ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 651/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 651/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului
penal de față:
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 81 din 10 noiembrie
2009 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondată,
plângerea formulată de către petentul Sindicatul Independent al Juriștilor din
România, cu sediul în București, sector 3, împotriva Rezoluției din data de 14
iulie 2009 a procurorului șef secție urmărire penală de la Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Cluj, Dosar nr. 180/P/2009.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să plătească suma de 100 RON, cu
titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut că în Dosarul penal nr. 180/P/2009
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-au efectuat acte
premergătoare începerii urmăririi penale față de Ț.A. și S.G.M. pentru
infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped.
de art. 246 C. pen., comise prin aceea că au refuzat trimiterea dosarului la
Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de
neconstituționalitate ridicată de inculpatul M.G., l-au condamnat pe inculpat
în lipsă, fără a-l audia, fără a-i permite angajarea unui alt apărător, având
în vedere că avocatul ales a renunțat să îl apere, și au refuzat reluarea
cercetării judecătorești sau a dezbaterilor, deși inculpatul a invocat în scris
dispozițiile art. 344 C. proc. pen.
Pe baza cercetărilor
efectuate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ț.A. și S.G.M.
pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.
de art. 246 C. pen., reținându-se că fapta penală reclamată nu există.
S-a stabilit că din
cuprinsul sesizării formulate de denunțător împotriva judecătorilor menționați
se desprinde ideea că cercetarea judecătorească ar fi fost desfășurată cu
nerespectarea normelor procesual penale, iar decizia dată în soluționarea
apelului ar fi fost pronunțată abuziv, cu încălcarea dispozițiilor legale în
materie.
Ori, atribuțiile de
serviciu ale judecătorilor se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt
învestiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord
cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.
Eventualele erori
apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o
exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele
putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzut de lege în
fiecare caz în parte, aceasta fiind de fapt și justificarea existenței lor.
De altfel,
inculpatul, nemulțumit de decizia pronunțată în apel de cei doi judecători, a
exercitat calea de atac a recursului, iar instanța de control judiciar, Curtea
de Apel Cluj, a admis recursul, a casat hotărârile anterioare și a constatat
intervenită prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea de exercitare
fără drept a unei profesii.
Nu este posibilă o
suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale
împotriva magistraților care au soluționat cauza penală.
Dacă s-ar accepta
calea unei sesizări penale împotriva judecătorului sau judecătorilor cărora
le-a fost repartizată spre soluționare o cauză penală, în timpul cercetării
judecătorești ori după pronunțarea unor hotărâri într-o astfel de cauză, ar
însemna să se permită o imixtiune a procurorului în afara atribuțiilor și
competenței ce îi sunt conferite de lege în aprecierea ori stabilirea unor
situații de fapt sau chestiuni de drept în cauze aflate pe rolul instanțelor de
judecată, ori în aprecierea soluțiilor pronunțate de aceștia, ceea ce ar
echivala cu o atingere adusă principiului independenței judecătorilor, înscris
în art. 124 alin. (3) din Constituția României.
Plângerea petentului
împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin Rezoluția din data de 30 iulie
2009, Dosar nr. 599/II/2/2009.
Împotriva acestei
soluții, în baza disp. art. 278
1
C. proc. pen., a formulat plângere
petentul Sindicatul Independent al Juriștilor din România.
Prin Sentința penală
nr. 81 din 10 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj a respins plângerea, ca
nefondată, reținând că soluția dată de procuror este legală și temeinică, din
actele premergătoare efectuate în cauză nerezultând indicii cu privire la
existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.
de art. 246 C. pen.
Reține instanța de
fond că prin plângerea formulată petentul nu face altceva decât să reitereze
motivele invocate în recurs de inculpatul M.G. care, deși era direct interesat,
nu a formulat el însuși direct o plângere penală.
Împotriva acestei
sentințe, în termen legal, a formulat recurs petiționarul Sindicatul
Independent al Juriștilor din România, solicitând casarea sentinței recurate și
trimiterea în judecată a magistraților Ț.A. și S.G.M. din cadrul Tribunalului
Cluj întrucât, pronunțând Decizia penală nr. 65 din 16 martie 2009 au încălcat
dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil ale inculpatului M.G.,
membru în cadrul sindicatului.
Critica adusă nu este
fondată.
Analizând legalitatea
și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât
și din oficiu, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., sub toate
aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de
petiționar nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele
ce urmează.
Soluția de menținere
a soluției dispusă prin Rezoluția din 14 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Cluj este legală și temeinică, actele premergătoare efectuate în
cauză nu relevă aspecte de natură penală în activitatea desfășurată de
judecătorii Ț.A. și S.G.M. cu ocazia soluționării cauzei penale ce a format
obiectul Dosarului nr. 630/117/2007.
Respingerea cererii
de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de
neconstituționalitate ridicată de inculpatul M.G. și judecarea acestuia în
lipsă, fără a-l audia și fără a-i permite angajarea unui alt apărător nu pot
constitui împrejurări care să facă posibilă tragerea la răspundere penală a
intimaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.
Orice parte nemulțumită
de soluția pronunțată de instanță are posibilitatea să uzeze de căile de atac
prevăzute de lege, instanța superioară urmând să exercite controlul
judecătoresc în raport de criticile formulate.
De altfel, inculpatul
nemulțumit de decizia pronunțată în apel de cei doi judecători a uzat de calea
de atac a recursului, iar instanța de control judiciar l-a admis, a casat
hotărârile anterioare și a constatat că a intervenit prescripția răspunderii
penale pentru infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii.
A admite
posibilitatea formulării unei plângeri penale împotriva judecătorului față de
modul de soluționare a unei cauze ar echivala cu o imixtiune în activitatea de
judecată și în același timp ar fi afectat principiul independenței judecătorului,
care trebuie să se supună numai legii și nu să judece cauza constrâns de faptul
că respingerea unei cereri formulată de oricare dintre părți ar putea să
determine introducerea unei plângeri penale împotriva sa.
Față de
considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul petentului.
Văzând și disp. art.
192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petiționarul Sindicatul Independent al
Juriștilor din România împotriva Sentinței penale nr. 81 din 10 noiembrie 2009
a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă
recurentul-petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 19 februarie 2010.