ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2986/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 7 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a constatat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul D.D. măsură pe care a menținut-o. Pentru a pronunța astfel, Curtea de Apel București, analizând temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectând art. 148 lit. f) C. proc. pen., a apreciat că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs în termen legal, solicitând revocarea măsurii arestării și judecarea în stare de libertate arătând că regretă fapta și este de acord cu plata despăgubirilor către partea civilă.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Inculpatul a fost arestat preventiv, conform art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., reținându-se că la 15 ianuarie 2009 în loc public i-a aplicat părții vătămate A.A. o lovitură de cuțit în zona toracică, leziunile punându-i viața în primejdie. Potrivit prevederilor art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinica arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b , iar conform art. 160 b alin. (3) C. proc.

pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În speță, temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 143 C. proc. pen., se regăsesc în prezent în dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce se reține în sarcina inculpatului, este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei comise, dar și din împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia.

În consecință, în raport de cele expuse, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva încheierii din 7 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 815/116/2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2009.