ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1716/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 114 din 6 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. 583 P/2003 a fost condamnat inculpatul P.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza dispozițiilor art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a revocat liberarea condiționată a restului de 518 zile dintr-o pedeapsă de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 224/1999 a Judecătoriei Călărași, s-a contopit acest rest în pedeapsa aplicată conform art. 61 C. pen., și s-a dispus în baza art. 33 – art. 34 C. pen., ca inculpatul să execute 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă C.N.C.F.C.F.R. SA, sucursala Regională CF – Constanța și a fost obligat inculpatul la 609.254.960 lei despăgubiri civile. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sculelor, corp delict folosite la comiterea sustragerii. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul în baza probelor administrate a reținut că la sfârșitul lunii martie 2004, inculpatul a demontat și și-a însușit pe nedrept 20 inductori împreună cu casetele în care erau montați, de la tronsonul de cale ferată Ciulnița Călărași - Nord pe care le-a transportat la domiciliu cu căruța unde le-a ascuns într-o groapă săpată în curte. Ulterior, la data de 11 mai 2004, le-a dezgropat în vederea valorificării și în timp ce se deplasa spre Călărași a fost depistat de organele de cercetare ale poliției.

Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 1019 din 28 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul penal nr. 4339/2004. Împotriva acestei ultime hotărâri, inculpatul a declarat recurs. Prin motivele de recurs inculpatul critică hotărârea susținând că este netemeinică și nelegală, deoarece instanța a reținut un prejudiciu nedovedit în raport de care pedeapsa aplicată este prea mare. Mai susține inculpatul că i-a fost aplicată greșit pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

Mai susține că întrucât segmentul de cale ferată de la care a sustras inductori era în conservare, a fost încadrată greșit fapta în dispozițiile art. 208 – art. 209 pct. 3 lit. f). În fine, că greșit nu au fost reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., câtă vreme a recunoscut fapta, s-a recuperat prejudiciul, are o situație familială grea, nu găsește de lucru pentru a-și întreține familia. Criticile sunt în parte întemeiate și recursul se va admite pentru considerentele ce urmează. În mod greșit a fost reținut în sarcina inculpatului un prejudiciu de 609.254.960 lei cu consecința supraaprecierii pericolului social al faptei câtă vreme adresa nr. 1619 din 25 mai 2004 stabilește valoarea bunurilor sustrase de inculpat la suma de 2.956.570 lei.

În mod greșit s-a avut în vedere pagubele precizate în adresa nr. 170/2004 care se referă la toate lipsurile și degradările constatate în cadrul Districtului C.E.C. Ciulnița cu motivarea că „nu se pot disocia pagubele produse de inculpat” în sarcina instanței era aceea de a reține prejudiciul real produs de inculpat prin fapta sa având în vedere că bunurile sustrase de acesta au fost găsite, ba chiar și evaluate de partea civilă. Mai apoi deși inculpatul are antecedente penale, instanța având în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., trebuia (dată fiind comportarea inculpatului pe tot parcursul procesului, situației grele familiale, împrejurării că tronsonul de cale ferată era la data sustragerii scos din funcțiune) să coboare pedeapsa până la limita minimă.

Nu este în schimb întemeiată critica privind greșita încadrare a faptei în dispozițiile art. 209 pct. 3 lit. f) C. pen., care se referă printre altele la sustragerea de instalații de siguranță a traficului feroviar și nu la punerea în pericol a siguranței mijloacelor de transport, faptă incriminată separat în art. 276 C. pen., cu privire la care s-a dat față de inculpat soluția de netrimitere în judecată. Pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului la minimul prevăzut de lege apreciind că acesta este îndestulător, că sub aspectul laturii civile va obliga inculpatul la 2.956.570 lei despăgubiri, prejudiciu efectiv rezultat din comiterea infracțiunii, către partea civilă.

Se va dispune confiscarea uneltelor corp delict și va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului conform art. 192 C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 1019/ A din 28 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 114 din 6 octombrie 2004 a Tribunalului Călărași, cu privire la modul de soluționare a laturii penale cât și a laturii civile și rejudecând: În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpatul P.D. la 4 ani închisoare. Obligă pe același inculpat la plata sumei de 2.956.570 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala Regională CF Constanța. În baza art. 188 lit. b) C. pen., confiscă de la inculpat sculele depuse la Camera de corpuri delicte și înregistrate sub nr. 33409 – seria B din 23 iunie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la 2.400.000 lei cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea fondului și apelului.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2005.