ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 225/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 225/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului
penal de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluția din data de 15 iunie 2009 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, secția de urmărire penală, în
baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a)
C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.C. (judecător
la Tribunalul Călărași) și V.E. (procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul
Călărași), cercetate pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor
persoanelor prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 246 C. pen., întrucât
din actele premergătoare efectuate rezultă că fapta sesizată nu există.
Pentru a dispune în
acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut
următoarele:
Din actele
premergătoare efectuate rezultă că persoana vătămată, C.I., are calitatea de
apelant-inculpat în Dosarul nr. 2145/249/2001 al Tribunalului Călărași, având
ca obiect „(...) apelul declarat de C.I. împotriva Sentinței penale nr. 59 din
28 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară în Dosarul 2145/249/2001”
și, la termenul de judecată din data de 18 decembrie 2008, a solicitat
substituirea apărătorului ales cu alt apărător din cadrul Baroului Călărași.
Procurorul de ședință
a apreciat cauza în stare de judecată, întrucât inculpatului-apelant i s-a mai
acordat un termen, iar apărătorul ales a lipsit nejustificat.
Concluziile
procurorului au fost însușite și de judecătorul G.C., care a apreciat cauza în
stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Totodată, a dispus
sancționarea apărătorului inculpatului cu amendă în cuantum de 200 RON.
Audiat pe situația de
fapt la data de 28 mai 2009, C.I. a declarat că dorește „(...) aflarea
adevărului în cauză, înfăptuirea corectă a dreptății și a justiției (...)”. În
susținerea acuzațiilor sale a depus, în copie xerox, Încheierea de ședință din data
de 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Călărași.
Referitor la modul de
îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către președintele completului de
judecată și procurorul de ședință care, la data de 18 decembrie 2008, au dispus
judecarea cauzei și formularea de concluzii în cauza dedusă judecății nu
rezultă date ori indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 246 C. pen.
Organele de urmărire
penală nu sunt abilitate să verifice legalitatea soluțiilor pronunțate într-o
cauză aflată pe rolul instanței de judecată, acest atribut revenind instanței
de control judiciar, motiv pentru care, în cauză, se va dispune neînceperea
urmăririi penale.
Plângerea petentului
C.I. a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția din data de 16 iulie 2009 a
procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pentru a dispune în
acest sens, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București a reținut următoarele:
La data de 19
februarie 2009, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a
înregistrat plângerea formulată de C.I. împotriva procurorului V.E. de la
Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și a judecătorului G.C. de la
Tribunalul Călărași, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.
pen., constând în faptul că primul a pus concluzii greșite, iar al doilea le-a
acceptat, cu prilejul judecării Dosarului penal nr. 2145/249/2001 al
Tribunalului Călărași.
Prin Rezoluția din 15
iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de V.E. și G.C., întrucât faptele reclamate
nu există.
Împotriva acestei
soluții a formulat plângere petentul, care apreciază în continuare că
procurorul de ședință a pus concluzii greșite, iar judecătorul le-a acceptat,
faptele, în accepțiunea sa, având „caracter penal”.
Plângerea nu este
întemeiată pentru următoarele considerente:
În mod corect
procurorul a reținut în motivarea rezoluției că verificarea legalității
soluțiilor pronunțate într-o cauză aflată pe rolul instanței de judecată se
poate face numai prin căile de atac prevăzute de lege, și nu prin intermediul
plângerilor penale.
În temeiul
dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., petentul C.I. s-a adresat
instanței competente.
Prin Sentința penală
nr. 288 din data de 23 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția I
penală, a respins ca nefondată plângerea petentului, reținând - în sinteză -
următoarele:
La data de 18
februarie 2009, petentul C.I. s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București, solicitând efectuarea de cercetări și tragerea la
răspundere penală a intimaților V.E., procuror în cadrul Parchetului de pe
lângă Tribunalul Călărași și G.C., judecător în cadrul Tribunalului Călărași,
secția penală, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., arătând în motivare că,
la termenul de judecată din data de 18 decembrie 2008, acordat în Dosarul nr.
2145/249/2001, aflat pe rolul Tribunalului Călărași, secția penală,
făptuitoarea V.E. a încălcat dispozițiile art. 4 și art. 6 C. proc. pen.,
întrucât, deși apărătorul ales al petentului a lipsit, nu a solicitat instanței
să-i aplice acestuia o amendă judiciară și a pus concluzii de trecere la
judecarea în fond a cauzei, iar intimata G.C., în calitate de președinte al
completului de judecată, nu a limitat respectivele concluzii formulate de
procurorul de ședință.
În urma cercetărilor
efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, prin Rezoluția
din 15 iunie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit.
a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de G.C., judecător în
cadrul Tribunalului Călărași și V.E., procuror în cadrul Parchetului de pe
lângă Tribunalul Călărași, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât, din actele
premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele reclamate nu există.
În fapt, s-a reținut
că persoana vătămată C.I. are calitatea de apelant-inculpat în Dosarul nr.
2145/249/2001 aflat pe rolul Tribunalului Călărași, secția penală, iar la
termenul de judecată din data de 18 decembrie 2008 a solicitat substituirea
apărătorului său ales, care a lipsit din instanță, cu un alt avocat din cadrul
Baroului Călărași.
