ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 405/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 16 noiembrie 2007, H.M. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 8986 din 30 octombrie 2007 a Primarului general al municipiului București, care este lovită de nulitate absolută și prin care s-a respins cererea reclamantului pentru restituirea în natură a terenului curții imobilului din București, și totodată s-au revocat dispozițiile anterioare, nr. 7411 din 12 februarie 2007, nr. 8713 din 28 august 2007 și nr. 8714 din 28 august 2007 și s-a dispus reintrarea imobilului în suprafață de 279 mp în proprietatea statului. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 1480 din 23 septembrie 2009 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul H.M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul general al municipiului București. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dispoziția nr. 8986 din 30 octombrie 2007 nu este lovită de motivul de nulitate absolută prevăzut de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, întrucât revocarea dispoziției s-a făcut în baza sentinței civile nr. 9928 din 8 decembrie 2005 a Judecătoriei sector 5 București, definitivă și irevocabilă, anterioară emiterii dispoziției nr. 8986 din 30 octombrie 2007. Prin decizia nr. 346 din 22 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis cererea de apel formulată de reclamantul H.M.

împotriva sentinței tribunalului în contradictoriu cu Municipiul București. A schimbat în totalitate sentința și a admis cererea formulată de reclamant împotriva pârâtului Municipiul București. S-a reținut că potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, decizia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra respectivului imobil, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu, neputând fi modificată chiar de persoana care a emis-o. Prin revocarea propriilor decizii, Municipiul București a acționat fără niciun temei legal și a încălcat principiul securității raporturilor juridice, neavând relevanță aspectul că printr-o sentință de partaj pronunțată la data de 8 decembrie 2005, pârâtul pierduse dreptul de proprietate asupra terenului restituit reclamantului în favoarea unor terți.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar general, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A arătat că având în vedere sentința civilă nr. 9928 din 8 decembrie 2005 a Judecătoriei sectorului 5 București, se impunea revocarea celor trei dispoziții prin care reclamantului i s-a restituit în natură un imobil construcție și teren în suprafață de 180,91 mp și i s-a stabilit dreptul la despăgubiri pentru bunurile ce nu pot fi restituite în natură. Întrucât cele trei dispoziții au fost emise de Primăria municipiului București, revocarea acestora nu putea fi decât atributul aceleiași entități emitente, sugestia instanței de apel în sensul că o decizie poate fi modificată doar pe cale judiciară neputând avea susținere în prezenta cauză întrucât instituția pârâtă nu putea formula o acțiune de nulitate a dispozițiilor emise invocându-se propria turpitudine.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce se vor prezenta în continuare. Prin dispoziția nr. 8986 din 30 octombrie 2007 emisă de Primarul general al municipiului București, având în vedere sentința civilă nr.9928 din 8 decembrie 2005 a Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă și irevocabilă, prin care se dispune ieșirea din indiviziune a părților și atribuirea în deplină proprietate și posesie numiților M.I.L. și M.F.G., a terenului în suprafață de 270,30 mp situat în București, și în baza căreia a fost emisă dispoziția Primarului general nr. 1175 din 3 august 2006, s-au respins cererile privind restituirea în natură a imobilului formulate de H.M., deoarece este vândut în baza Legii nr. 112/1995.

S-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul menționat compus din teren în suprafață de 270 mp și construcție demolată persoanei îndreptățite H.M. S-au revocat dispozițiile Primarului general nr. 7411 din 12 februarie 2007, nr. 8713 din 28 august 2007 și nr. 8714 din 28 august 2007. S-a precizat că actele încheiate în baza dispozițiilor revocate își încetează valabilitatea și imobilul reintră în proprietatea statului. Problema de drept care se pune în speță este calificarea naturii juridice a dispoziției emisă de primar în reglementarea cuprinsă în Legea nr. 10/2001.

Dacă în dreptul administrativ, regula generală este revocabilitatea actelor administrative, există totuși și excepții în sensul că unele acte au un caracter irevocabil sau devin irevocabile, și anume: actele administrative jurisdicționale, actele administrative pe baza cărora s-au format raporturi juridice de altă natură, respectiv civile, de muncă, de dreptul familiei, etc., actele administrative care au generat drepturi subiective garantate prin lege prin stabilitatea lor și actele administrative realizate material. Potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr.10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie. Actele de drept administrativ, așa după cum arată și denumirea lor, generează în primul rând raporturi de drept administrativ, existând o legătură indisolubilă între natura actului juridic și respectiv raportul juridic generat. Raporturile administrative sunt acele raporturi juridice formate în cadrul și pentru realizarea activității executive care au la bază subordonarea, în temeiul puterii de stat, a unuia din subiecți față de celălalt. Or, se reține că dispoziția nr.8986 din 30 octombrie 2007 emisă de Primarul general al municipiului București, nu reprezintă un act administrativ de autoritate, iar entitatea emitentă nu a acționat în calitate de autoritate executivă, ci în calitate persoană juridică.

Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva deciziei nr. 346 din 22 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.