ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4102/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4102/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința

penală nr.141 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a)

C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul S.G.

împotriva rezoluțiilor nr. 517/P/2007 din 26 iunie 2008 și

1233/11/2/2008 din 23 iulie 2008 ale Parchetului

de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești.

Au fost

menținute ca legale și temeinice rezoluțiile atacate.

A fost

obligat petentul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut că prin plângerea formulată, petentul S.G. este nemulțumit de faptul că

intimata O.M. în calitatea sa de avocat nu i-a asigurat asistența

juridică necesară cu toate că pentru această

activitate i-a dat suma

de 500 lei, fapt pentru care a solicitat

admiterea plângerii și

obligarea intimatei

la restituirea sumei respective.

În

vederea soluționării cauzei, s-a atașat dosarul nr. 517 /P /2007 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și lucrarea nr. 1233/11/2/2008.

Din verificarea lucrărilor dosarului, s-au

constatat următoarele:

Persoana vătămată S.G. și numitul S.V. sunt

frați iar în luna decembrie 2006 au introdus pe rolul Judecătoriei Câmpina o

acțiune civilă având ca obiect

partajarea

averii succesorale rămasă de pe urma părinților lor (mai

multe

terenuri).

Cei doi frați au contractat-o pe avocata O.M.

ce a fost de acord să le acorde asistență juridică specializată în vederea

finalizării cu succes a acestui proces.

S-a încheiat contract de asistență juridică și

reprezentare doar între făptuitoare și numitul S.V. - prima solicitând și

încasând de la acesta din urmă cu titlu de onorariu suma de 500 lei.

Formal, S.G. nu a beneficiat de asistență

juridică în cadrul acestui proces.

Cei doi frați au convenit în mod amiabil

partajarea averii, astfel că procesul s-a finalizat prin tranzacția lor,

concepută de făptuitoare și consfințită prin pronunțarea hotărârii de expedient

nr. 938 din 02 aprilie 2007.

În a doua jumătate a anului 2007, S.G. a

sesizat Consiliului Baroului Prahova arătând, în esență, faptul că avocata O.M.

nu și a îndeplinit obligațiile profesionale de asistență și reprezentare a sa

în proces deși la rândul său i-a

remis,

încă de la bun început, suma de 500 lei cu titlu de onorariu

plus 30 lei

cu titlu de consultație.

Baroul Prahova a respins sesizarea precizată ca

fiind neîntemeiată.

În cauză nu s-au evidențiat elemente

caracteristice unor

acțiuni de inducere în

eroare din partea av. O.M. asupra lui

S.G. Nu există suficiente date

care să confirme ipoteza că făptuitoarea a mai încasat 530 lei și de la autorul

prezentei plângeri. Varianta persoanei vătămate este susținută în

mod indirect de către fratele său care a afirmat

că avocatei iau dat

împreună suma de 1.000 lei. Prin prisma relației de

rudenie dintre cei doi și a faptului că nu sunt în conflict această afirmație nu

poate fi primită ca reprezentând

realitatea. Chiar dacă așa ar fi stat

lucrurile tot nu erau întrunite

condițiile pentru calificarea faptei ca înșelăciune întrucât activitatea

desfășurată de făptuitoare pe parcursul procesului a profitat deopotrivă celor

doi frați.

În acest context nu trebuie omis faptul că,

potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 (republicată și modificată)

făptuitoarea nu putea să-și îndeplinească atributele profesionale prin

raportare la ambii frați simultan, întrucât aceștia aveau calitatea de părți cu

interese contrare. Nici speculând astfel nu se poate însă concluziona că

făptuitoarea a încasat, într-adevăr, 530 de lei și de la S.G.

Din susținerile

petentului rezultă nemulțumirea că intimata nu

i-a restituit suma pretinsă; că a fost înșelat de

aceasta.

S-a mai constatat că intimata în calitatea sa

de avocat nu putea reprezenta concomitent în instanță două părți care în

procesul de partaj succesoral aveau interese contrare, de aceea

aceasta a încheiat contract de asistență juridică

numai cu una din părți pe care de altfel a și reprezentat-o în instanță.

Prin urmare, Curtea de apel a apreciat că

rezoluțiile date în dosarul nr. 517/P/2007 și în lucrarea nr. 1233/11/2/2008

sunt

temeinice și legale, fapt pentru care

în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a)

C. proc. pen. a respins

plângerea formulată, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul

S.G., susținând în esență ca fapta intimatei întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de înșelăciune și solicitând obligarea acesteia la plata

onorariului încasat de la petent.

Examinând sentința

recurată prin prisma criticilor formulate și

din oficiu

sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată

că recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că

petentul S.G. împreună cu fratele său S.V.

au

contactat-o pe intimata-avocat O.M. pentru a le acorda

asistență

juridică în legătură cu partajarea averii succesorale

rămasă de pe urma părinților lor(mai multe terenuri).

În fapt, între petent și fratele său nu existau

divergențe cu privire la modul de partajare a averii, însă împărțeala nu putea

avea loc la notar datorită faptului că nu dețineau înscrisuri pentru toate

bunurile supuse partajării, astfel încât intimata Ie-a recomandat calea

procedurii contencioase, respectiv a unei acțiuni în justiție.

În aceste condiții, întrucât formal cei doi

frați aveau interese contrarii, intimata nu putea să-i reprezinte pe amândoi,

astfel încât s-a convenit ca aceasta să figureze în cauză doar ca avocat al

fratelui petentului, numitul S.V., în schimbul unui onorariu.

Așa cum s-a reținut în rezoluțiile emise de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, nu există suficiente date care să

confirme susținerile petentului, în sensul

că intimata ar fi încasat un

onorariu dublu, de la ambii frați.

Pe de altă parte, chiar dacă această susținere

ar fi fost dovedită, nu poate fi reținută o acțiune de inducere în eroare a

petentului cu consecința producerii unei pagube în patrimoniul acestuia, în

condițiile în care acțiunea civilă promovată de intimată a profitat ambilor

frați, realizându-se partajarea bunurilor conform voinței acestora, exprimată

în tranzacția de care instanța a luat act; mai mult, acordul petentului cu

privire la încheierea unei tranzacții a fost exprimat inclusiv prin

răspunsurile pe care Ie-a dat în fața instanței civile la interogatoriul

formulat de intimată, în

numele fratelui

acestuia .astfel încât susținerile petentului vis-a-vis

de eroarea în care s-a aflat cu ocazia încheierii

tranzacției nu pot fi

primite. De altfel, în măsura în care aprecia că

tranzacția nu a reflectat voința sa, petentul putea ataca hotărârea de

expedient pronunțată de instanța civilă, în condițiile legii.

În consecință, în mod corect s-a reținut atât

de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul

ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu

soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului că în cauză

nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege

pentru a putea reține

săvârșirea de

către intimată a infracțiunilor rezultate din plângerea

penală formulată

de petent, astfel încât recursul de față este nefondat și urmează a fi respins,

cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petentul S.G., împotriva sentinței penale nr. 141 din 24

septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 10 decembrie 2008.