ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5982/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 7 iulie 2005, reclamanții M.F.A., F.E.A. și M.R.N. au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul local al Municipiului Timișoara și Statul Român, solicitând anularea Dispoziției din 30 mai 2005 și,în principal, restituirea în natură a părții libere din terenul situat în Timișoara, cu acordarea de masuri reparatorii în echivalent pentru diferență, iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil. În motivarea cererii, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, art. 480-481 C. civ., Declarația Universală a Drepturilor Omului, Constituție și H.G.

nr. 498/2003, reclamanții au susținut că imobilul situat la adresa menționată a aparținut, în cote egale, de câte Vi, defunctelor F. (născută H.) E.A. și M. (născută H.) M., antecesoarele lor, de la care a fost preluat abuziv de stat și că prin dispoziția contestată, Primarul Municipiului Timișoara le-a respins nejustificat notificarea. Tribunalul Timiș-secția civilă, prin sentința nr. 806 din 2 martie 2009, a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția contestată și l-a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Timișoara să emită o nouă dispoziție, de acordare a unui drept de folosință special reclamanților asupra terenului liber de 328 mp., identificat de expertul G.P., precum și de măsuri reparatorii în echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilele teren de 2.401 mp, teren de 471 mp și construcție și teren de 1.771 mp, cu respectarea cotelor de xh pentru M.H.A.

și M.R.N. și tot Vi pentru F.E.A. S-a reținut că: - imobilele revendicate au aparținut, în cote egale, de câte Vi, defunctelor F.H.A. (antecesoarea reclamantului F.E.A.) și M.M. (antecesoarea reclamanților M.H.A.

și M.R.N.), de la care au fost expropriate conform Decretelor nr. 21/1985 și nr. 181/1985, precum și Deciziei administrative nr. 57/1986, emisă în baza Decretului nr. 223/1974; - notificarea formulată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă pe considerentul că aceștia nu au depus certificatele de moștenitor (sau de calitate de moștenitor) și nu au completat în termen dosarul; - această omisiune nu atrage sancțiunea decăderii, iar în cursul cercetării judecătorești, reclamanții (care nu au cetățenia română) au depus la dosar certificatele ce atestă calitatea lor de moștenitori ai defunctelor proprietare și alte acte cerute de lege; - potrivit expertizei efectuate în cauză, doar o parte din imobilul preluat abuziv de stat poate fi restituit în natură; - M.E.F.

figurează, conform art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, ca reprezentant al Statului Român și nu în nume propriu, astfel că are legitimare procesuală. Curtea de Apel Timișoara-secția civilă, prin Decizia nr. 262 din 12 noiembrie 2009, a respins, ca neîntemeiate, apelurile declarate de pârâții Primarul Municipiului Timișoara, Consiliul local ala Municipiului Timișoara și M.F.P. (prin D.G.F. Timiș) obligându-i pe apelanți, în solidar, să plătească, reclamanților M. 6.274,50 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că: - potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare și orice alte înscrisuri necesare pot fi depuse până la „data soluționării notificării", deci atât în etapa administrativă, cât și în eventuala etapă judiciară; - pe de altă parte, nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu oprește completarea materialului probator în etapa judiciară, iar interpretarea contrară ar aduce atingere principiului liberului acces la justiție consacrat prin art. 21 din Constituție; - în spețele derivate din aplicarea Legii nr. 10/2001, Statul Român participă nemijlocit, mai ales în ipoteza când se propun măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor bănești, M.F.P. nu figurează în nume propriu, ci ca reprezentant al statului, iar prin nominalizarea în cauză a acestei entități s-a urmărit ca hotărârea să-i fie opozabilă.

Pârâții Primarul Municipiului Timișoara și M.F.P. au declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii propriilor apeluri, schimbării sentinței și respingerii acțiunii, ca neîntemeiată și, respectiv, pentru lipsa calității procesuale pasive. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ., pârâtul Primarul Municipiului Timișoara a susținut că: - potrivit pct. 23.3 din H.G. nr. 498/2003, termenul stabilit prin art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu este unul de recomandare, ci de decădere; - expertul nu a putut identifica suprafețele expropriate și nu a fost prezentat avizul că terenurile aparent libere nu sunt afectate de rețele subterane sau supraterane.

Pârâtul M.F.P. și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că, potrivit art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 și reglementării speciale instituite prin Legea nr. 1072001, în cauza dedusă judecății nu are calitate procesuală pasivă. Critica de nelegalitate formulată de primul recurent este nefondată deoarece: - în actuala redactare, consecutivă modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, art. 23 (fost art. 22) prevede că actele doveditoare și orice alte înscrisuri relevante pot fi depuse până la data soluționării notificării; - jurisprudența consideră constant că sintagma menționată cuprinde și faza judecătorească a procedurii reglementate de legea reparatorie precitată; - actul normativ invocat de recurent (H.G.

nr. 498/2003) a fost abrogat prin H.G. nr. 25072007. Cealaltă critică a aceluiași recurent presupune reexaminarea materialului probator și, ca atare, nu se încadrează în niciunul din cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ. Critica formulată de pârâtul M.F.P. este fondată pentru că, potrivit reglementării instituite prin Legea nr. 10/2001, nici Statul Român și nici entitatea recurentă nu au calitate procesuală pasivă în litigiile ce decurg din acest act normativ (cu excepția ipotezei prevăzute de art. 28, evident neincidentă în speță). Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara dar va admite celălalt recurs și va modifica parțial hotărârea atacată și va schimba sentința, tot parțial, în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Statul Român (prin M.F.P.) pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 262 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Admite recursul declarat de pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. Timiș împotriva aceleiași decizii. Modifică în parte decizia în sensul că, admite apelul declarat de pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. Timiș. Schimbă în parte sentința civilă nr. 806 din 02 martie 2009 a Tribunalului Timiș, secția civilă, în sensul că, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin M.F.P. pentru lipsa calității procesuale pasive. Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2011.