ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1257/2010

Asupra recursului penal de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 821 din 22 decembrie 2009

pronunțată de

Tribunalul Dolj în

dosarul nr. 13677/63/2009 s-a dispus respingerea

contestației în anulare

formulată de contestatorul T.I.

împotriva

deciziei penale nr. 718 din 6 noiembrie 2009 pronunțată de

Tribunalul Dolj în dosarul nr. 6904/215/2009

având ca obiect plângere

împotriva rezoluției procurorului.

Pentru a decide astfel Tribunalul Dolj a reținut

că prin decizia

penală nr. 718 din 6

noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-

a dispus respingerea recursului declarat de petiționarul T.I.

împotriva sentinței penale nr. 1626 din 11 iunie

2009 pronunțată de

Judecătoria Craiova.

Î

n esență s-a reținut că plângerea petentului este

inadmisibilă iar

soluția instanței de

fond este legală întrucât aceeași plângere a mai fost judecată anterior prin

sentința penală nr. 2622 din 11 noiembrie

2008 a Judecătoriei Craiova.

Împotriva

deciziei pronunțate de Tribunalul Dolj s-a formulat

contestație în anulare de către contestatorul T.I., solicitând admiterea

contestație, anularea deciziei și rejudecarea recursului.

Analizând motivele invocate de contestator,

tribunalul a reținut că

niciunul

dintre motivele invocate de contestator nu se circumscriu

dispozițiilor

art. 386 C. proc. civ.

Î

mpotriva acestei decizii a declarat recurs

contestatorul T.I.

învederând

aceleași critici ca și în contestația inițială.

Prin

decizia penală nr. 62 din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus respingerea ca inadmisibil

a recursului declarat de contestatorul T.I.

A obligat recurentul contestator la plata

cheltuielilor judiciare către

stat.

Împotriva

acestei ultime decizii a formulat recurs contestatorul T.I.

Î

nalta Curte examinând recursul în conformitate cu

dispozițiile

art. 385/1 C. proc. civ.

și art. 385/14 C. proc. civ.

constată

că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 385/1 C.

proc. civ. pot fi atacate cu recurs:

a)

sentințele pronunțate de judecătorii;

b)

sentințele pronunțate de tribunalele

militare în cazul

infracțiunilor contra

ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu

pedeapsa

închisorii de cel mult 2 ani;

c)

sentințele pronunțate de curțile de apel și

Curtea Militară de

Apel;

d)

sentințele privind infracțiunile pentru care

punerea în mișcare

a acțiunii penale se face la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate;

e)

deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale,

tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de

Apel;

f)

sentințele pronunțate în materia

executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum

și cele privind reabilitarea;

Recursul

este o cale de atac admisibilă numai în cazurile

prevăzute de lege, acesta neputând fi exercitat împotriva oricărei

hotărâri

judecătorești.

Judecata,

ca fază a procesului penal, se finalizează prin pronunțarea unei hotărâri

definitive, care intră în puterea lucrului

judecat.

în acest fel este asigurată stabilitatea raporturilor juridice,

părțile

neputând declanșa procedurile cu privire la un aspect soluționat definitiv de

către instanța de judecată.

Î

n cauza dedusă judecății, contestatorul petiționar

a declarat recurs împotriva unei decizii definitive, pronunțată de o instanță

de

recurs, astfel încât

calea de atac exercitată este inadmisibilă.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 385/15 alin. (1) lit. a) teza a II-a va dispune

respingerea

ca inadmisibil a

recursului declarat de contestatorul T.I.

împotriva deciziei penale nr. 62 din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Î

n baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

civ. va

obliga recurentul

contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatorul

T.I.

împotriva deciziei penale nr. 62 din 25 ianuarie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și de

minori.

Obligă recurentul contestatorul la plata sumei de

200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2010.