ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1944/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 28 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5797/2/2009 s-a respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de către inculpații Z.P.M. și A.F. Pentru a pronunța astfel, curtea de apel a apreciat că nu se impune în acest moment procesual lăsarea în libertate a celor doi inculpați, reținând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât în cauză cercetarea judecătorească nu a început și nu s-a pus în discuție legalitatea actului de sesizare.

Împotriva acestei încheieri de ședință inculpații Z.P.M. și A.F. au declarat recurs fără a arăta în scris motivele. Examinând recursurile declarate de inculpați în raport cu excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de către instanță, precum și față de dispozițiile art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților ca fiind inadmisibile pentru considerentele ce se vor arăta. În conținutul art. 141 C. proc. pen., legiuitorul a reglementat în mod concret calea de atac împotriva încheierii pronunțată de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, respectiv a recursului separat, atunci când instanța de fond și instanța de apel prin încheiere au dispus luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive.

Din analiza cauzei rezultă că prin încheierea din 28 aprilie 2010 Curtea de Apel București a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpații Z.P.M. și A.F., care potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen. nu este supusă niciunei căi de atac. În raport cu dispozițiile legale sus-menționate, Înalta Curte constată că recursurile exercitate de inculpați împotriva încheierii menționate sunt inadmisibile. Față de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpații A.F. și Z.P.M. împotriva încheierii din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5797/2/2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul interpretului de limbă bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 mai 2010.