ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2250/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2250/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin Rezoluția nr. 214/P/2009 din 22 iulie 2009,
procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în
temeiul art. 10 lit. d) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de
intimații B.M. (executor judecătoresc) și N.T. pentru infracțiunile prevăzute
de art. 246 și, respectiv, art. 25 raportat la art. 246 C. pen.
În urma admiterii plângerii formulate
împotriva acestei rezoluții, prin Ordonanța nr. 671/II/2/2009 din 28 august 2009,
procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a infirmat
soluția de neîncepere a urmăririi penale și a dispus continuarea efectuării
actelor premergătoare în vederea stabilirii tuturor împrejurărilor și faptelor
reclamate în plângerea penală.
Ulterior, după completarea actelor
premergătoare, prin Rezoluția nr. 214/P/2009 din 5 octombrie 2009, procurorul
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus, în temeiul art.
10 lit. d) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații B.M.
(executor judecătoresc) și N.T. pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 -
art. 209 alin. (1) lit. a) și e) din C. pen.
Prin Rezoluția nr. 915/II/2/2009 din
29 octombrie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Cluj a respins ca nefondată plângerea petentului C.C..
În condițiile art. 278
1
C.
proc. pen. petentul s-a adresat instanței competente.
Prin Sentința penală nr. 26 din 16
martie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a respins ca nefondată
plângerea petentului.
Pentru a dispune în acest sens, prima
instanță a reținut următoarele:
La data de 16 iunie 2009, petentul C.C.
a depus o plângere penală la organele de poliție și la Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Cluj solicitând tragerea la răspundere penală a executorului
judecătoresc B.M. și a administratoarei SC A.T. SRL, N.T., pentru săvârșirea
infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208, art. 209 C. pen., arătând că
la data de 9 februarie 2009, executorul judecătoresc i-a înmânat o somație de
plată și a pus sechestru pe toate bunurile aflate în incinta spațiului SC W.D.
SRL, iar după întocmirea unui proces verbal care conține doar o parte din
bunurile aflate în incinta spațiului din publicația de vânzare nr. 73/2009, a
scos la vânzare bunuri care nu au fost trecute în procesul verbal de sechestru.
Prin valorificarea unor bunuri care nu aparțin nici custodelui, nici
executorului judecătoresc, se consideră că cei doi și le-au însușit pe nedrept
după ce în mod ilegal au intrat în posesia acestora, ceea ce conduce la
concluzia că au săvârșit infracțiunea de furt calificat.
În urma actelor premergătoare
efectuate, prin rezoluția din 5 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M. și N.T. pentru
furt calificat, faptă încadrată în drept în disp. art. 208 alin. (1), art. 209 alin.
(1) lit. a), e) C. pen., constatând că sunt aplicabile în cauză disp.art. 10 lit.
d) C. proc. pen., respectiv faptei îi lipsește unul din elementele
constitutive.
În motivarea soluției procurorului se
arată că în baza Încheierii nr. 441/ CC din 11 februarie 2009 a Judecătoriei
Cluj Napoca, în Dosarul nr. 2169/211/2009, prin care s-a admis cererea
formulată de creditoarea SC A.T. SRL în contradictoriu cu intimata debitoare SC
W.D. SRL, dispunându-se odată cu înmânarea somației și aplicarea sechestrului
asupra tuturor bunurilor mobile ale debitoarei aflate în spațiul comercial din
incita G.R. din Cluj Napoca, executorul judecătoresc a întocmit un proces
verbal în 18 februarie 2009, prin care au fost declarate sechestrate toate
bunurile aflate în spațiul comercial mai sus menționat, după care, s-a procedat
la inventarierea bunurilor, evaluarea lor și apoi organizarea licitației.
S-a apreciat de către procuror că
executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile
de serviciu, iar creditoarea N.T. a folosit căile legale pentru a-și recupera o
creanță certă, stabilită printr-un titlu executoriu, respectiv biletul la ordin
emis la 16 ianuarie 2009 și scadent la 31 ianuarie 2009, prin care debitorul SC
W.D. SRL a fost obligat să plătească creditoarei SC A.T. SRL suma de 54.065,71
euro cu titlu de chirie restantă.
