ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.11.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4280/2010

HOTĂRÂRE
29.11.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4280/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la 23 noiembrie 2009

și înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus petiționara

T.F. a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc

A.R.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.,

susținând că, în Dosarul execuțional nr. 125/2009 nu a luat măsuri de urmărire

a bunurilor debitorului P.E. care a fost condamnat pentru infracțiunea de

vătămare corporală gravă și obligat la plata sumelor de 5.000 RON daune

materiale și 10.000 euro daune morale.

Totodată

s-a solicitat cercetarea penală a numiților P.E., soția debitorului, C.V.

primarul localității Vișeu de Sus, C.D. soția primarului și Ț.C. șeful

serviciului comunal comunitatea publică locală de evidență publică pentru

infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual.

Parchetul sesizat a

dispus prin Ordonanța nr. 1826/P/2009 din 28 decembrie 2009 declinarea

competenței cu privire la executorul judecătoresc în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj.

După efectuarea

actelor premergătoare Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin Rezoluția

nr. 4/P/2010 din 17 februarie 2010 a dispus, în baza art. 228 alin. (1)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale cu

motivarea că executorul judecătoresc a procedat legal în Dosarul de executare

nr. 125/2009. Astfel s-a constatat că debitorul nu are bunuri imobile care să

fie urmărite și că au fost sechestrate bunuri mobile ale debitorului și s-au

organizat licitații și totodată s-a instituit poprire asupra conturilor

datornicului.

Împotriva acestei

soluții petiționara a formulat plângere care a fost respinsă prin Rezoluția nr.

193/11/2/2010 din 11 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj reținându-se că faptele imputate executorului

judecătoresc nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în

serviciu și că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și

temeinică.

Împotriva rezoluției

de netrimitere în judecată petiționara T.F. a formulat plângere în baza art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen. care a fost respinsă prin Sentința

penală nr. 61 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut că executorul judecătoresc a luat toate măsurile

prevăzute de lege pentru reperarea debitului datorat de numitul P.E.

constatându-se că el nu deține în proprietate imobile, că au fost sechestrate

bunurile mobile ale datornicului organizându-se licitație publică pentru

valorificarea acestor bunuri, iar la termenele fixate creditoarea nu a fost

prezentă deși a fost legal citată și că nu s-au prezentat licitatori și

totodată că s-a înființat poprire asupra conturilor debitorului.

În contra acestei

sentințe a declarat recurs petiționara T.F. care a susținut că executorul

judecătoresc se face vinovat de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

infracțiune prevăzută de art. 246 C. pen. Întrucât nu a dispus luarea tuturor

măsurilor legale de recuperare de la debitor a sumelor stabilite prin hotărâre

judecătorească definitivă.

S-a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, desființarea rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

Din examinarea

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei se constată că soluția

procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de intimat este legală și

temeinică.

Actele premergătoare

efectuate au confirmat că prin Sentința penală nr. 186 din 23 iunie 2008 a

Judecătoriei Vișeu de Sus, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 163/R din

19 martie 2009 a Curții de Apel Cluj inculpatul P.E. a fost condamnat la 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, cu

suspendarea condiționată a executorii pedepsei, dispunându-se totodată

obligarea acestuia de a plăti părții vătămate T.F. sumele de 5.020 RON daune

materiale și 10.000 euro daune morale.

În vederea

recuperării prejudiciului partea vătămată a solicitat executorului judecătoresc

A.R.C. executare silită asupra bunurilor debitorului său formându-se Dosarul

execuțional nr. 125/2009.

Intimatul, așa cum

rezultă din cuprinsul dosarului arătat a făcut demersuri în vederea

identificării bunurilor mobile și imobile ale debitorului.

Deoarece nu au fost

identificate bunuri imobile care să aparțină debitorului, au fost sechestrate

bunuri mobile urmăribile găsite la domiciliul lui P.E. organizându-se licitații

la 30 noiembrie 2009, 7 ianuarie 2010 și 29 ianuarie 2010, date la care nu s-au

prezentat licitatori și nici creditoarea.

Totodată s-a dispus

de către executorul judecătoresc înființarea popririi asupra conturilor

debitorului.

Având în vedere că în

cadrul Dosarului execuțional nr. 125/2009 au fost respectate dispozițiile art.

371 și urm. C. proc. civ. și ale art. 49 și urm. din Legea nr. 188/2002 și că

nu au rezultat acte sau fapte ale executorului judecătoresc constând în

neîndeplinirea cu știință ori îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de

serviciu, cu consecința vătămării intereselor legale ale petiționarei în sensul

art. 246 C. pen. soluția primei instanțe de menținere a rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale față de intimat, este legală și temeinică.

Față de

considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul

declarat de petiționara T.F., cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare

către stat.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara T.F. împotriva Sentinței penale nr.

61 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 noiembrie 2010.

Sursă