ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9485/2009

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 16 august 2007, contestatoarea G.M.I. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții M. București prin P.G. și Comisia municipală de aplicare a Legii nr. 10/2001, să se dispună anularea dispoziției nr. 8487 din 12 iulie 2007 emisă de P.G. al M. București. În motivarea acțiunii, contestatoarea a susținut că în mod greșit, prin decizia contestată i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 325 m.p. situat în București (av. R.P.) parcela nr. 250, hipodromul F., și i s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în cauză, deoarece terenul dobândit de autoarea sa a fost preluat abuziv de stat.

S-a mai susținut că deoarece pe terenul revendicat se află amplasat un bloc trebuia să i se atribuie în compensare un alt teren. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 463 din 6 martie 2008, a respins acțiunea reclamatei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că suprapunerea totală a imobilului ce face obiectul notificării peste terenul și construcția P + 2, reprezintă un impediment la restituirea în natură a imobilului astfel că în raport de dispozițiile art. 24 și 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a dispus acordarea de despăgubiri prin echivalent. Referitor la cererea reclamantei de a i se acorda un alt teren în compensare s-a reținut că aceasta nu este fondată, deoarece unitatea deținătoare nu deține un alt bun imobil care să-i fie acordat în compensare, iar raportul de expertiză depus de reclamantă din care reiese posibilitatea unei astfel de despăgubiri, reprezintă o probă extrajudiciară.

Prin decizia civilă nr. 863 din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelanta nu a contestat faptul că terenul nu poate fi restituit în natură dar a solicitat ca măsura reparatorie să constea în acordarea unui bun în compensare. P.M. București prin adresa nr. 5344 din 18 februarie 2008 a arătat că nu deține un astfel de teren pentru a-i putea fi atribuit prin compensare, iar faptul că apelanta a identificat un teren care ar putea fi atribuit, nu conduce automat la atribuirea acestuia. În final a reținut că drepturile apelantei nu sunt afectate prin acordarea de despăgubiri bănești la valoarea de piață a terenului, valoare cuantificată de către C.C.S.D., conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta a susținut că hotărârea este dată cu încălcarea obligației prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001, că s-a făcut propunerea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, fără să se specifice în ce modalitate, că în dispoziția contestată nu se face vorba despre valoarea de piață a terenului și că în mod greșit nu a fost luat în considerare raportul de expertiză extrajudiciară. Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Prin dispoziția nr. 8487/2007 emisă de P.M. București s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 325,00 m.p., situat în București, Calea Floreasca (av.

R.P.) parcela nr. 250, - hipodromul F., formulată de reclamantă, deoarece acesta este afectat de elemente de sistematizare și potrivit alin. (2) din art. 10 al Legii nr. 10/2001 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Din probele administrate în cauză rezultă că suprafața de 325 m.p. este în prezent afectată în totalitate de elemente de sistematizare și anume de o construcție P + 2, trotuar de protecție și spațiu verde aferent bloc, situație de altfel, necontestată de către reclamantă. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, în raport de care, în situația terenurilor ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Potrivit alin. (1 0 ) al art. 10 din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii aferente de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale. Prin adresa nr. 5344/2008 P.M. București a comunicat Tribunalului București, secția a IV-a civilă, că prin nota P.G. nr. 24092/2007 atașată cauzei s-a dispus că municipalitatea nu dispune de bunuri sau servicii care pot fi acordate în compensare. În observațiile R.C.P.M. București, de omologare a notificării nr. 1855/2001, formulată de recurenta – reclamantă se reține că terenul solicitat în compensare este proprietate particulară conform situației juridice nr. 6811/2006 emisă de D.E.

1. În aceste condiții, în mod corect s-a apreciat ca legală dispoziția emisă de P.G.M. București, urmând ca reclamanta să inițieze procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cuantumul despăgubirilor fiind stabilit de C.C.S.D. În ceea ce privește raportul de expertiză extrajudiciară acesta are valoarea unei probe efectuate în afara instanței care însă nu poate fi coroborat cu celelalte probe administrate în cauză. Pentru cele arătate, dispoziția contestată se reține ca legală, iar recursul reclamantei se va respinge, ca nefondat, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatoarea G.M.I. împotriva deciziei nr. 863 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2009.