ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 405/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la 16 noiembrie 2007, H.M. a formulat contestație

împotriva dispoziției nr. 8986 din 30 octombrie 2007 a Primarului general al municipiului București, care este lovită de nulitate absolută și prin

care s-a respins cererea reclamantului pentru restituirea în natură a terenului

curții imobilului din București, și totodată s-au revocat dispozițiile

anterioare, nr. 7411 din 12 februarie 2007, nr. 8713 din 28 august 2007 și nr. 8714

din 28 august 2007 și s-a dispus reintrarea imobilului în suprafață de 279 mp

în proprietatea statului. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21 alin.

(5) din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 1480 din 23 septembrie 2009 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul H.M. în contradictoriu cu pârâtul

Primarul general al municipiului București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că dispoziția nr. 8986 din 30 octombrie 2007 nu este lovită de

motivul de nulitate absolută prevăzut de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,

republicată, întrucât revocarea dispoziției s-a făcut în baza sentinței civile

nr. 9928 din 8 decembrie 2005 a Judecătoriei sector 5 București, definitivă și

irevocabilă, anterioară emiterii dispoziției nr. 8986 din 30 octombrie 2007.

Prin decizia nr. 346 din 22 mai 2009,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis cererea de apel

formulată de reclamantul H.M. împotriva sentinței tribunalului în contradictoriu

cu Municipiul București. A schimbat în totalitate sentința și a admis cererea

formulată de reclamant împotriva pârâtului Municipiul București.

S-a reținut că potrivit art. 25 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, decizia de aprobare a restituirii în natură a imobilului

face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra respectivului imobil,

are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu,

neputând fi modificată chiar de persoana care a emis-o. Prin revocarea

propriilor decizii, Municipiul București a acționat fără niciun temei legal și

a încălcat principiul securității raporturilor juridice, neavând relevanță

aspectul că printr-o sentință de partaj pronunțată la data de 8 decembrie 2005,

pârâtul pierduse dreptul de proprietate asupra terenului restituit

reclamantului în favoarea unor terți.

Împotriva acestei ultime decizii a

declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar general, întemeiat pe

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A arătat că

având în vedere sentința civilă nr. 9928 din 8 decembrie 2005 a Judecătoriei sectorului 5 București, se impunea revocarea celor trei dispoziții prin care

reclamantului i s-a restituit în natură un imobil construcție și teren în

suprafață de 180,91 mp și i s-a stabilit dreptul la despăgubiri pentru bunurile

ce nu pot fi restituite în natură. Întrucât cele trei dispoziții au fost emise

de Primăria municipiului București, revocarea acestora nu putea fi decât

atributul aceleiași entități emitente, sugestia instanței de apel în sensul că

o decizie poate fi modificată doar pe cale judiciară neputând avea susținere în

prezenta cauză întrucât instituția pârâtă nu putea formula o acțiune de

nulitate a dispozițiilor emise invocându-se propria turpitudine.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare în considerarea argumentelor ce se vor prezenta în continuare.

Prin dispoziția nr. 8986 din 30 octombrie

2007 emisă de Primarul general al municipiului București, având în vedere

sentința civilă nr.9928 din 8 decembrie 2005 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă și irevocabilă, prin care se dispune ieșirea din indiviziune a părților

și atribuirea în deplină proprietate și posesie numiților M.I.L. și M.F.G., a terenului

în suprafață de 270,30 mp situat în București, și în baza căreia a fost emisă

dispoziția Primarului general nr. 1175 din 3 august 2006, s-au respins cererile

privind restituirea în natură a imobilului formulate de H.M., deoarece este

vândut în baza Legii nr. 112/1995. S-au acordat măsuri reparatorii în

echivalent pentru imobilul menționat compus din teren în suprafață de 270 mp și

construcție demolată persoanei îndreptățite H.M. S-au revocat dispozițiile

Primarului general nr. 7411 din 12 februarie 2007, nr. 8713 din 28 august 2007

și nr. 8714 din 28 august 2007. S-a precizat că actele încheiate în baza dispozițiilor

revocate își încetează valabilitatea și imobilul reintră în proprietatea

statului.

Problema de drept care se pune în speță

este calificarea naturii juridice a dispoziției emisă de primar în reglementarea

cuprinsă în Legea nr. 10/2001.

Dacă în dreptul administrativ, regula

generală este revocabilitatea actelor administrative, există totuși și excepții

în sensul că unele acte au un caracter irevocabil sau devin irevocabile, și

anume: actele administrative jurisdicționale, actele administrative pe baza

cărora s-au format raporturi juridice de altă natură, respectiv civile, de muncă,

de dreptul familiei, etc., actele administrative care au generat drepturi

subiective garantate prin lege prin stabilitatea lor și actele administrative

realizate material.

Potrivit dispozițiilor

art. 25 din

Legea nr.10/2001,

în termen de 60 de zile

de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor

doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii

de restituire în natură.

Decizia sau,

după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face

dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă

a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în

posesie.

Actele de drept

administrativ, așa după cum arată și denumirea lor, generează în primul rând

raporturi de drept administrativ, existând o legătură indisolubilă între natura

actului juridic și respectiv raportul juridic generat. Raporturile administrative

sunt acele raporturi juridice formate în cadrul și pentru realizarea

activității executive care au la bază subordonarea, în temeiul puterii de stat,

a unuia din subiecți față de celălalt.

Or, se reține că dispoziția nr.8986

din 30 octombrie 2007 emisă de Primarul general al municipiului București, nu

reprezintă un act administrativ de autoritate, iar entitatea emitentă nu a acționat

în calitate de autoritate executivă, ci în calitate persoană juridică.

Pentru cele ce preced, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârât va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva deciziei nr. 346 din

22 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

ianuarie 2010.