Procurorul de
ședință, V.E., a apreciat cauza în stare de judecată, întrucât
apelantului-inculpat i-a mai fost acordat un termen, iar apărătorul său a
lipsit nejustificat, concluziile formulate în acest sens fiind însușite de
completul de judecată, prezidat de judecătorul G.C., care a constatat cauza în
stare de judecată și a acordat părților cuvântul pentru a pune concluzii pe
fond. Totodată, a dispus sancționarea apărătorului inculpatului cu amendă
judiciară în cuantum de 200 RON.
Raportat la situația
de fapt reținută s-a concluzionat că, în cauză, nu rezultă date sau indicii cu
privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. de către
procurorul de ședință sau președintele completului, verificarea legalității și
temeiniciei soluțiilor pronunțate în cauzele aflate pe rolul instanțelor de
judecată fiind atributul exclusiv al instanței de control judiciar, organele de
urmărire penală neavând nicio abilitare în acest sens.
În temeiul art. 278
C. proc. pen., petentul C.I. a formulat plângere împotriva rezoluției de
netrimitere în judecată la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel București, care a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată prin
Rezoluția din 16 iulie 2009.
S-a arătat în
considerentele acestei din urmă rezoluții că, în mod corect, s-a reținut de
către procuror că verificarea legalității soluțiilor pronunțate de instanțele
de judecată se poate face numai prin intermediul căilor legale de atac, iar nu
pe calea plângerilor penale, cum este cazul în speță.
Verificând
rezoluțiile atacate pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,
conform art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., Curtea a apreciat că
acestea sunt legale și temeinice, făcându-se, în speță, o corectă aplicare a
dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva sentinței,
petentul a declarat prezentul recurs, criticile aduse sentinței instanței de
fond fiind menționate chiar în cererea de declarare a recursului.
Astfel, recurentul-petent
arată că nu s-a aplicat amenda de 2 milioane ROL stabilită asupra avocatei, că
raportul de cercetare penală premergătoare urmăririi penale nu a fost întocmit,
redactat și semnat de comisarul-șef I.D. și că ordonanța de neîncepere a
urmăririi penale a fost dată de comisarul șef I.D. din cadrul Poliției
Oltenița.
Examinând legalitatea
și temeinicia soluției instanței de apel, atât din punct de vedere al motivelor
de recurs, cât și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca
nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 246 C.
pen., infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor presupune
exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către un funcționar public
care, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos
și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În speță,
nemulțumirea exprimată de petent în cuprinsul plângerii penale privește
concluziile formulate de procurorul de ședință, V.E., la termenul de judecată din
data de 18 decembrie 2008 acordat în Dosarul nr. 2145/249/2001 al Tribunalului
Călărași, secția penală, precum și legalitatea măsurilor procesuale dispuse de
completul de judecată, prezidat de magistratul G.C., în ședința publică de la
acea dată și modalitatea în care cauza penală a fost instrumentată din punct de
vedere procedural.
Cu privire la
concluziile formulate de reprezentanta Ministerului Public, este de menționat
că, potrivit art. 67 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată și modificată, procurorul este liber să prezinte în instanță
concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ținând seama de
probele administrate în cauză.
Solicitând la
termenul de judecată din 18 decembrie 2008 respingerea cererii formulate de
petent, procurorul de ședință a avut în vedere datele ce rezultau din actele
dosarului, respectiv faptul că se mai acordase un termen la cererea
apelantului-inculpat, iar apărătorul ales al acestuia nu depusese dovezi pentru
a-și justifica absența din instanță, concluziile formulate de reprezentanta
parchetului neputând, astfel, să atragă răspunderea penală a acesteia.
În ceea ce privește
critica petentului referitoare la nelegalitatea măsurilor procesuale dispuse de
completul de judecată prezidat de magistratul G.C. în ședința publică din data
de 18 decembrie 2008, Curtea arată că această chestiune nu poate fi examinată
de organele de cercetare penală pe calea plângerii penale introduse de petent
și nici de instanța de judecată în cadrul procedurii de față, ci numai de către
instanțele de control judiciar, cu ocazia soluționării căilor legale de atac
împotriva hotărârii pronunțate în Dosarul nr. 2145/249/2001 al Tribunalului
Călărași, secția penală, astfel încât orice demers în acest sens din partea
organelor de anchetă ar fi reprezentat o încălcare a principiului independenței
judecătorului și ar fi echivalat cu o imixtiune în actul de justiție, fapt
interzis de prevederile art. 2 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, precum și de
cele ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată și modificată.
Ca urmare, față de
toate aceste aspecte anterior expuse și având în vedere că, în cauză, nu
rezultă că intimații G.C. și V.E. și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile de
serviciu și ar fi cauzat, astfel, o vătămare intereselor legale ale petentului,
Curtea constată că în mod corect procurorul a făcut aplicarea art. 228 alin.
(6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și a dispus neînceperea urmăririi
penale față de aceștia sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.,
soluție menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel București cu ocazia soluționării plângerii introduse de petiționar.
Mai mult chiar, se
constată că nici criticile formulate de recurent la punctele 1, 2 și 3 din
motivele de recurs nu sunt reale și nu pot fi luate în considerare ca motive de
recurs.
Față de această
situație de fapt expusă, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de
petiționarul C.I. și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă
procesuală, în baza art. 192 C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor
de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva Sentinței penale nr.
288 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă
recurentul-petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 22 ianuarie 2010.