ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 651/2010

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 81 din 10 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul Sindicatul Independent al Juriștilor din România, cu sediul în București, sector 3, împotriva Rezoluției din data de 14 iulie 2009 a procurorului șef secție urmărire penală de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Dosar nr. 180/P/2009. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul să plătească suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în Dosarul penal nr. 180/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale față de Ț.A.

și S.G.M. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. și ped. de art. 246 C. pen., comise prin aceea că au refuzat trimiterea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate ridicată de inculpatul M.G., l-au condamnat pe inculpat în lipsă, fără a-l audia, fără a-i permite angajarea unui alt apărător, având în vedere că avocatul ales a renunțat să îl apere, și au refuzat reluarea cercetării judecătorești sau a dezbaterilor, deși inculpatul a invocat în scris dispozițiile art. 344 C. proc. pen. Pe baza cercetărilor efectuate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ț.A. și S.G.M. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., reținându-se că fapta penală reclamată nu există.

S-a stabilit că din cuprinsul sesizării formulate de denunțător împotriva judecătorilor menționați se desprinde ideea că cercetarea judecătorească ar fi fost desfășurată cu nerespectarea normelor procesual penale, iar decizia dată în soluționarea apelului ar fi fost pronunțată abuziv, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie. Ori, atribuțiile de serviciu ale judecătorilor se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt învestiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural. Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzut de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de fapt și justificarea existenței lor.

De altfel, inculpatul, nemulțumit de decizia pronunțată în apel de cei doi judecători, a exercitat calea de atac a recursului, iar instanța de control judiciar, Curtea de Apel Cluj, a admis recursul, a casat hotărârile anterioare și a constatat intervenită prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii. Nu este posibilă o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraților care au soluționat cauza penală.

Dacă s-ar accepta calea unei sesizări penale împotriva judecătorului sau judecătorilor cărora le-a fost repartizată spre soluționare o cauză penală, în timpul cercetării judecătorești ori după pronunțarea unor hotărâri într-o astfel de cauză, ar însemna să se permită o imixtiune a procurorului în afara atribuțiilor și competenței ce îi sunt conferite de lege în aprecierea ori stabilirea unor situații de fapt sau chestiuni de drept în cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată, ori în aprecierea soluțiilor pronunțate de aceștia, ceea ce ar echivala cu o atingere adusă principiului independenței judecătorilor, înscris în art. 124 alin. (3) din Constituția României. Plângerea petentului împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin Rezoluția din data de 30 iulie 2009, Dosar nr. 599/II/2/2009.

Împotriva acestei soluții, în baza disp. art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângere petentul Sindicatul Independent al Juriștilor din România. Prin Sentința penală nr. 81 din 10 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj a respins plângerea, ca nefondată, reținând că soluția dată de procuror este legală și temeinică, din actele premergătoare efectuate în cauză nerezultând indicii cu privire la existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. Reține instanța de fond că prin plângerea formulată petentul nu face altceva decât să reitereze motivele invocate în recurs de inculpatul M.G. care, deși era direct interesat, nu a formulat el însuși direct o plângere penală.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petiționarul Sindicatul Independent al Juriștilor din România, solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea în judecată a magistraților Ț.A. și S.G.M. din cadrul Tribunalului Cluj întrucât, pronunțând Decizia penală nr. 65 din 16 martie 2009 au încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil ale inculpatului M.G., membru în cadrul sindicatului. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petiționar nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează.

Soluția de menținere a soluției dispusă prin Rezoluția din 14 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj este legală și temeinică, actele premergătoare efectuate în cauză nu relevă aspecte de natură penală în activitatea desfășurată de judecătorii Ț.A. și S.G.M. cu ocazia soluționării cauzei penale ce a format obiectul Dosarului nr. 630/117/2007. Respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate ridicată de inculpatul M.G. și judecarea acestuia în lipsă, fără a-l audia și fără a-i permite angajarea unui alt apărător nu pot constitui împrejurări care să facă posibilă tragerea la răspundere penală a intimaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Orice parte nemulțumită de soluția pronunțată de instanță are posibilitatea să uzeze de căile de atac prevăzute de lege, instanța superioară urmând să exercite controlul judecătoresc în raport de criticile formulate. De altfel, inculpatul nemulțumit de decizia pronunțată în apel de cei doi judecători a uzat de calea de atac a recursului, iar instanța de control judiciar l-a admis, a casat hotărârile anterioare și a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii.

A admite posibilitatea formulării unei plângeri penale împotriva judecătorului față de modul de soluționare a unei cauze ar echivala cu o imixtiune în activitatea de judecată și în același timp ar fi afectat principiul independenței judecătorului, care trebuie să se supună numai legii și nu să judece cauza constrâns de faptul că respingerea unei cereri formulată de oricare dintre părți ar putea să determine introducerea unei plângeri penale împotriva sa. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul petentului. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Sindicatul Independent al Juriștilor din România împotriva Sentinței penale nr. 81 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul-petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2010.