ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 313/2010

Deliberând

asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

octombrie 2008, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâții SC T.E. SRL și

Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci – O.S.I.M., solicitând instanței ca,

prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă să înceteze a mai folosi

în orice mod marca „T.”, în documentele, înscrisurile, site-urile, banerele,

afișele ori alte mijloace de reclamă, sub sancțiunea unor daune cominatorii de

1000 Euro/zi întârziere.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare

și cerere reconvențională, prin aceasta din urmă solicitând anularea

înregistrării mărcii T. de către reclamant, pentru rea-credință.

Prin sentința civilă nr. 1263/PI din

30 aprilie 2009, Tribunalul Timiș, secția civilă, a declinat competența

judecării cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Tribunalul Timiș a avut în vedere următoarele:

Este adevărat că, potrivit art. 120 C.

proc. civ., cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală, iar

conform art. 17 din același cod cererile accesorii și incidentale sunt în

căderea instanței competente să judece cererea principală, însă în prezenta

cauză raporturile procedurale sunt inversate, în sensul că acțiunea inițială

devine cerere reconvențională și invers.

Întrucât pentru cererea având ca

obiect anularea înregistrării mărcii art. 48 alin. (1) din Legea nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice prevede o competență materială

specială a Tribunalului București și, având în vedere că de soluția ce se va da

în cererea reconvențională depinde soluția ce se va da în acțiunea principală,

se impune soluționarea împreună a ambelor cereri de către instanța cu

competență materială specială.

Prin sentința civilă nr. 858 din 17

iunie 2009 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis, la rândul său,

excepția de necompetență teritorială în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul București a avut în vedere următoarele:

Față de faptul că cererea de chemare

în judecată reprezintă manifestarea de voință a reclamantului, ca act

procedural incipient al procesului și față de dispozițiile art. 119 C. proc.

civ., instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 84 C. proc. civ., nu poate

transforma acțiunea principală în cerere reconvențională și invers.

De asemenea, faptul că obiectul

cererii reconvenționale este supus unei competențe speciale nu este de natură a

înlătura aplicabilitatea dispozițiilor art. 120 și art. 17 C. proc. civ., în

virtutea cărora operează o prorogare legală de competență în favoarea instanței

învestită cu acțiunea principală, prorogare ce se menține chiar și în situația

disjungerii cererii reconvenționale.

Constatând ivit conflictul negativ

de competență cu Tribunalul Timiș, Tribunalul București a sesizat Înalta Curte

de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Analizând conflictul negativ de

competență, în baza art. 22 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

acțiune în contrafacerea mărcii, întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea

nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Competența materială a soluționării

unei atare acțiuni aparține tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. e) C.

proc. civ., iar din punct de vedere al competenței teritoriale sunt aplicabile

dispozițiile art. 5, art. 10 pct. 8 și 12 C. proc. civ.

Cum din cererea de chemare în

judecată rezultă că cel puțin sediul pârâtei SC T.E. SRL se află în județul

Timiș, rezultă că Tribunalul Timiș este competent să soluționeze acțiunea

principală.

2.În ceea ce privește cererea având

ca obiect anularea înregistrării mărcii, argumentele Tribunalului Timiș

privitoare la inversarea raporturilor dintre cele două cereri deduse judecății

nu au niciun temei legal.

Faptul că soluția ce se va da în

acțiunea în contrafacere ar depinde de soluția ce sa va da în acțiunea în

anularea înregistrării mărcii nu poate transforma acțiunea principală în cerere

reconvențională și viceversa, cu nesocotirea ordinii în care au fost

înregistrate cererile și a principiului disponibilității.

Argumentele referitoare la

competența teritorială exclusivă a Tribunalului București sunt însă corecte.

Potrivit art. 48 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 84/1998, anularea înregistrării mărcii se poate cere de către

orice persoană interesată Tribunalului București.

Aceasta este instanța exclusiv

competentă să judece cererea de anulare a înregistrării mărcii T., solicitată

pe cale reconvențională de către pârâta SC T.E. SRL.

Contrar celor reținute de Tribunalul

București, în speță nu operează o prorogare legală de competență, în temeiul

art. 17 C. proc. civ.

Textul de lege menționat prevede că:

„Cererile accesorii și incidentale

sunt date în căderea instanței competente să judece cererea principală.”

Cum acest text este situat în titlul

„Dispoziții speciale”, după cele privitoare la competență, înseamnă că

legiuitorul a avut intenția de a deroga, prin prorogarea prevăzută, de la

normele anterioare cuprinse în art. 1-16, inclusiv de la cele cu caracter

imperativ.

Derogarea poate privi însă numai

normele care sunt cuprinse în art. 1-16 C. proc. civ., nu și în alte acte

normative, care conțin reglementări cu caracter special referitoare la

competență.

Or, Legea nr. 84/1998 conține în

art. 48 o astfel de normă, care stabilește o competență teritorială exclusivă a

Tribunalului București pentru judecarea acțiunilor având ca obiect anularea

înregistrării mărcilor.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte va stabili competența judecării cererii având ca obiect

contrafacerea în favoarea Tribunalului Timiș, iar pe cea a cererii având ca

obiect anularea înregistrării mărcii în favoarea Tribunalului București.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența judecării

cererii având ca obiect contrafacere în favoarea Tribunalului Timiș, iar a

cererii având ca obiect anularea înregistrării mărcii în favoarea Tribunalului

București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2010.