ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4261/2009

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin adresa nr. 284/II-5/2009 din 25

martie 2009 s-a dispus sesizarea de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a Curții de Apel București cu privire la cererea formulată de

Ministerul Federal de Justiție al Republicii Austria prin care se solicită

transferarea persoanei condamnate D.I.I. într-un penitenciar din România în

vederea continuării executării pedepsei de 20 de luni închisoare aplicată

acestuia de către instanțele din statul solicitant.

Din conținutul documentelor

comunicate de statul de condamnare a rezultat că prin sentința penală din data

de 5 mai 2008 a Tribunalului pentru Cauze Penale Viena pronunțată în dosarul

nr. 072 S Hv 14/08s, numitul D.I.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt profesional prin

efracție și sustragere de înscrisuri oficiale.

Această hotărâre este definitivă,

fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 lit. b) din Convenția

Europeană asupra transferării persoanelor condamnate și art. 129 lit. b) din

Legea nr. 302/2004.

Din situația executării pedepsei

comunicată de autoritățile austriece a rezultat că persoana condamnată D.I.I. a

fost arestată, fără întrerupere, din data de 27 martie 2008, durata condamnării

împlinindu-se la data de 27 mai 2010, fiind îndeplinită astfel și condiția

prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția Europeană asupra transferării

persoanelor condamnate și art. 129 lit. c) și art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004

privind condiția dublei incriminări a faptelor reținute în sarcina persoanei condamnate.

Din conținutul procesului-verbal

încheiat la data de 3 octombrie 2008 de către magistratul competent din cadrul Tribunalului

pentru Cauze Penale Viena, rezultă că D.I.I. și-a manifestat acordul de

transferare într-un penitenciar din România, însă ulterior la data de 19

ianuarie 2009 acesta a declarat reprezentanților Ambasadei României în Austria

că nu este de acord cu transferarea în România în vederea continuării

executării pedepsei.

Prin sentința penală nr. 102 din 13

aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins ca nefondată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București privind transferarea persoanei condamnată D.I.I. într-un

penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei,

considerându-se că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 129

din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei hotărâri persoana

condamnată a declarat recurs, fără a fi motivat.

Recursul declarat este nefondat.

Analizând conținutul actelor

dosarului din perspectiva condițiilor impuse de Legea nr. 302/2004 modificată

și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția Europeană asupra transferării

persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 Curtea constată că în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art.

129 lit. e) din legea anterior menționată, întrucât faptele care au atras

condamnarea numitului D.I.I. au corespondent cu legislația penală română.

De asemenea, din examinarea actelor

dosarului rezultă că în cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute

de art. 129 lit. a), c), e), în sensul că numitul D.I.I. este cetățean român și

are domiciliul în România și hotărârea de condamnare este definitivă.

Instanța de fond a reținut că

persoana condamnată nu se află în niciuna din situațiile prevăzute de art. 129 lit.

d) teza a II-a și a III-a și nu s-a dispus expulzarea sa de către statul ungar,

și că nu este îndeplinită condiția consimțământului la transfer, astfel cum și

l-a exprimat liber și în deplină cunoștință de cauză asupra consecințelor

juridice care decurg din transferarea sa în România în fața instituției

abilitate, respectiv oficiul consular român competent potrivit art. 142 din

Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată

că nu sunt îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate prevăzute de Legea

nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată, precum și condițiile transferării

prevăzute de art. 129 din aceeași lege, așa cum în mod corect au fost reținute

în hotărârea atacată de condamnat, care de altfel îi este favorabilă fiind în

consens cu manifestarea sa de voință în sensul de a-și continua executarea

pedepsei într-un penitenciar aflat pe teritoriul statului austriac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată D.I.I. împotriva

sentinței penale nr. 102 din 13 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta persoană condamnată la plata sumei

de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 18 decembrie 2009.