ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9485/2009

Asupra recursului civil de

față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe

rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 16 august 2007,

contestatoarea G.M.I. a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va

pronunța în contradictoriu cu pârâții M. București prin P.G. și Comisia

municipală de aplicare a Legii nr. 10/2001, să se dispună anularea dispoziției nr.

8487 din 12 iulie 2007 emisă de P.G. al M. București.

În motivarea acțiunii,

contestatoarea a susținut că în mod greșit, prin decizia contestată i-a fost respinsă

cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 325 m.p. situat în

București (av. R.P.) parcela nr. 250, hipodromul F., și i s-a propus acordarea

de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în cauză, deoarece terenul

dobândit de autoarea sa a fost preluat abuziv de stat. S-a mai susținut că

deoarece pe terenul revendicat se află amplasat un bloc trebuia să i se

atribuie în compensare un alt teren.

Tribunalul București, secția

a IV-a civilă, prin sentința nr. 463 din 6 martie 2008, a respins acțiunea reclamatei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că suprapunerea totală a imobilului ce face obiectul

notificării peste terenul și construcția P + 2, reprezintă un impediment la

restituirea în natură a imobilului astfel că în raport de dispozițiile art. 24

și 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a dispus acordarea de despăgubiri prin echivalent.

Referitor la cererea

reclamantei de a i se acorda un alt teren în compensare s-a reținut că aceasta

nu este fondată, deoarece unitatea deținătoare nu deține un alt bun imobil care

să-i fie acordat în compensare, iar raportul de expertiză depus de reclamantă din

care reiese posibilitatea unei astfel de despăgubiri, reprezintă o probă extrajudiciară.

Prin decizia civilă nr. 863

din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că apelanta nu a contestat faptul că terenul nu poate

fi restituit în natură dar a solicitat ca măsura reparatorie să constea în acordarea

unui bun în compensare.

P.M. București prin adresa nr.

5344 din 18 februarie 2008 a arătat că nu deține un astfel de teren pentru a-i

putea fi atribuit prin compensare, iar faptul că apelanta a identificat un

teren care ar putea fi atribuit, nu conduce automat la atribuirea acestuia.

În final a reținut că

drepturile apelantei nu sunt afectate prin acordarea de despăgubiri bănești la

valoarea de piață a terenului, valoare cuantificată de către C.C.S.D., conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta a susținut că hotărârea este

dată cu încălcarea obligației prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001, că

s-a făcut propunerea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, fără să

se specifice în ce modalitate, că în dispoziția contestată nu se face vorba

despre valoarea de piață a terenului și că în mod greșit nu a fost luat în considerare

raportul de expertiză extrajudiciară.

Recursul va fi respins, ca

nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziția nr. 8487/2007

emisă de P.M. București s-a respins cererea de restituire în natură a terenului

în suprafață de 325,00 m.p., situat în București, Calea Floreasca (av. R.P.)

parcela nr. 250, - hipodromul F., formulată de reclamantă, deoarece acesta este

afectat de elemente de sistematizare și potrivit alin. (2) din art. 10 al Legii

nr. 10/2001 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Din probele administrate în

cauză rezultă că suprafața de 325 m.p. este în prezent afectată în totalitate

de elemente de sistematizare și anume de o construcție P + 2, trotuar de

protecție și spațiu verde aferent bloc, situație de altfel, necontestată de

către reclamantă.

În cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, în raport de care, în situația

terenurilor ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Potrivit alin. (1

0

)

al art. 10 din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii prin echivalent vor

consta în compensare cu alte bunuri sau servicii aferente de către entitatea

învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri

acordate în condițiile legii speciale.

Prin adresa nr. 5344/2008 P.M.

București a comunicat Tribunalului București, secția a IV-a civilă, că prin

nota P.G. nr. 24092/2007 atașată cauzei s-a dispus că municipalitatea nu

dispune de bunuri sau servicii care pot fi acordate în compensare.

În observațiile R.C.P.M. București,

de omologare a notificării nr. 1855/2001, formulată de recurenta – reclamantă

se reține că terenul solicitat în compensare este proprietate particulară

conform situației juridice nr. 6811/2006 emisă de D.E. 1.

În aceste condiții, în mod

corect s-a apreciat ca legală dispoziția emisă de P.G.M. București, urmând ca

reclamanta  să inițieze procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

cuantumul despăgubirilor fiind stabilit de C.C.S.D.

În ceea ce privește raportul

de expertiză extrajudiciară acesta are valoarea unei probe efectuate în afara

instanței care însă nu poate fi coroborat cu celelalte probe administrate în

cauză.

Pentru cele arătate,

dispoziția contestată se reține ca legală, iar recursul reclamantei se va

respinge, ca nefondat, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de contestatoarea G.M.I. împotriva deciziei nr. 863 din 20 noiembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 noiembrie 2009.