ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 603/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1- Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia încheierea de ședință nr. 973/116/2009 din 01 februarie 2010, a amânat judecarea apelului procurorului, din motive de ordin procedural, la data de 22 februarie 2010, interval de timp în care a menținut arestarea preventivă în cauză a intimatului-inculpat minor A.D., în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Dispunând astfel, instanța de apel a constatat că motivele de bănuială legitimă prin săvârșirea de către învinuitul A.D. a infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

– la data de 21 noiembrie 2008 a ucis victima V.G. aplicându-i lovituri cu o cazma în cap/ iar apoi i-a secționat gâtul cu un cuțit – ce au impus arestarea preventivă a acestuia în cursul urmăririi penale din chiar momentul comiterii faptei în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. se mențin nemodificate prin trimiterea sa în judecată și condamnarea în primă instanță prin sentința penală nr.127 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, conform art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare. 2. Recursul împotriva încheierii amintite declarat de intimatul inculpat minor A.D., cu solicitarea de a i se aprecia situația procesuală actuală în sensul revocării arestării preventive/punerii în libertate de îndată prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc.

pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. „când (.) constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheierea motivată, menținerea arestării preventive” (soluția contrară și de revocare a arestării preventive / punere de îndată în libertate prevăzută de art. 160 b alin. (2) C. proc. pen.

– cerută și de intimatul–inculpat-recurent – putând fi adoptată numai dacă instanța constată că „arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate”) . În speță, dată fiind condamnarea în primă instanță a inculpatului în cadrul unui proces penal desfășurat cu garantarea dreptului la o apărare și a principialității prevăzute de art. 288, art. 291 C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor la pedeapsa de 5 ani închisoare, sunt incidente prevederile art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. (iar nu acelea în sens contrar prevăzute de art. 160 b alin. (2) C. proc. pen.

solicitate de recurent). În plus condamnarea în primă instanță chiar nedefinitivă justifică menținerea arestării preventive în cauză a intimatului-inculpat și pentru temeiul juridic nou prevăzut de art. 160 b alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO „dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva încheierii din 1 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 973/116/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 februarie 2010.