C. proc. civ., referitoare

la existența unei încheieri irevocabile a instanței de executare. A mai motivat

că procesul-verbal de inventariere a bunurilor s-a făcut la data de 18

februarie 2009, fără a fi citat, încălcându-se dispozițiile art. 411 și art. 416

C. proc. civ. și aplicându-se sechestru pe bunuri care nu îi aparțineau, care

s-au vândut sau scos la vânzare, deși nu au fost sechestrate la data de 18

februarie 2009.

Prin

rezoluția din 22 aprilie 2009, dată în dosarul nr. 26/P/2009 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimați, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se că executorul

judecătoresc a

procedat în mod legal în

îndeplinirea atribuțiilor, fără a săvârși vreo

infracțiune sau vreun

abuz în dauna petentului debitor, la fel ca și

societatea comercială creditoare, a cărei reprezentantă este T.N.

,

care a încercat pe căi legale să își recupereze o creanță care era certă,

lichidă și exigibilă.

Prin

rezoluția din 13 iulie 2009, dată în dosarul

nr.

523/11/2/2009 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și

temeinică.

Prin

plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat ambele rezoluții.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarului, reținând, în esență, că intimata T.N. a trecut la

executare silită, în baza unui bilet la ordin emis de debitoare și avalizat de

petent, care a fost

refuzat la plată pentru

lipsă totală de disponibil și care constituie titlu

executoriu, că

locatorul avea drept de gaj tacit asupra bunurilor mobile aduse de locatar în

spațiul închiriat potrivit art. 1730 alin. (1)

C. civ. și că executorul judecătoresc a respectat procedura privind

executarea

silită.

Împotriva

sentinței a declarat recurs petiționarul, formulând o cerere de repunere în

termenul de judecată a recursului, înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data

de 19 noiembrie 2009.

Potrivit

art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10

zile, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 363 alin. (3) din același

cod, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare,

termenul curge de la pronunțare.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că

petiționarul a

fost prezent la desfășurarea dezbaterilor, la data de 29

octombrie 2009, acesta declarând recurs la data de 19 noiembrie 2009, conform

datei registraturii Curții de Apel Cluj (fila 2 - dosar instanța de recurs),

peste termenul procedural de 10 zile prevăzut de lege.

Pe de

altă parte, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ nici condițiile prevăzute de

lege pentru repunerea petentului în termenul de recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

3

alin. (2) raportat la art. 364 alin. (1) C.

proc. pen., recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este

considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de recurs constată că

întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea

de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei

sau a despăgubirilor civile.

Referitor la cea de a doua condiție, de declarare

a recursului

nu mai târziu de 10 zile de la data începerii

executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind

despăgubirile civile, se constată că inculpatul a declarat recurs la data de 19

noiembrie 2009, în termenul de 10 zile de la momentul emiterii titlului

executoriu de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului

Baia Mare, în baza sentinței mai sus-menționate,

rămasă definitivă,

prin nerecurare, la data de 10 noiembrie 2009.

Î

n ce

privește prima condiție impusă de textul de lege, se constată, din examinarea

actelor depuse de petent la dosarul cauzei, că nu rezultă și nu a fost dovedită

cauza temeinică de împiedicare, care a determinat întârzierea sa în declararea

recursului.

Așa

fiind, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 385

3

alin. (2) raportat la art. 364 alin. (1) C. proc. pen.

, urmează a se respinge, ca nefondată, cererea de

repunere în

termenul de recurs formulată de petentul C.C. și,

pe cale de consecință, să fie respins, ca tardiv, recursul declarat de

acesta, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de

repunere în termenul de recurs formulată de recurentul petiționar.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat

de recurentul petiționar

C.C. împotriva

sentinței penale nr. 72 din 29 octombrie 2009 a

Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 februarie 2010.