ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 603/2010

Deliberând asupra recursului de față pe

baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1-

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, prin decizia încheierea de ședință nr. 973/116/2009 din 01

februarie 2010, a amânat judecarea apelului procurorului, din motive de ordin

procedural, la data de 22 februarie 2010, interval de timp în care a menținut

arestarea preventivă în cauză a intimatului-inculpat minor A.D., în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Dispunând

astfel, instanța de apel a constatat că motivele de bănuială legitimă prin

săvârșirea de către învinuitul A.D. a infracțiunii de omor prevăzută de art. 174

C. pen. – la data de 21 noiembrie 2008 a ucis victima V.G. aplicându-i lovituri

cu o cazma în cap/ iar apoi i-a secționat gâtul cu un cuțit – ce au impus

arestarea preventivă a acestuia în cursul urmăririi penale din chiar momentul

comiterii faptei în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. se

mențin nemodificate prin trimiterea sa în judecată și condamnarea în primă

instanță prin sentința penală nr.127 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, conform art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 99 C.

pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

împotriva încheierii amintite declarat de intimatul inculpat minor A.D., cu solicitarea

de a i se aprecia situația procesuală actuală în sensul revocării arestării

preventive/punerii în libertate de îndată prin aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen. este nefondat urmând

a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. „când (.) constată că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri

noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheierea

motivată, menținerea arestării preventive” (soluția contrară și de revocare a

arestării preventive / punere de îndată în libertate prevăzută de art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen. – cerută și de intimatul–inculpat-recurent – putând fi

adoptată numai dacă instanța constată că „arestarea preventivă este nelegală

sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu

există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate”) .

În speță, dată

fiind condamnarea în primă instanță a inculpatului în cadrul unui proces penal

desfășurat cu garantarea dreptului la o apărare și a principialității prevăzute

de art. 288, art. 291 C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor la

pedeapsa de 5 ani închisoare, sunt incidente prevederile art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen. (iar nu acelea în sens contrar prevăzute de art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen. solicitate de recurent).

În plus

condamnarea în primă instanță chiar nedefinitivă justifică menținerea arestării

preventive în cauză a intimatului-inculpat și pentru temeiul juridic nou

prevăzut de art. 160

b

alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. raportat

la art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO „dacă este deținut legal pe baza

condamnării pronunțate de către un tribunal competent”.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul A.D. împotriva încheierii din 1 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 973/116/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 16 februarie

2010.