ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2986/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 septembrie

2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării

preventive luată față de inculpatul D.D. măsură pe care a menținut-o.

Pentru a pronunța astfel, Curtea

de Apel București, analizând temeiurile avute în vedere la luarea acestei

măsuri, respectând art. 148 lit. f) C. proc. pen., a apreciat că acestea se

mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a declarat recurs în termen legal, solicitând revocarea măsurii

arestării și judecarea în stare de libertate arătând că regretă fapta și este

de acord cu plata despăgubirilor către partea civilă.

Examinând legalitatea și

temeinicia hotărârii pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs

invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Inculpatul a fost arestat

preventiv, conform art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen., reținându-se că la 15 ianuarie 2009 în loc public i-a aplicat părții

vătămate A.A. o lovitură de cuțit în zona toracică, leziunile punându-i viața

în primejdie.

Potrivit prevederilor art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinica arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

, iar

conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate,

instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În speță, temeiurile de fapt

și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă

și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Condițiile cumulative prevăzute

de dispozițiile art. 143 C. proc. pen., se regăsesc în prezent în dispozițiile art.

148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea ce se reține în sarcina inculpatului, este închisoarea mai mare de

4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru

ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei comise, dar

și din împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia.

În consecință, în raport de

cele expuse, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva încheierii din 7 septembrie 2009

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, pronunțată în dosarul nr. 815/116/2009.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 septembrie 2009.