ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4280/2010

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin plângerea formulată la 23 noiembrie 2009 și înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vișeu de Sus petiționara T.F. a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc A.R.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., susținând că, în Dosarul execuțional nr. 125/2009 nu a luat măsuri de urmărire a bunurilor debitorului P.E. care a fost condamnat pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă și obligat la plata sumelor de 5.000 RON daune materiale și 10.000 euro daune morale. Totodată s-a solicitat cercetarea penală a numiților P.E., soția debitorului, C.V.

primarul localității Vișeu de Sus, C.D. soția primarului și Ț.C. șeful serviciului comunal comunitatea publică locală de evidență publică pentru infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual. Parchetul sesizat a dispus prin Ordonanța nr. 1826/P/2009 din 28 decembrie 2009 declinarea competenței cu privire la executorul judecătoresc în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. După efectuarea actelor premergătoare Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin Rezoluția nr. 4/P/2010 din 17 februarie 2010 a dispus, în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale cu motivarea că executorul judecătoresc a procedat legal în Dosarul de executare nr. 125/2009.

Astfel s-a constatat că debitorul nu are bunuri imobile care să fie urmărite și că au fost sechestrate bunuri mobile ale debitorului și s-au organizat licitații și totodată s-a instituit poprire asupra conturilor datornicului. Împotriva acestei soluții petiționara a formulat plângere care a fost respinsă prin Rezoluția nr. 193/11/2/2010 din 11 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj reținându-se că faptele imputate executorului judecătoresc nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu și că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică. Împotriva rezoluției de netrimitere în judecată petiționara T.F. a formulat plângere în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. care a fost respinsă prin Sentința penală nr. 61 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că executorul judecătoresc a luat toate măsurile prevăzute de lege pentru reperarea debitului datorat de numitul P.E. constatându-se că el nu deține în proprietate imobile, că au fost sechestrate bunurile mobile ale datornicului organizându-se licitație publică pentru valorificarea acestor bunuri, iar la termenele fixate creditoarea nu a fost prezentă deși a fost legal citată și că nu s-au prezentat licitatori și totodată că s-a înființat poprire asupra conturilor debitorului. În contra acestei sentințe a declarat recurs petiționara T.F.

care a susținut că executorul judecătoresc se face vinovat de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor infracțiune prevăzută de art. 246 C. pen. Întrucât nu a dispus luarea tuturor măsurilor legale de recuperare de la debitor a sumelor stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei se constată că soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de intimat este legală și temeinică. Actele premergătoare efectuate au confirmat că prin Sentința penală nr. 186 din 23 iunie 2008 a Judecătoriei Vișeu de Sus, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 163/R din 19 martie 2009 a Curții de Apel Cluj inculpatul P.E.

a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, cu suspendarea condiționată a executorii pedepsei, dispunându-se totodată obligarea acestuia de a plăti părții vătămate T.F. sumele de 5.020 RON daune materiale și 10.000 euro daune morale. În vederea recuperării prejudiciului partea vătămată a solicitat executorului judecătoresc A.R.C. executare silită asupra bunurilor debitorului său formându-se Dosarul execuțional nr. 125/2009. Intimatul, așa cum rezultă din cuprinsul dosarului arătat a făcut demersuri în vederea identificării bunurilor mobile și imobile ale debitorului. Deoarece nu au fost identificate bunuri imobile care să aparțină debitorului, au fost sechestrate bunuri mobile urmăribile găsite la domiciliul lui P.E.

organizându-se licitații la 30 noiembrie 2009, 7 ianuarie 2010 și 29 ianuarie 2010, date la care nu s-au prezentat licitatori și nici creditoarea. Totodată s-a dispus de către executorul judecătoresc înființarea popririi asupra conturilor debitorului. Având în vedere că în cadrul Dosarului execuțional nr. 125/2009 au fost respectate dispozițiile art. 371 și urm. C. proc. civ. și ale art. 49 și urm. din Legea nr. 188/2002 și că nu au rezultat acte sau fapte ale executorului judecătoresc constând în neîndeplinirea cu știință ori îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, cu consecința vătămării intereselor legale ale petiționarei în sensul art. 246 C. pen. soluția primei instanțe de menținere a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimat, este legală și temeinică.

Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara T.F., cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara T.F. împotriva Sentinței penale nr. 61 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2010.