ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4505/2010

Asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 597 din 11 martie 2004 pronunțată de

Tribunalul București, Judecătoria Buftea, s-a admis acțiunea formulată de

reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâtul F.A.; s-a dispus evacuarea

pârâtului din imobilul situat în comuna Popești-Leordeni, județul Ilfov și a

fost obligat pârâtul la 4 milioane lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de revizuire revizuientul

F.A.

Prin decizia civilă nr. 1924 din 15 noiembrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis cererea

de revizuire formulată de revizuientul F.A., în contradictoriu cu intimații M.D.

și Biroul executorului Judecătoresc „I.V.” și a fost anulată sentința civilă

nr. 597 din 11 martie 2004 a Judecătoriei Buftea, pronunțată în dosarul nr.

786/2004 (nr. unic 37151/3/2005).

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs intimatul

M.D.

Prin încheierea de ședință din data de 26 iunie 2008, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a

suspendat judecata cererii de recurs formulat împotriva deciziei civile nr. 1924

din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în

temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatând că dovada de

îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul revizuient F.A. a fost

restituită la dosar cu mențiunea „destinatar decedat” și că, nici una din

părțile interesate nu a formulat cerere pentru introducerea în cauză a

moștenitorilor.

La data de 6 mai 2010

, Înalta Curte de Casație și Justiție,

din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a

recursului.

Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este

întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de

chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere

de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă,

pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în

nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie

cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an

să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei,

situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest

scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea

judecății recursului pe temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură

dispusă la termenul din 26 iunie 2008, părțile au lăsat să treacă un interval

de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în

vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la

data de 6 mai 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform

art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere

de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor

perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată,

că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că, potrivit

art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de

către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu

a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-intimat M.D.

împotriva deciziei civile nr. 1924 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.