ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 222/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

19 februarie 2007, reclamantul B.C.F. a chemat în judecată pe pârâții Primarul

municipiului Slatina, Consiliul Local Slatina, SC E. SA Slatina și SC C. SA

Slatina prin lichidator judiciar SC E.G. SRL Slatina solicitând obligarea

pârâților să emită decizie motivată cu privire la cererea de restituire a

bunului ce a constituit obiectul notificării nr. 338 din 17 octombrie 2001 sau

să-i facă ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii terenului

nerestituit în natură ori despăgubiri cu obligarea pârâților la plata de daune

cominatorii de 100 lei/zi de întârziere începând cu data de 17 octombrie,

respectiv 8 aprilie 2004.

În motivarea cererii reclamantul a

învederat că a notificat în termen legal unitățile deținătoare care nu și-au

îndeplinit obligația de a emite decizii motivate în termenul de 60 de zile

stipulat de lege, ci numai după ce au fost obligați pe cale judecătorească la

îndeplinirea acestei obligații (sentința civilă nr. 625 din 14 decembrie 2004

pronunțată de Tribunalul Olt.

Prin sentința nr. 276 din 27 martie

2007, Tribunalul Olt, secția civilă, a admis plângerea reclamantului și a

anulat decizia nr. 362 din 31 ianuarie 2005 emisă de Primăria municipiului

Slatina, obligând totodată pârâtele Primăria municipiului Slatina, SC E. SA

Slatina și SC C. SA Slatina prin lichidator SC E.G. SRL Slatina să emită

decizii motivate în raport de solicitările petentului din notificare.

Prima instanță a reținut, în esență,

că prin decizia emisă la notificarea reclamantului, pârâta Primăria Slatina nu

s-a pronunțat asupra tuturor pretențiilor invocate în actul de sesizare

menționat, perspectivă în raport cu care s-a reținut nelegalitatea actului

administrativ astfel emis.

Cât privește pretențiile reclamantului

față de celelalte pârâte s-a reținut că deși sesizate cu notificări pentru

acordarea măsurilor reparatorii corespunzătoare bunului aflat în patrimoniul

lor, nu și-au îndeplinit obligația legală de a emite decizii motivate de

admitere sau de respingere a cererilor adresate, încălcând astfel dispozițiile

art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Apelurile declarate de reclamant și

de pârâta SC E. SA – SC C.D. SA Craiova – Centrul Zonal Slatina împotriva susmenționatei

hotărâri au fost respinse ca nefondate.

A fost admis apelul declarat de

pârâta Primăria municipiului Slatina iar sentința atacată a fost schimbată în

parte, în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu

această pârâtă.

Instanța de apel a reținut, în

esență, că prin emiterea dispozițiilor nr. 362 din 31 ianuarie 2005 și 285 din

30 ianuarie 2006 pârâta Primăria municipiului Slatina și a îndeplinit obligația

prevăzută de lege soluționând în întregime notificarea reclamantului,

perspectivă în raport cu care se constată ca nelegală dispoziția primei

instanțe de anulare a primei decizii și obligarea acestei entități să

soluționeze în integralitatea sa notificarea reclamantului.

În raport de această concluzie, s-a

constatat a fi nefondat apelul reclamantului prin care s-a criticat omisiunea

aplicării daunelor prevăzute de art. 580

3

C. proc. civ. și a celor

administrative, atâta timp cât s-a reținut că această pârâtă a respectat

dispozițiile art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Constatând că o parte din obiectul notificării

(teren în suprafață de 860 mp) se află în incinta SC E. SA; conform procesului-verbal

de situație întocmit la fața locului, s-au reținut a nu fi întemeiate criticile

acestei pârâte, care în calitate de unitate deținătoare are îndatorirea de a-și

îndeplini obligația stipulată de art. 25/26 din Legea nr. 10/2001 de a răspunde

notificării reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamantului și SC D. SA Craiova – Centrul Zonal Slatina.

În recursul său, încadrat în motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul B.C.F. a

susținut că prin dispoziția contestată primarul localității i-a restituit doar

suprafața de 1252 mp din totalul de 2015 mp deținut de această pârâtă, deși ar

fi trebuit să-i restituie în natură pe vechiul amplasament și suprafața de 200 mp

(teren liber în accepțiunea legii speciale) și să-i atribuie măsuri reparatorii

prin echivalent dar pentru suprafața de 563 mp și nu de 763 mp teren.

S-a arătat că astfel instanța de

apel a reținut o greșită situație de fapt cu consecința schimbării sentinței în

mod nelegal, ceea ce impune casarea hotărârii astfel pronunțate.

Nepronunțându-se în sensul celor

solicitate prin notificare și în dezacord cu probațiunea administrată (schiță

și raport de expertiză), se cuvenea ca autoritatea locală cu atribuțiuni în

procedura legii speciale (primarul localității) să fie obligată la plata

daunelor și amenzilor solicitate, critică care nelegal nu a fost primită de

instanța de apel.

