ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra plângerii de față;
Î
n baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
rezoluția nr. 624/P/2009 din 27 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, Secția de urmărire
penală și
criminalistică, s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., rap. la
art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de:
C.E. -
fost director general adjunct al Direcției Generale Financiare din cadrul
Ministerului Administrației și
Internelor,
actualmente pensionară; L.E. - chestor,
președinte al Clubului Sportiv
DINAMO și fost director adjunct în
cadrul
Direcției Generale de Informare și Relații Publice din cadrul
Ministerului
Administrației și Internelor și C.F. -
chestor,
secretar de stat, șef al Departamentului Ordine și Siguranță
Publică din
Ministerul Administrației și Internelor, toți pentru săvârșirea infracțiunii de
complicitate la abuz în serviciu contra
intereselor
persoanelor, faptă prev. de art. 26 rap. la art. 246 C. pen.,
deoarece
din materialul probator examinat în cauză, a rezultat că fapta sesizată nu
există.
Î
n considerentele rezoluției contestate s-au
reținut următoarele:
La data
de 31 august 2007 s-a înregistrat la Parchetul de pe
lângă Judecătoria Sectorului 5 București, plângerea formulată de
comisarul șef M.V., împotriva funcționarului public cu statut
special
subcomisar C.D. - directorul Direcției Generale de Informare și Relații Publice
din cadrul M.A.I., sub
aspectul săvârșirii
infr. prev. de art. 246 C. pen., petentul considerând
că prin emiterea
dispoziției nr. S/ll/350 din 22 februarie 2007 s-a decis
retragerea sporului salarial de 15% cuvenit
acestuia pentru titlul de
doctor,
încă din luna mai 2005, potrivit art. 33 din O.G. nr. 38/2003.
Prin adresa nr. 505320 din 27 martie 2009 Direcția
Generală
Financiară din
cadrul M.A.I. a specificat faptul că petentului V.M., nu i s-a acordat sporul de
15% pentru titlul științific de doctor
în cuantum de 129
lei, în perioada 14 - 28 februarie 2007 (sumă achitată prin statul de plată în
28 februarie 2007) deoarece nu a fost prevăzut în dispoziția menționată în
alineatul precedent.
Urmare
ordinului ministrului Internelor și Reformelor
Administrative, nr. S/ll/6323 din 27 decembrie 2007 i s-a acordat
sporul de pericol
deosebit pentru perioada 15 februarie - 5 noiembrie 2007,
în sumă de 2.218 lei, prin ordinul de plată nr. 61 din 21 ianuarie 2008.
Din actele
existente la dosar a rezultat că s-a apelat la sprijinul specialiștilor în
resurse umane, astfel încât petentul a
beneficiat
de toate drepturile aferente, fiind însă necesară o perioadă
de evaluare, deoarece comisarul șef M.V. deținea
titlul de doctor în domeniul educație fizică și sport, acesta fiind transferat
cu
postul deținut de la Direcția Generală Management și Resurse
Umane la Direcția Generală de Informare și
Relații Publice din cadrul
MAI.
Prin ordonanța nr. 7503/P/2007 a Parchetului de pe
lângă
Judecătoria Sectorului 5 București, s-a dispus
declinarea
competenței de soluționare a
cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
având în vedere calitatea
persoanelor împotriva cărora petentul M.V. a
formulat
plângere penală, avându-se în
vedere dispozițiile art. 29 pct. l lit. d)
C. proc. pen.
Din
conținutul plângerii lui M.V., a rezultat că
acesta
a solicitat cercetarea chestorului E.L., pentru
săvârșirea infracțiunii
prev. de art. 26 rap. la art. 246 C. pen., considerând că adresa nr. 273008 din
data de 4 iulie 2007 este „o dovadă suficientă în drept și fapt pentru a solicita
extinderea cercetărilor fată de chestorul L.E.".
Analizând actele din prezentul dosar, a rezultat
că în adresa
la care se
referă petentul (respectiv cea emisă la data de 4 iulie 2007
cu nr. 273008) s-a menționat de către
chestorul E.L., că
M.V.
beneficiază de drepturile bănești, reprezentând sporul de 15% acordat titlului
de doctor, ulterior mutării la Direcția Generală
de Informare și Relații Publice din cadrul M.A.I.
în aceeași adresă, i s-
a
reamintit comisarului șef M.V. că a fost informat verbal să
ridice de la casierie sumele bănești reprezentând sporul la care a
făcut referire, dar acesta a refuzat. Astfel, Direcția Generală Financiară a
hotărât virarea acestor sume pe cârdul personal de
salarii, informându-l în acest sens pe petent prin corespondența
nr. 785.001 din 24 aprilie 2007, care i-a fost
adusă la cunoștință, pe bază
de semnătură.
Având în vedere aspectele mai sus menționate, a
rezultat în
mod evident că
în speță nu s-a putut reține vătămarea intereselor
petentului,
atâta timp cât tocmai prin exercitarea atribuțiilor de serviciu, acestuia i
s-au acordat sporurile la care era îndreptățit.
Astfel, nu s-a putut face vorbire despre existența vreunei infracțiuni
în
lipsa subzistenței prejudicierii
intereselor petentului.
Din cele expuse, a rezultat că fapta prev. de
art. 26 rap. la
art. 246 C. pen. - pe care petentul
consideră că ar fi săvârșit-o chestorul E.L. - nu există.