Împotriva rezoluției de neîncepere a
urmăririi penale petentul a formulat plângere la procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj care, prin rezoluția din 29
octombrie 2009, a respins această plângere ca neîntemeiată, constatând că în
mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de furt
calificat, întrucât executorul judecătoresc și reprezentanta creditoarei au
procedat în mod legal la instituirea sechestrului și vânzarea bunurilor mobile
în vederea recuperării creanței. Se mai constată că la data de 3 martie 2009 la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost depusă o plângere similară de
către petentul C.C. împotriva acelorași persoane pentru infracțiunea de abuz în
serviciu și instigare de abuz în serviciu, dispunându-se neînceperea urmăririi
penale.
Plângerea formulată în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., a fost introdusă în termenul de 20 zile prevăzut de lege,
rezoluția procurorului general fiind comunicată la 19 noiembrie 2009, iar
înregistrarea la această instanță a avut loc la data de 25 noiembrie 2009.
Verificând actele dosarului, instanța
de fond a constatat că în mod corect procurorul a stabilit că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208 alin.
(1), 209 alin. (1) lit. a), e) C. pen., de care au fost acuzați intimații B.M.
și N.T.
Între SC A.T. SRL și SC W.D. SRL, a
existat un contract încheiat la 25 aprilie 2008, în baza căruia această din
urmă societate a închiriat suprafața de 362,43 mp., situată în incinta M.C. din
cadrul G.R. din Cluj Napoca, pentru o chirie lunară de 5.952,19 euro. Ca urmare
a faptului că SC W.D. SRL nu a achitat chiria pe o perioadă de 5 luni, iar
biletele la ordin prezentate ca și garanții au fost refuzate la plată, în
virtutea dreptului de gaj pe care creditoarea îl avea asupra bunurilor aflate
în spațiul locatarului, a apelat la executorul judecătoresc care la data de 9 februarie
2009 a întocmit un proces verbal, în care se menționa datoria societății
creditoare la suma de 84.065,71 euro cu titlu de chirie, somând petentul cu
plata acesteia.
Ulterior, prin Încheierea nr. 441/ CC
din 11 februarie 2009 a Judecătoriei Cluj Napoca, s-a dispus ca odată cu
înmânarea somației să se aplice și sechestrul asigurător asupra bunurilor
mobile aflate în spațiul comercial, din complexul M.C., iar în baza acestei
hotărâri, în data de 18 februarie 2009 executorul a încheiat un proces verbal prin
care a sechestrat definitiv toate bunurile aflate în spațiul comercial
menționat mai sus. Apoi s-a trecut la inventarierea bunurilor mobile
sechestrate și evaluarea acestora de către un evaluator autorizat, după care
s-au organizat licitații pentru vânzarea publică a bunurilor sechestrate în
vederea recuperării sumei datorate de către petent.
Din actele dosarului, respectiv copia
procesului verbal în care sunt enumerate bunurile inventariate, precum și din
celelalte documente aflate la dosar, nu a rezultat ca vânzarea la licitație să
aibă loc în legătură cu alte bunuri decât cele aflate în spațiul comercial
închiriat. Mai mult, s-a procedat la efectuarea unei expertize de evaluare a
tuturor acestor bunuri, iar organizarea licitației s-a făcut în baza tuturor
documentelor întocmite în cadrul dosarului execuțional.
Din actele premergătoare nu a rezultat
ca executorul judecătoresc sau reprezentanta societății creditoare să-și fi
însușit pe nedrept bunuri aflate în posesia sau detenția altei persoane, pentru
a fi în prezența infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208 alin. (1), art.
209 C. pen.
În același timp, pentru infracțiunea
de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, la plângerea petentului, în
mod definitiv s-a stabilit prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată
în Dosarul nr. 26/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, că nu
sunt întrunite elementele constitutive nici ale acestei infracțiuni. Petentul a
uzat de toate căile pentru a contesta soluția procurorului, iar prin Sentința penală
nr. 72 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, s-a stabilit în mod
definitiv că aceasta este legală și temeinică.
Împotriva sentinței, în termen legal,
petentul a declarat prezentul recurs.
