ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3443/2010

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar 3415/30/2008 la data de 20 aprilie 2008, reclamantele F.R. și C.J. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Timișoara au solicitat obligarea acestuia la emiterea unei dispoziții prin care să se dispună restituirea în natură către fiecare dintre reclamante, a unei cote de 3/8 din dreptul de proprietate având ca obiect terenul de sub nr. top. 28417/1/1/2 în suprafață de 50 mp, teren înscris în C.F. nr. 116676 Timișoara și, respectiv, terenul de sub nr. top. 28417/1/1/3, în suprafață de 79 mp, teren înscris în C.F.

nr. 116676 Timișoara, motivând că mama lor, C.D., a întocmit și depus în termen legal - în numele său și, respectiv, în numele reclamantelor - o notificare în baza Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilelor trecute în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 55/1979, fiind preluate de la mama reclamantelor - C.D. - (în cotă de 2/8) și de la reclamante, câte o cotă de 3/8 pentru fiecare, notificare soluționată prin Dispoziția nr. 731 din 10 martie 2008 a Primarului Municipiului Timișoara, dispoziție prin care s-a recunoscut doar dreptul de proprietate al mamei reclamantelor, omițând din cuprinsul ei orice mențiune referitoare la dreptul de proprietate al reclamantelor asupra acelorași imobile.

Prin sentința civilă nr. 165 din 13 ianuarie 2009, Tribunalul Timiș a admis acțiunea reclamantelor, a anulat dispoziția nr. 731 din 10 martie 2008, a obligat pârâtul la emiterea unei noi dispoziții în sensul restituirii în natură a celor două terenuri, cu menționarea unei cote de 3/8 din dreptul de proprietate asupra acestora către fiecare reclamantă și a unei cote de 2/8 către mama lor, pârâta C.D., iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificată, a dispus acordarea de despăgubiri pentru diferența de teren și pentru construcțiile demolate cuprinse în C.F. 9118 Timișoara. Instanța de fond a reținut că pârâta C.D. a formulat notificare în temeiul legii speciale, atât în nume propriu, cât și ca mandatar al reclamantelor, în conformitate cu dispozițiile art. 1533 și art. 1546 C. civ.

Împotriva sentinței civile nr. 165 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 3415/30/2008, a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, motivând că dispoziția atacată se referă la notificarea întocmită de numita C.D., iar potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 doar aceasta este în măsură să conteste dispoziția de retrocedare, reclamantele neavând calitate procesuală activă. Prin decizia civilă nr. 114 din 14 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins apelul pârâtului, instanța reținând că, în ce privește lipsa calității procesuale active a reclamantelor invocată de Primarul Municipiului Timișoara există identitate între persoana reclamantului și persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiție, iar în speță reclamantele F.R.

și C.J. au împuternicit-o pe mama lor C.D. să se ocupe de depunerea notificării și a documentațiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, în vederea recuperării imobilului preluat abuziv, respectiv pentru obținerea de despăgubiri, la dosarul administrativ întocmit în baza Legii nr. 10/2001, fiind depuse declarațiile pe propria răspundere ale reclamantelor din care rezultă că acestea nu au beneficiat de despăgubiri pentru imobilele expropriate dar și procuri speciale prin care au mandatat-o pe mama lor, C.D., în mod expres să întreprindă în numele lor „tot ceea ce va considera necesar pentru a reintra în proprietatea imobilului expropriat", procurile fiind depuse în termenul legal de depunere a notificării prev. de art. 22 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost prelungit succesiv prin O.U.G.

nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001. Împotriva deciziei civile nr. 114 din 14 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, încadrându-l în motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., arătând că decizia atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită legii, reluând, în esență, criticile formulate în apel privind lipsa calității procesuale active a reclamantelor. Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Critica recurentului privind calitatea de persoane îndreptățite la restituire a reclamantelor F.(C.)R. și C.J. urmează a fi înlăturată, instanțele de fond și apel statuând, în mod corect asupra acestui aspect.

Astfel, calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii este asigurată de statutul de proprietar asupra imobilului ce formează obiectul notificării, la momentul preluării imobilului de către stat. Or, în cauză în mod corect s-a stabilit că acest statut aparține și reclamantelor întrucât, de pe urma defunctului C.S. au rămas ca moștenitori legali în calitate de fiice, reclamantele și soția acestuia, pârâta C.D., conform certificatului de moștenitor nr. 3838/1979, iar în baza Decretului nr. 55/1979, imobilele revendicate au trecut în proprietatea statului prin expropriere. Legea conferă vocație la moștenire rudelor defunctului, soțului supraviețuitor al defunctului și statului, iar vocația succesorală testamentară poate să aparțină, în principiu, oricărei persoane cu capacitate succesorală, testamentul lăsat de defunct fiind recunoscut de lege, cu anumite limitări, ca temei al vocației la moștenire.

Conform art. 651 C. civ. „succesiunile se deschid prin moarte”, ceea ce înseamnă că, în principiu, dezbaterea succesorală se realizează potrivit legii, de la momentul decesului lui de cujus, în privința regulilor aplicabile calității și cotelor succesorale. Legea nr. 10/2001 nu derogă de la acest principiu, menționându-se în pct. 4.4 din H.G. nr. 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a legii că „în toate cazurile, stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar se face potrivit legii române”. Potrivit art .1169 C. civ., cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să dovedească, or, prin probele administrate în cauză reclamantele au dovedit existența calității de moștenitor legal al defunctului C.S., iar dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în care se încadrează situația sa, îi conferă statutul de persoană îndreptățită.

Față de împrejurarea că doar pârâta C.D. a formulat notificare în termenul și condițiile legii, în speța pendinte se observă că reclamantele au acordat mamei lor un mandat tacit, conform art. 1533 C. civ., fapt dovedit prin declarațiile pe proprie răspundere ale acestora și procurile speciale prin care au mandatat-o pe mama lor, înscrisuri ce au ca efect și ratificarea actelor întocmite anterior, conform dispozițiilor art. 1546 C. civ., ratificarea valorând mandat și producând efecte retroactive. Față de argumentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr.114 din 14 mai 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.