ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4002/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 343 din 22 mai 2009 pronunțată în

Dosarul nr. 4026/63/2009 a Tribunalului Dolj, secția penală, s-a respins, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestator împotriva

Deciziei penale nr. 158 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în

Dosarul nr. 15929/215/2008, prin care a fost respins recursul declarat de

petentul B.I. împotriva Sentinței penale nr. 60 din 15 ianuarie 2009 pronunțată

de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 15929/215/2008, sentință prin care a fost

respinsă plângerea formulată de petent împotriva Ordonanței nr. 3175/P/2008 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu făptuitorul

B.A., menținându-se soluția adoptată de parchet.

Împotriva acestei decizii,

contestatorul B.I. a formulat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin

Decizia penală nr. 907 din 2 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, instanța reținând în motivarea hotărârii că

prin cererea înregistrată la data de 8 aprilie 2009, contestatorul B.I. a

promovat o cerere în contestație în anulare, criticând Decizia penală nr. 158

din 13 martie 2009 a Tribunalului Dolj, iar prin Decizia penală nr. 343 din 22

mai 2009, instanța de control judiciar a respins contestația, ca inadmisibilă,

iar contestatorul a formulat recurs împotriva acestei ultime decizii, rămasă

definitivă și împotriva căreia nu se mai putea exercita o nouă cale ordinară de

atac.

La data de 23 octombrie 2009 pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrat recursul declarat

de contestatorul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 907 din 2 octombrie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, fără a fi însă

menționate motivele de recurs.

Recursul declarat nu este admisibil.

Din examinarea prevederilor art. 392

C. proc. pen. referitoare la procedura de judecare a contestației în anulare

rezultă că hotărârea pronunțată în această materie este susceptibilă de a fi

atacată cu apel sau cu recurs într-o singură ipoteză, și anume aceea a

contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc.

pen., când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive

pentru aceeași faptă.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că Decizia nr. 907 din 2 octombrie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță

de recurs, este definitivă.

Astfel fiind, recursul declarat de

contestatorul B.I. la instanța supremă este inadmisibil și urmează a fi respins

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea

recurentului, potrivit art. 192 alin. (2) din același cod, la plata sumei de

100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatorul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 907 din 2

octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul contestator la

plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 noiembrie 2009.