Legal citat, petentul nu s-a prezentat
la judecarea recursului.
În cererea de recurs, petentul nu
menționează motivele de recurs.
De asemenea, se reține că petentul nu
a depus motive scrise de recurs, și nici alte înscrisuri noi în susținerea
recursului.
În lipsa unor motive de recurs ale
petentului, Înalta Curte va examina, din oficiu potrivit art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen., întreaga cauză sub toate aspectele.
În conformitate cu dispozițiile art. 66
alin. (1) și art. 5
2
din C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23
alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de
nevinovăție.
Executorul judecătoresc a întocmit un
proces verbal în 18 februarie 2009, prin care au fost declarate sechestrate
toate bunurile aflate în spațiul comercial mai sus menționat, după care, s-a
procedat la inventarierea bunurilor, evaluarea lor și apoi organizarea
licitației.
S-a apreciat de către procuror că
executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească
atribuțiile de serviciu, iar creditoarea N.T. a folosit căile legale pentru
a-și recupera o creanță certă, stabilită printr-un titlu executoriu, respectiv
biletul la ordin emis la 16 ianuarie 2009 și scadent la 31 ianuarie 2009, prin
care debitorul SC W.D. SRL a fost obligat să plătească creditoarei SC A.T. SRL
suma de 54.065,71 euro cu titlu de chirie restantă.
Împotriva rezoluției de neîncepere a
urmăririi penale petentul a formulat plângere la procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj care, prin Rezoluția din 29
octombrie 2009, a respins această plângere ca neîntemeiată, constatând că în
mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de furt
calificat, întrucât executorul judecătoresc și reprezentanta creditoarei au
procedat în mod legal la instituirea sechestrului și vânzarea bunurilor mobile
în vederea recuperării creanței. Se mai constată că la data de 3 martie 2009 la
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost depusă o plângere similară de
către petentul C.C. împotriva acelorași persoane pentru infracțiunea de abuz în
serviciu și instigare de abuz în serviciu, dispunându-se neînceperea urmăririi
penale.
Plângerea formulată în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., a fost introdusă în termenul de 20 zile prevăzut de lege,
rezoluția procurorului general fiind comunicată la 19 noiembrie 2009, iar
înregistrarea la această instanță a avut loc la data de 25 noiembrie 2009.
Verificând actele dosarului, instanța
de fond a constatat că în mod corect procurorul a stabilit că nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208 alin.
(1), 209 alin. (1) lit. a), e) C. pen., de care au fost acuzați intimații B.M.
și N.T.
Între SC A.T. SRL și SC W.D. SRL, a
existat un contract încheiat la 25 aprilie 2008, în baza căruia această din
urmă societate a închiriat suprafața de 362,43 mp., situată în incinta M.C. din
cadrul G.R. situată în Cluj Napoca, pentru o chirie lunară de 5.952,19 euro. Ca
urmare a faptului că SC W.D. SRL nu a achitat chiria pe o perioadă de 5 luni,
iar biletele la ordin prezentate ca și garanții au fost refuzate la plată, în
virtutea dreptului de gaj pe care creditoarea îl avea asupra bunurilor aflate
în spațiul locatarului, a apelat la executorul judecătoresc care la data de 9
februarie 2009 a întocmit un proces verbal, în care se menționa datoria
societății creditoare la suma de 84.065,71 euro cu titlu de chirie, somând
petentul cu plata acesteia.
Ulterior, prin încheierea nr. 441/ CC
din 11 februarie 2009 a Judecătoriei Cluj Napoca, s-a dispus ca odată cu
înmânarea somației să se aplice și sechestrul asigurător asupra bunurilor
mobile aflate în spațiul comercial, din complexul M.C., iar în baza acestei
hotărâri, în data de 18 februarie 2009 executorul a încheiat un proces verbal
prin care a sechestrat definitiv toate bunurile aflate în spațiul comercial
menționat mai sus. Apoi s-a trecut la inventarierea bunurilor mobile
sechestrate și evaluarea acestora de către un evaluator autorizat, după care
s-au organizat licitații pentru vânzarea publică a bunurilor sechestrate în
vederea recuperării sumei datorate de către petent.
