ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1571/2006

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin Sentința penală nr. 464 din 13

septembrie 2005, Tribunalul Prahova, secția penală, în baza art. 208 – art. 209

alin. (2) lit. a), g) și i) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., a condamnat pe inculpații:

- Z.M.V., la pedeapsa de 4 ani

închisoare,

- T.G., la pedeapsa de 4 ani și 6

luni închisoare.

S-a constatat că prejudiciul în sumă

de 6.699.840 lei, produs părții vătămate Regionala C.F.R. București, secția L.4

Titu a fost recuperat integral, prin restituire.

S-au aplicat prevederile art. 71 și

64 C. pen.

Instanța a reținut, în esență, că în

noaptea de 1 aprilie 2004, după o înțelegere prealabilă, inculpații Z.M.V. și T.G.

(care s-a sustras urmăririi penale) împreună cu învinuitul D.C. (în prezent

dispărut), cu ajutorul unui aparat de sudură, au tăiat și sustras 24 metri de

șină de cale ferată în valoare totală de 6.699.840 lei.

Prin decizia penală nr. 424 din 27

octombrie 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva sentinței menționate, pe

care a desființat-o în parte și, în baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat

de la inculpatul Z.M.V. o butelie aragaz, un tub de oxigen, un aparat de sudură

și un furtun de cauciuc, bunuri care au servit la săvârșirea infracțiunii și care

se află în custodia numitului N.V.

Prin aceeași decizie au fost

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați.

Împotriva acestei decizii, au declarat

recurs inculpații Z.M.V. și T.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în

raport cu prevederile art. 72 C. pen.).

Înalta Curte constată că recursurile

sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Aceste criterii au fost avute în

vedere de ambele instanțe, respectiv, s-a ținut seama de pericolul social al

faptei de natură a pune în pericol traficul feroviar, de persoana inculpaților

(ambii infractori recidiviști), precum și de cuantumul prejudiciului recuperat

prin restituire, aplicându-li-se inculpaților pedeapsa prevăzută de minimul

special (4 ani închisoare pentru Z.M.N.), ori apropiată de acest minim (4 ani

și 6 luni închisoare pentru inculpatul T.G.).

Pedepsele au fost corect individualizate

și sub aspectul modalității de executare (prin privare de libertate),

neimpunându-se, în raport cu criteriile menționate, o altă modalitate de

executare.

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, constatând că pedepsele

au fost bine individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de câte 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de câte 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații Z.M.V. și T.G. împotriva deciziei penale nr. 424 din 27

octombrie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 martie 2006.