ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1626/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1626/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
I.C.C.J., secția penală, decizia nr.
1626 din 13 martie 2006
Prin încheierea din 15 februarie
2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu soluționarea
apelului formulat, printre alții, de inculpatul S.M., împotriva sentinței
penale nr. 966 din 18 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I
penală, în dosarul nr. 5726/2004, constatând lipsa martorilor cu identitate
protejată, lipsa relațiilor solicitate parchetului, privind autorizațiile de
înregistrare a convorbirilor, cât și lipsa unor expertize medicale, a respins
ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura
obligatorie de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri a
declarat recurs inculpatul S.M. care a solicitat înlocuirea măsurii arestării
preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în condițiile prevăzute de art.
139 alin. (1), raportat la art. 145
1
C. proc. pen., și art. 136 alin.
(1) și (8) C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat este
inadmisibil în raport cu prevederile art. 385
1
alin. (2) C. proc.
pen., potrivit cărora încheierile pot fi atacate cu recurs odată cu sentința
sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când potrivit legii pot fi atacate
separat cu recurs.
Calea de atac împotriva încheierii
pronunțată de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive este
reglementată de dispozițiile art. 141 C. proc. pen.
Potrivit acestui text încheierea
dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea,
înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se
constată încetarea de drept a arestării preventive poate fi atacată separat cu
recurs de procuror sau de inculpat.
Din conținutul textului de lege
enunțat, rezultă că împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de
revocare a măsurii arestării preventive nu există calea de atac a recursului.
În consecință, recursul declarat de
inculpat nefiind prevăzut de lege ca o cale de atac împotriva încheierii de
respingere a cererii de revocare a măsurii arestării preventive, urmează a fi
respins ca inadmisibil.
Recurentul va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din
oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Au fost văzute și dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.