ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4102/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr.141 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul S.G. împotriva rezoluțiilor nr. 517/P/2007 din 26 iunie 2008 și 1233/11/2/2008 din 23 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Au fost menținute ca legale și temeinice rezoluțiile atacate. A fost obligat petentul la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin plângerea formulată, petentul S.G. este nemulțumit de faptul că intimata O.M. în calitatea sa de avocat nu i-a asigurat asistența juridică necesară cu toate că pentru această activitate i-a dat suma de 500 lei, fapt pentru care a solicitat admiterea plângerii și obligarea intimatei la restituirea sumei respective.

În vederea soluționării cauzei, s-a atașat dosarul nr. 517 /P /2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și lucrarea nr. 1233/11/2/2008. Din verificarea lucrărilor dosarului, s-au constatat următoarele: Persoana vătămată S.G. și numitul S.V. sunt frați iar în luna decembrie 2006 au introdus pe rolul Judecătoriei Câmpina o acțiune civilă având ca obiect partajarea averii succesorale rămasă de pe urma părinților lor (mai multe terenuri). Cei doi frați au contractat-o pe avocata O.M. ce a fost de acord să le acorde asistență juridică specializată în vederea finalizării cu succes a acestui proces. S-a încheiat contract de asistență juridică și reprezentare doar între făptuitoare și numitul S.V.

- prima solicitând și încasând de la acesta din urmă cu titlu de onorariu suma de 500 lei. Formal, S.G. nu a beneficiat de asistență juridică în cadrul acestui proces. Cei doi frați au convenit în mod amiabil partajarea averii, astfel că procesul s-a finalizat prin tranzacția lor, concepută de făptuitoare și consfințită prin pronunțarea hotărârii de expedient nr. 938 din 02 aprilie 2007. În a doua jumătate a anului 2007, S.G. a sesizat Consiliului Baroului Prahova arătând, în esență, faptul că avocata O.M. nu și a îndeplinit obligațiile profesionale de asistență și reprezentare a sa în proces deși la rândul său i-a remis, încă de la bun început, suma de 500 lei cu titlu de onorariu plus 30 lei cu titlu de consultație.

Baroul Prahova a respins sesizarea precizată ca fiind neîntemeiată. În cauză nu s-au evidențiat elemente caracteristice unor acțiuni de inducere în eroare din partea av. O.M. asupra lui S.G. Nu există suficiente date care să confirme ipoteza că făptuitoarea a mai încasat 530 lei și de la autorul prezentei plângeri. Varianta persoanei vătămate este susținută în mod indirect de către fratele său care a afirmat că avocatei iau dat împreună suma de 1.000 lei. Prin prisma relației de rudenie dintre cei doi și a faptului că nu sunt în conflict această afirmație nu poate fi primită ca reprezentând realitatea. Chiar dacă așa ar fi stat lucrurile tot nu erau întrunite condițiile pentru calificarea faptei ca înșelăciune întrucât activitatea desfășurată de făptuitoare pe parcursul procesului a profitat deopotrivă celor doi frați.

În acest context nu trebuie omis faptul că, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 (republicată și modificată) făptuitoarea nu putea să-și îndeplinească atributele profesionale prin raportare la ambii frați simultan, întrucât aceștia aveau calitatea de părți cu interese contrare. Nici speculând astfel nu se poate însă concluziona că făptuitoarea a încasat, într-adevăr, 530 de lei și de la S.G. Din susținerile petentului rezultă nemulțumirea că intimata nu i-a restituit suma pretinsă; că a fost înșelat de aceasta. S-a mai constatat că intimata în calitatea sa de avocat nu putea reprezenta concomitent în instanță două părți care în procesul de partaj succesoral aveau interese contrare, de aceea aceasta a încheiat contract de asistență juridică numai cu una din părți pe care de altfel a și reprezentat-o în instanță.

Prin urmare, Curtea de apel a apreciat că rezoluțiile date în dosarul nr. 517/P/2007 și în lucrarea nr. 1233/11/2/2008 sunt temeinice și legale, fapt pentru care în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată, ca nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul S.G., susținând în esență ca fapta intimatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și solicitând obligarea acesteia la plata onorariului încasat de la petent. Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că petentul S.G.

împreună cu fratele său S.V. au contactat-o pe intimata-avocat O.M. pentru a le acorda asistență juridică în legătură cu partajarea averii succesorale rămasă de pe urma părinților lor(mai multe terenuri). În fapt, între petent și fratele său nu existau divergențe cu privire la modul de partajare a averii, însă împărțeala nu putea avea loc la notar datorită faptului că nu dețineau înscrisuri pentru toate bunurile supuse partajării, astfel încât intimata Ie-a recomandat calea procedurii contencioase, respectiv a unei acțiuni în justiție. În aceste condiții, întrucât formal cei doi frați aveau interese contrarii, intimata nu putea să-i reprezinte pe amândoi, astfel încât s-a convenit ca aceasta să figureze în cauză doar ca avocat al fratelui petentului, numitul S.V., în schimbul unui onorariu.

Așa cum s-a reținut în rezoluțiile emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, nu există suficiente date care să confirme susținerile petentului, în sensul că intimata ar fi încasat un onorariu dublu, de la ambii frați. Pe de altă parte, chiar dacă această susținere ar fi fost dovedită, nu poate fi reținută o acțiune de inducere în eroare a petentului cu consecința producerii unei pagube în patrimoniul acestuia, în condițiile în care acțiunea civilă promovată de intimată a profitat ambilor frați, realizându-se partajarea bunurilor conform voinței acestora, exprimată în tranzacția de care instanța a luat act; mai mult, acordul petentului cu privire la încheierea unei tranzacții a fost exprimat inclusiv prin răspunsurile pe care Ie-a dat în fața instanței civile la interogatoriul formulat de intimată, în numele fratelui acestuia .astfel încât susținerile petentului vis-a-vis de eroarea în care s-a aflat cu ocazia încheierii tranzacției nu pot fi primite.

De altfel, în măsura în care aprecia că tranzacția nu a reflectat voința sa, petentul putea ataca hotărârea de expedient pronunțată de instanța civilă, în condițiile legii. În consecință, în mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către intimată a infracțiunilor rezultate din plângerea penală formulată de petent, astfel încât recursul de față este nefondat și urmează a fi respins, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.G., împotriva sentinței penale nr. 141 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2008.