ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1626/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1626 din 13 martie 2006 Prin încheierea din 15 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu soluționarea apelului formulat, printre alții, de inculpatul S.M., împotriva sentinței penale nr. 966 din 18 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 5726/2004, constatând lipsa martorilor cu identitate protejată, lipsa relațiilor solicitate parchetului, privind autorizațiile de înregistrare a convorbirilor, cât și lipsa unor expertize medicale, a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligatorie de a nu părăsi țara. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.M.

care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile prevăzute de art. 139 alin. (1), raportat la art. 145 1 C. proc. pen., și art. 136 alin. (1) și (8) C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat este inadmisibil în raport cu prevederile art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora încheierile pot fi atacate cu recurs odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs. Calea de atac împotriva încheierii pronunțată de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive este reglementată de dispozițiile art. 141 C. proc. pen. Potrivit acestui text încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat.

Din conținutul textului de lege enunțat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu există calea de atac a recursului. În consecință, recursul declarat de inculpat nefiind prevăzut de lege ca o cale de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de revocare a măsurii arestării preventive, urmează a fi respins ca inadmisibil. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Au fost văzute și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.