Cu privire la C.E. - fost director general adjunct
al Direcției Generale Financiare din cadrul Ministerului Administrației și
Internelor, aceasta a precizat că
direcția menționată acordă drepturile
salariale potrivit
datelor menționate în dispoziția de personal emisă de instituția specializată.
în cazul aspectelor sesizate de comisarul
șef
M.V., unele sume i-au fost achitate retroactiv, fără a fi privat de aceste
drepturi, datorită faptului că unitatea emitentă a dispoziției în cauză nu a
menționat în acest document drepturile reclamate, însă a revenit la o dată
ulterioară, cu precizări privind
acordarea sumelor bănești respective,
astfel încât petentul a
beneficiat de
sporuri cu data emiterii dispoziției de personal inițială.
Din
considerentele mai sus menționate, a rezultat că infr.
prev. de art. 26 rap. la art. 246 C. pen. - pe care petentul consideră
că
ar fi săvârșit-o C.E. - nu
există, întrucât în lipsa vătămării
intereselor
petentului nu se poate face vorbire despre infracțiunea
cauzatoare.
Cu
privire la plângerea petentului împotriva chestorului C.F. care ocupa în
perioada respectivă funcția de
director
general adjunct al Direcției Generale Management - Resurse
Umane din M.A.I., s-a reținut că la data de 15
februarie 2007, conform dispoziției nr. S/ll/350 din 22 februarie 2007 petentul
a fost mutat de la direcția
susmenționată
la Direcția Generală Informare și Relații Publice, iar Direcția Generală
Financiară a achitat sporul de 15% pentru titlul de
doctor, în perioada
1-14 februarie 2007, în sumă netă de 131 lei, la
plata salariilor din luna martie 2007, deoarece dispoziția de mai sus a
fost
emisă fără a fi fost prevăzut sporul de 15 %.
Din
analiza actelor existente la dosar, a rezultat că ulterior
s-a revenit la ordinul nr. S/ll/350 din 22
februarie 2007, iar Direcția Generală
Financiară
a achitat diferența de spor de 15% pentru titlul de doctor,
corespunzător perioadei 15-28 februarie 2007, în
sumă netă de 129
lei, plata efectuându-se la 28 martie 2007, pe stat de
plată suplimentar.
Totodată, începând cu data de 1 aprilie 2007,
când au fost
plătite drepturile bănești aferente lunii
martie și până în luna
septembrie 2007
inclusiv, petentul a primit sporul de 15 % în sumă
netă de 257 lei
lunar, spor care s-a regăsit în salariul lunar net pe care Direcția Generală
Financiară l-a virat în contul de cârd al lui M.V.
Pornind
de la cele mai sus precizate, a rezultat că F.C.
- chestor, secretar de stat, șef al Departamentului Ordine și
Siguranță
Publică din Ministerul Administrației și Internelor (în
perioada respectivă director general adjunct al Direcției Generale
Management - Resurse Umane din M.A.I.), nu a
întreprins nici un act
din care să rezulte existența infr. prev. de art.
26 rap. la art. 246 C. pen., astfel încât fapta sesizată de petentul M.V. în
sarcina chestorului mai sus menționat, nu există.
Împotriva
acestei rezoluții, la data de 05 august 2009,
petiționarul
V.M., a formulat plângere în conformitate cu
dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., reiterând motivele din
plângerea
inițială.
La termenul de judecată din data de 4 noiembrie
2009, petentul
a precizat expres că prezenta plângere îi
vizează doar pe intimații
C.E., F.C. și L.E.
și a solicitat trimiterea
plângerii la procuror în vederea începerii
urmăririi penale față de
acești intimați
pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art.
246 C. pen.
Examinând plângerea formulată, în conformitate cu
dispozițiile
art. 278 ind. 1 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a
materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de
Casație și Justiție, a
constatat că aceasta este nefondată, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din analiza actelor premergătoare începerii
urmăririi penale
administrate
în cauză, Înalta Curte, constată că soluția dispusă este
legală
și temeinică, intimații C.E., F.C. și L.E. în exercitarea atribuțiilor de
serviciu nu au săvârșit infracțiunile sesizate de către petiționar, prev. de
art. 26 rap. la art. 246 C. pen.
Pe de
altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce
constă vătămarea adusă intereselor sale, dar nu a
produs probe în
dovedirea acestora, trebuie precizat că nu orice
încălcare a dispozițiilor legale cu ocazia desfășurării activității de
serviciu, angajează răspunderea penală a intimaților, ci doar dacă se
dovedește reaua-credință cu care acționează
aceștia în scopul
prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu
este cazul în
speță, lipsind latura
subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.
Înalta Curte, a apreciat că din actele și
lucrările dosarului, nu
rezultă
că intimații C.E., F.C. și L.E., au
săvârșit infracțiunile sesizate de petiționar, iar în absența
dovezilor,
actul emis de către aceștia în exercitarea
atribuțiilor de serviciu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale,
nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 26
rap. la art.
246 C. pen., constatându-se că
petiționarului V.M. i s-au
acordat sporurile la care era îndreptățit.
Pentru
considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge
plângerea ca nefondată.
Î
n baza art. 192 alin. (2) C. proc. civ.,
petiționarul va fi obligat
la cheltuieli judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca nefondată plângerea
formulată de petiționarul
V.M.,
împotriva rezoluției nr. 624/P/2009 din 27 mai
2009 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția
de urmărire penală și criminalistică.
Menține rezoluția atacată.
Obligă
petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 noiembrie
2009.