ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 416/2010

Asupra recursului de față Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72 din 29 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul C.C. împotriva rezoluției nr. 26/P/2009 din 22 aprilie 2009 și nr. 523/ll/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care Ie-a menținut ca fiind legale și temeinice. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc B.M. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. și față de T.N.

pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., susținând că executorul judecătoresc avea obligația să-i lase la dispoziție un termen de 5 zile indicate în somație în vederea achitării debitului, însă procesul-verbal a fost întocmit în aceeași zi, respectiv 9 februarie 2009, dispunându-se sechestrarea bunurilor din spațiul închiriat, cu încălcarea dispozițiilor art. 411 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la existența unei încheieri irevocabile a instanței de executare. A mai motivat că procesul-verbal de inventariere a bunurilor s-a făcut la data de 18 februarie 2009, fără a fi citat, încălcându-se dispozițiile art. 411 și art. 416 C. proc. civ.

și aplicându-se sechestru pe bunuri care nu îi aparțineau, care s-au vândut sau scos la vânzare, deși nu au fost sechestrate la data de 18 februarie 2009. Prin rezoluția din 22 aprilie 2009, dată în dosarul nr. 26/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se că executorul judecătoresc a procedat în mod legal în îndeplinirea atribuțiilor, fără a săvârși vreo infracțiune sau vreun abuz în dauna petentului debitor, la fel ca și societatea comercială creditoare, a cărei reprezentantă este T.N. , care a încercat pe căi legale să își recupereze o creanță care era certă, lichidă și exigibilă.

Prin rezoluția din 13 iulie 2009, dată în dosarul nr. 523/11/2/2009 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat ambele rezoluții. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că intimata T.N. a trecut la executare silită, în baza unui bilet la ordin emis de debitoare și avalizat de petent, care a fost refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil și care constituie titlu executoriu, că locatorul avea drept de gaj tacit asupra bunurilor mobile aduse de locatar în spațiul închiriat potrivit art. 1730 alin. (1) C. civ.

și că executorul judecătoresc a respectat procedura privind executarea silită. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, formulând o cerere de repunere în termenul de judecată a recursului, înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 19 noiembrie 2009. Potrivit art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 363 alin. (3) din același cod, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că petiționarul a fost prezent la desfășurarea dezbaterilor, la data de 29 octombrie 2009, acesta declarând recurs la data de 19 noiembrie 2009, conform datei registraturii Curții de Apel Cluj (fila 2 - dosar instanța de recurs), peste termenul procedural de 10 zile prevăzut de lege.

Pe de altă parte, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ nici condițiile prevăzute de lege pentru repunerea petentului în termenul de recurs. Potrivit dispozițiilor art. 385 3 alin. (2) raportat la art. 364 alin. (1) C. proc. pen., recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.

Referitor la cea de a doua condiție, de declarare a recursului nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile, se constată că inculpatul a declarat recurs la data de 19 noiembrie 2009, în termenul de 10 zile de la momentul emiterii titlului executoriu de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Baia Mare, în baza sentinței mai sus-menționate, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 10 noiembrie 2009. Î n ce privește prima condiție impusă de textul de lege, se constată, din examinarea actelor depuse de petent la dosarul cauzei, că nu rezultă și nu a fost dovedită cauza temeinică de împiedicare, care a determinat întârzierea sa în declararea recursului.

Așa fiind, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 385 3 alin. (2) raportat la art. 364 alin. (1) C. proc. pen. , urmează a se respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de petentul C.C. și, pe cale de consecință, să fie respins, ca tardiv, recursul declarat de acesta, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul petiționar. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul petiționar C.C. împotriva sentinței penale nr. 72 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2010.