ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5982/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

La 7 iulie 2005, reclamanții M.F.A.,

F.E.A. și M.R.N. au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului

Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara, Consiliul local al Municipiului

Timișoara și Statul Român, solicitând anularea Dispoziției din 30 mai 2005

și,în principal, restituirea în natură a părții libere din terenul situat în

Timișoara, cu acordarea de masuri reparatorii în echivalent pentru diferență,

iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul

imobil.

În motivarea

cererii, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, art. 480-481 C. civ.,

Declarația Universală a Drepturilor Omului, Constituție și H.G. nr. 498/2003,

reclamanții au susținut că imobilul situat la adresa menționată a aparținut, în

cote egale, de câte Vi, defunctelor F. (născută H.) E.A. și M. (născută H.) M.,

antecesoarele lor, de la care a fost preluat abuziv de stat și că prin

dispoziția contestată, Primarul Municipiului Timișoara le-a respins

nejustificat notificarea.

Tribunalul

Timiș-secția civilă, prin sentința nr. 806 din 2 martie 2009, a admis în parte

acțiunea, a anulat dispoziția contestată și l-a obligat pe pârâtul Primarul

Municipiului Timișoara să emită o nouă dispoziție, de acordare a unui drept de

folosință special reclamanților asupra terenului liber de 328 mp., identificat

de expertul G.P., precum și de măsuri reparatorii în echivalent, conform

Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilele teren de 2.401 mp, teren

de 471 mp și construcție și teren de 1.771 mp, cu respectarea cotelor de xh

pentru M.H.A. și M.R.N. și tot Vi pentru F.E.A.

S-a reținut că:

- imobilele

revendicate au aparținut, în cote egale, de câte Vi, defunctelor F.H.A.

(antecesoarea reclamantului F.E.A.) și M.M. (antecesoarea reclamanților M.H.A.

și M.R.N.), de la care au fost expropriate conform Decretelor nr. 21/1985 și nr.

181/1985, precum și Deciziei administrative nr. 57/1986, emisă în baza

Decretului nr. 223/1974;

- notificarea

formulată de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă pe

considerentul că aceștia nu au depus certificatele de moștenitor (sau de

calitate de moștenitor) și nu au completat în termen dosarul;

- această

omisiune nu atrage sancțiunea decăderii, iar în cursul cercetării

judecătorești, reclamanții (care nu au cetățenia română) au depus la dosar

certificatele ce atestă calitatea lor de moștenitori ai defunctelor proprietare

și alte acte cerute de lege;

- potrivit

expertizei efectuate în cauză, doar o parte din imobilul preluat abuziv de stat

poate fi restituit în natură;

- M.E.F.

figurează, conform art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, ca reprezentant

al Statului Român și nu în nume propriu, astfel că are legitimare procesuală.

Curtea de Apel

Timișoara-secția civilă, prin Decizia nr. 262 din 12 noiembrie 2009, a respins,

ca neîntemeiate, apelurile declarate de pârâții Primarul Municipiului

Timișoara, Consiliul local ala Municipiului Timișoara și M.F.P. (prin D.G.F.

Timiș) obligându-i pe apelanți, în solidar, să plătească, reclamanților M.

6.274,50 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

- potrivit art.

23 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare și orice alte înscrisuri necesare

pot fi depuse până la „data soluționării notificării", deci atât în etapa

administrativă, cât și în eventuala etapă judiciară;

- pe de altă

parte, nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu oprește completarea materialului

probator în etapa judiciară, iar interpretarea contrară ar aduce atingere

principiului liberului acces la justiție consacrat prin art. 21 din

Constituție;

- în spețele

derivate din aplicarea Legii nr. 10/2001, Statul Român participă nemijlocit,

mai ales în ipoteza când se propun măsuri reparatorii în echivalent sub forma

despăgubirilor bănești, M.F.P. nu figurează în nume propriu, ci ca reprezentant

al statului, iar prin nominalizarea în cauză a acestei entități s-a urmărit ca

hotărârea să-i fie opozabilă.

Pârâții

Primarul Municipiului Timișoara și M.F.P. au declarat recurs, solicitând

modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii propriilor apeluri,

schimbării sentinței și respingerii acțiunii, ca neîntemeiată și, respectiv,

pentru lipsa calității procesuale pasive.

În motivarea

recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ., pârâtul Primarul

Municipiului Timișoara a susținut că:

- potrivit pct.

23.3 din H.G. nr. 498/2003, termenul stabilit prin art. 23 din Legea nr. 10/2001

nu este unul de recomandare, ci de decădere;

- expertul nu a

putut identifica suprafețele expropriate și nu a fost prezentat avizul că

terenurile aparent libere nu sunt afectate de rețele subterane sau supraterane.

Pârâtul M.F.P.

și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că,

potrivit art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 și reglementării speciale

instituite prin Legea nr. 1072001, în cauza dedusă judecății nu are calitate

procesuală pasivă.

Critica de

nelegalitate formulată de primul recurent este nefondată deoarece:

- în actuala

redactare, consecutivă modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, art. 23 (fost art.

22) prevede că actele doveditoare și orice alte înscrisuri relevante pot fi

depuse până la data soluționării notificării;

- jurisprudența

consideră constant că sintagma menționată cuprinde și faza judecătorească a

procedurii reglementate de legea reparatorie precitată;

- actul

normativ invocat de recurent (H.G. nr. 498/2003) a fost abrogat prin H.G. nr. 25072007.

Cealaltă

critică a aceluiași recurent presupune reexaminarea materialului probator și,

ca atare, nu se încadrează în niciunul din cazurile de nelegalitate prevăzute

limitativ de art. 304 C. proc. civ.

Critica

formulată de pârâtul M.F.P. este fondată pentru că, potrivit reglementării

instituite prin Legea nr. 10/2001, nici Statul Român și nici entitatea

recurentă nu au calitate procesuală pasivă în litigiile ce decurg din acest act

normativ (cu excepția ipotezei prevăzute de art. 28, evident neincidentă în

speță).

Așa fiind,

conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara dar va

admite celălalt recurs și va modifica parțial hotărârea atacată și va schimba

sentința, tot parțial, în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Statul

Român (prin M.F.P.) pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva

Deciziei nr. 262 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Admite recursul

declarat de pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. Timiș împotriva aceleiași decizii.

Modifică în

parte decizia în sensul că, admite apelul declarat de pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P.

Timiș.

Schimbă în

parte sentința civilă nr. 806 din 02 martie 2009 a Tribunalului Timiș, secția civilă,

în sensul că, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român

prin M.F.P. pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2011.