ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3495/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din 22 septembrie

2010 Curtea de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, pronunțată în Dosarul nr. 5970/303/2009(2328/2010) s-a dispus

menținerea stării de arest preventiv a recurenților inculpați C.R. (fiul lui G.

și al lui M.) și C.I.I. (fiul lui A. și al lui F.) și s-au respins, ca

nefondate, cererile privind revocarea și înlocuirea măsurii arestării

preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, formulate de recurenții inculpați,

prin apărător.

Onorariul

apărătorului din oficiu, de câte 100 RON pentru fiecare recurent inculpat

urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune

astfel, instanța de recurs a reținut în esență că prin Decizia penală nr.

520/A/2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, au fost

condamnați inculpații C.I.I. și C.R. la pedepsele rezultante a câte 3 ani și 6

luni în închisoare, astfel:

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.

condamnă pe inculpatul C.R. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (fapta din

04/05 martie 2009).

În baza art. 208

alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. condamnă pe același

inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta din 04/05 martie 2009).

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3

închisoare, pe care o sporește la 3 ani și 6 luni închisoare, inculpatul având

în final de executat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 20 C.

pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.

condamnă pe inculpatul C.I.I. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (fapta

din 04/05 martie 2009).

În baza art. 208

alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. condamnă pe același inculpat

la pedeapsa de 3 ani închisoare (fapta din 04/05 martie 2009).

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3

închisoare, pe care o sporește la 3 ani și 6 luni închisoare, inculpatul având

în final de executat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În fapt, s-a reținut

că în noaptea de 20/21 februarie 2009 inculpații C.I.I. și C.R., beneficiind de

ajutorul inculpatului V.S.M. care asigura paza, au pătruns prin efracție în

punctul de desfacere al SC "B.K.S." SRL de unde au sustras țigări,

băuturi alcoolice și bani, iar în noaptea de 04/05 martie 2009 inculpații

C.I.I. și C.R., beneficiind de ajutorul inculpatului V.S.M. care asigura paza,

au încercat să pătrundă într-un magazin cu intenția de a sustrage bunuri, iar

ulterior au pătruns prin efracție în punctul de desfacere al SC

"T.C." SRL de unde au sustras țigări, băuturi alcoolice și aparatură

electronică.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv

în data de 23 ianuarie 2009, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art.

143 și că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că temeiurile care au determinat

arestarea inițială a inculpaților se mențin, fiind îndeplinită una din

condițiile alternative prev. de art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, probele

administrate până la acest moment procesual nu fac să înceteze presupunerea

rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte de natură penală, fiind îndeplinite

condițiile prev. de art. 148 cu referire la art. 68

1

C. proc. pen.

De asemenea, s-a apreciat că este incident cazul

prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru

faptele pretins a fi săvârșite de inculpat fiind mai mare de 4 ani închisoare,

iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea acestei

ultime condiții, conform art. 136 alin. (8) C. proc. pen., Curtea a avut în

vedere natura și gradul de pericol concret al infracțiunii, dar și datele ce-i

caracterizează pe inculpați, care sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 cu referire la art. 148 lit. f) C.

proc. pen., în temeiul art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., având în vedere și dispozițiile art. 136 C. proc. pen.

privind scopul măsurilor preventive, s-a menținut starea de arest preventiv a

acestora, și s-au respins, ca nefondate, cererile privind revocarea și

înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara,

formulate de recurenții inculpați, prin apărător.

Împotriva acestei

încheieri, inculpatul C.R. a declarat recurs.

La termenul de

judecată de azi 6 octombrie 2010, reprezentantul parchetului a invocat excepția

inadmisibilității prezentului recurs, întrucât încheierea recurată nu face

parte dintre cele prevăzute strict și limitativ în dispozițiile art. 141

1

C. proc. pen.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 141

alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de

inculpat, încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune

luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive

ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive.

Este adevărat că,

potrivit art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (4) C.

proc. pen., încheierile prin care se menține arestarea preventivă în cursul

judecății pot fi atacate cu recurs, însă aceste articole cuprind reglementări

generale privind obligativitatea controlului periodic al măsurii arestării

preventive, norma specială în materia căilor de atac fiind cuprinsă în art. 141

alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, chiar

dacă menținerea măsurii arestării preventive s-a făcut în baza art. 300

2

C. proc. pen., încheierea dată în cursul judecății recursului nu poate fi

atacată separat.

În concluzie, Înalta

Curte, constată că recursul inculpatului C.R. împotriva încheierii de ședință

din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

5970/303/2009(2328/2010) ca instanță de recurs, prin care s-a menținut măsura

arestării preventive, este inadmisibil, urmând să-l respingă ca atare, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva Încheierii de

ședință din 22 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

5970/303/2009(2328/2010).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 06 octombrie 2010.