ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1944/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 28 aprilie 2010 a Curții de

Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5797/2/2009 s-a

respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi țara, formulate de către inculpații Z.P.M. și A.F.

Pentru a pronunța astfel, curtea de

apel a apreciat că nu se impune în acest moment procesual lăsarea în libertate

a celor doi inculpați, reținând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere

la luarea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât în cauză

cercetarea judecătorească nu a început și nu s-a pus în discuție legalitatea

actului de sesizare.

Împotriva acestei încheieri de

ședință inculpații Z.P.M. și A.F. au declarat recurs fără a arăta în scris

motivele.

Examinând recursurile declarate de

inculpați în raport cu excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de

către instanță, precum și față de dispozițiile art. 141 C. proc. pen., Înalta

Curte apreciază recursurile inculpaților ca fiind inadmisibile pentru

considerentele ce se vor arăta.

În conținutul art. 141 C. proc. pen.,

legiuitorul a reglementat în mod concret calea de atac împotriva încheierii

pronunțată de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive,

respectiv a recursului separat, atunci când instanța de fond și instanța de

apel prin încheiere au dispus luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau

menținerea unei măsuri preventive.

Din analiza cauzei rezultă că prin

încheierea din 28 aprilie 2010 Curtea de Apel București a respins cererea de

înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara,

formulată de inculpații Z.P.M. și A.F., care potrivit art. 141 alin. (1) C.

proc. pen. nu este supusă niciunei căi de atac.

În raport cu dispozițiile legale

sus-menționate, Înalta Curte constată că recursurile exercitate de inculpați

împotriva încheierii menționate sunt inadmisibile.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. respinge ca

inadmisibile recursurile declarate de inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibile recursurile

declarate de inculpații A.F. și Z.P.M. împotriva încheierii din 28 aprilie 2010

a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5797/2/2009.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limbă

bulgară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 mai 2010.