ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3495/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea de ședință din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5970/303/2009(2328/2010) s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a recurenților inculpați C.R. (fiul lui G. și al lui M.) și C.I.I. (fiul lui A. și al lui F.) și s-au respins, ca nefondate, cererile privind revocarea și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, formulate de recurenții inculpați, prin apărător. Onorariul apărătorului din oficiu, de câte 100 RON pentru fiecare recurent inculpat urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut în esență că prin Decizia penală nr. 520/A/2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost condamnați inculpații C.I.I. și C.R. la pedepsele rezultante a câte 3 ani și 6 luni în închisoare, astfel: În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. condamnă pe inculpatul C.R. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (fapta din 04/05 martie 2009). În baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta din 04/05 martie 2009). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 închisoare, pe care o sporește la 3 ani și 6 luni închisoare, inculpatul având în final de executat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. condamnă pe inculpatul C.I.I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (fapta din 04/05 martie 2009). În baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta din 04/05 martie 2009). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 închisoare, pe care o sporește la 3 ani și 6 luni închisoare, inculpatul având în final de executat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. În fapt, s-a reținut că în noaptea de 20/21 februarie 2009 inculpații C.I.I. și C.R., beneficiind de ajutorul inculpatului V.S.M.

care asigura paza, au pătruns prin efracție în punctul de desfacere al SC "B.K.S." SRL de unde au sustras țigări, băuturi alcoolice și bani, iar în noaptea de 04/05 martie 2009 inculpații C.I.I. și C.R., beneficiind de ajutorul inculpatului V.S.M. care asigura paza, au încercat să pătrundă într-un magazin cu intenția de a sustrage bunuri, iar ulterior au pătruns prin efracție în punctul de desfacere al SC "T.C." SRL de unde au sustras țigări, băuturi alcoolice și aparatură electronică. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în data de 23 ianuarie 2009, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților se mențin, fiind îndeplinită una din condițiile alternative prev. de art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. Astfel, probele administrate până la acest moment procesual nu fac să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte de natură penală, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 148 cu referire la art. 68 1 C. proc. pen. De asemenea, s-a apreciat că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pretins a fi săvârșite de inculpat fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea acestei ultime condiții, conform art. 136 alin. (8) C. proc. pen., Curtea a avut în vedere natura și gradul de pericol concret al infracțiunii, dar și datele ce-i caracterizează pe inculpați, care sunt cunoscuți cu antecedente penale. Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen., în temeiul art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., având în vedere și dispozițiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor preventive, s-a menținut starea de arest preventiv a acestora, și s-au respins, ca nefondate, cererile privind revocarea și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, formulate de recurenții inculpați, prin apărător.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul C.R. a declarat recurs. La termenul de judecată de azi 6 octombrie 2010, reprezentantul parchetului a invocat excepția inadmisibilității prezentului recurs, întrucât încheierea recurată nu face parte dintre cele prevăzute strict și limitativ în dispozițiile art. 141 1 C. proc. pen. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat, încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive. Este adevărat că, potrivit art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (4) C. proc.

pen., încheierile prin care se menține arestarea preventivă în cursul judecății pot fi atacate cu recurs, însă aceste articole cuprind reglementări generale privind obligativitatea controlului periodic al măsurii arestării preventive, norma specială în materia căilor de atac fiind cuprinsă în art. 141 alin. (1) C. proc. pen. Prin urmare, chiar dacă menținerea măsurii arestării preventive s-a făcut în baza art. 300 2 C. proc. pen., încheierea dată în cursul judecății recursului nu poate fi atacată separat. În concluzie, Înalta Curte, constată că recursul inculpatului C.R. împotriva încheierii de ședință din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5970/303/2009(2328/2010) ca instanță de recurs, prin care s-a menținut măsura arestării preventive, este inadmisibil, urmând să-l respingă ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva Încheierii de ședință din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5970/303/2009(2328/2010). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 06 octombrie 2010.