Din actele dosarului, respectiv copia
procesului verbal în care sunt enumerate bunurile inventariate, precum și din
celelalte documente aflate la dosar, nu a rezultat ca vânzarea la licitație să
aibă loc în legătură cu alte bunuri decât cele aflate în spațiul comercial
închiriat. Mai mult, s-a procedat la efectuarea unei expertize de evaluare a
tuturor acestor bunuri, iar organizarea licitației s-a făcut în baza tuturor
documentelor întocmite în cadrul dosarului execuțional.
Din actele premergătoare nu a rezultat
ca executorul judecătoresc sau reprezentanta societății creditoare să-și fi
însușit pe nedrept bunuri aflate în posesia sau detenția altei persoane, pentru
a fi în prezența infracțiunii de furt calificat prev.de art. 208 alin. (1), art.
209 C. pen.
În același timp, pentru infracțiunea
de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, la plângerea petentului, în
mod definitiv s-a stabilit prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată
în Dosarul nr. 26/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, că nu
sunt întrunite elementele constitutive nici ale acestei infracțiuni. Petentul a
uzat de toate căile pentru a contesta soluția procurorului, iar prin Sentința penală
nr. 72 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, s-a stabilit în mod
definitiv că aceasta este legală și temeinică.
Împotriva sentinței, în termen legal,
petentul a declarat prezentul recurs.
Legal citat, petentul nu s-a prezentat
la judecarea recursului. în cererea de recurs, petentul nu menționează motivele
de recurs.
De asemenea, se reține că petentul nu
a depus motive scrise de recurs, și nici alte înscrisuri noi în susținerea
recursului.
În lipsa unor motive de recurs ale
petentului, Înalta Curte va examina, din oficiu potrivit art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen., întreaga cauză sub toate aspectele.
În conformitate cu dispozițiile art. 66
alin. (1) și art. 5
2
din C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23
alin. (11) din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de
nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi
penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C.
proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile
prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi
penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare
efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a
acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate
cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii
urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor dispoziții
legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin.
(2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 214/P/2009 care conține toate
înscrisurile cu relevanță probatorie pentru corecta și completa soluționare a
plângerii penale formulată de petent.
În urma efectuării acestor acte
premergătoare, inclusiv după completarea acestora potrivit ordonanței de
infirmare, activitate procesuală necesară pentru soluționarea plângerii penale
formulată de petent, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia
din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de
art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul
art. 68
1
C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă
că persoanele față de care s-au efectuat acte premergătoare au săvârșit, cu
vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.
Dimpotrivă, actele premergătoare
efectuate au relevat existența cazului prevăzut de art. 10 lit. d) din C. proc.
pen., caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
În consecință, în lipsa altor critici
concrete ale petentului cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței
atacate, înalta Curte constată că organele judiciare (procurorul, procurorul
general și judecătorul instanței de fond) au făcut o corectă aplicare a
dispozițiilor legale în materia soluționării plângerii penale și în materia
soluționării plângerilor împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată.
Soluțiile dispuse sunt motivate în fapt și în drept, Înalta Curte însușindu-și
toate argumentele de natură probatorie și juridică prezentate de organele
judiciare.
În lipsa motivelor concrete de recurs
ale petentului, și în lipsa unor probe noi în recurs (înscrisuri noi) Înalta Curte
apreciază că ampla motivare a Rezoluției nr. 214/P/2009 din 5 octombrie 2009
(pag.2-4 rezoluție), motivarea Rezoluției nr. 915/II/2/2009 din 29 octombrie 2009
(pag.2 rezoluție) și, mai ales, argumentele sentinței judecătorului primei
instanțe (pag.3-4 sentință), astfel cum a fost expuse anterior, justifică nu
numai concluzia legalității și temeiniciei sentinței atacate, dar și pe cea a
inutilității reiterării argumentației de fapt și de drept.
În consecință, conform art. 385
15
pct. l lit. b) din C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petentul C.C.
Împotriva sentinței penale nr. 26/2010
din 16 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurentul petent la plata
sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8
iunie 2010.