Recurenta SC C.D. SA Craiova – Centrul

Zonal Slatina - a susținut, în dezvoltarea recursului său încadrat în

prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., ca greșite dispozițiunile

celor două instanțe cât privește obligarea de a răspunde notificării

reclamantului, atât timp cât nu a fost niciodată legal învestită cu o atare

cerere în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.

A învederat astfel că notificarea

i-a fost adresată la data de 29 august 2005 fiind astfel tardiv formulată în

raport de prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, aspect ce deja

i-a fost comunicat cu adresa nr. 7694 din 8 septembrie 2005.

Greșit s-a reținut că aveau

obligația de a soluționa notificarea reclamantului ce i-a fost înaintată de

primăria localității, întrucât într-o atare situație sunt incidente

dispozițiile art. 28 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, ce nu au fost

respectate în cauză.

Nu are calitate procesuală pasivă în

raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, întrucât este o societate

integral privatizată, caz în care competența soluționării notificării revine

instituției implicate în privatizare, respectiv Ministerului Economiei prin

Oficiul Participațiunilor Statului și Privatizării în Industrie.

Referitor la recursurile deduse

judecății, se constată următoarele:

Cu notificarea înregistrată sub nr.

338 din 17 octombrie 2001, antecesorul reclamantului, B.M., a solicitat

Primăriei municipiului Slatina acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001 pentru suprafața de 3000 mp și a construcțiilor aflate pe

acesta, situată în localitatea Slatina, imobil naționalizat.

Pentru suprafața de 400 mp indicată

a fi liberă a solicitat restituirea în natură, iar pentru diferența de 2600 mp

ce nu poate fi restituită în natură și construcțiile demolate, a solicitat

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în principal în modalitatea

compensării cu un alt teren pe raza localității Slatina și despăgubiri la

valoarea reală a bunurilor.

Prin dispoziția nr. 362 din 31

ianuarie 2005 (modificată prin dispoziția nr. 1948/2005), emisă de unitatea

administrativă sesizată cu soluționarea notificării, i-a fost restituită în

natură reclamantului suprafața de 147 mp situată în municipiul Slatina, și în

compensare suprafața de 1105 mp situată în aceeași localitate, pentru diferența

până la 2015 mp deținute de primărie, dispunându-se (art. 4 din dispoziție)

acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale.

Ulterior, prin dispoziția nr. 285

din 30 ianuarie 2006 emisă de aceeași autoritate s-a propus, pentru diferența

de teren de 763 mp și construcții, acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

Solicitând instanțelor obligarea

entității menționate să răspundă notificării cu a cărei soluționare a fost

sesizată, în condițiile în care aceasta a procedat la emiterea dispozițiilor

arătate, ultima dintre acestea necontestată, se constată că legal instanța de

apel a reținut îndeplinirea obligației stipulate de art. 25 (art. 26) din Legea

nr. 10/2001, respingând pretențiile reclamantului din cererea dedusă judecății.

Soluționarea cauzei în

contradictoriu cu primăria localității nu constituie, de asemenea, o critică ce

poate fi primită întrucât, în aplicarea art. 21 alin. (4) din Legea nr.

10/2001, rezultă neîndoielnic, că imobilele vizate de domeniul său de aplicare

urmează a fi retrocedate de „deținătorul actual”, adică de către primării, mai

exact, de unitatea administrativ – teritorială din al cărei patrimoniu fac

parte.

Este nefondată și critica privind

omisiunea instanțelor de a sancționa autoritatea administrativă pentru

nesoluționarea notificării în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, întrucât textul legal menționat nu prevede o sancțiune pecuniară

pentru nerespectarea termenului de 60 de zile în care unitatea deținătoare are

obligația de a răspunde notificării ce i-a fost adresată.

De asemenea, dreptul comun în

materia executării obligațiilor de a face art. 580

3

alin. (5) C.

proc. civ. (astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 459/2006) –

nu permite plata acestor despăgubiri pentru obligațiile menționate, stipulând

expressis

verbis

că „pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol

nu se pot acorda daune cominatorii”.

Întrucât SC C.D. SA Craiova –

Centrul Zonal Craiova – nu a fost parte în litigiul dedus judecății și nici nu

a depus dovada mandatului său în exercitarea prezentei căi de atac pentru

partea ce a figurat în proces în calitate de pârâtă – SC E. SA – deși s-au

acordat mai multe termene de judecată pentru îndeplinirea acestor lipsuri,

urmează ca, în aplicarea art. 161 alin. (2) C. proc. civ., să se dispună

anularea căii de atac declarată de această recurentă.

Ca urmare, față de cele ce preced,

recursul declarat de SC C.D. SA Craiova va fi anulat, iar în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul B.C.F. va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta

SC D. SA Craiova – centrul Zonal Slatina împotriva deciziei nr. 749 din 6

septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul B.C.F. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

20 ianuarie 2010

.