ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2771/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2771/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din 23

septembrie 2003 Tribunalul Buzău, a condamnat pe inculpatul minor D.F.S. la

pedepsele de 3 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, parte vătămată M.D., prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie împotriva părții vătămate D.I., la 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea aceleiași fapte, față de partea vătămată B.A., la

4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2) lit. a), c) și e), prin

schimbarea încadrării juridice, din două infracțiuni de tâlhărie și o

infracțiune de violare de domiciliu și la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin.

(3) lit. b) C. pen., pentru toate faptele, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4

(patru) ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în total, acesta executând

pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-au aplicat prevederile art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a menținut și prelungit starea de

arest a inculpatului și s-a dedus durata reținerii și a arestării preventive,

la zi, începând cu 22 noiembrie 2002.

Prin aceeași sentință au fost

condamnați:

luni închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) (două fapte) și respectiv, alin. (2

1

)

lit. a) și e) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 și

art. 76 lit. c) C. pen. și la, pedeapsa de 154 zile închisoare, pentru

infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la

art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), c) și

e), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de violare de

domiciliu, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a), c) și e), cu aplicarea art. 99 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 154

zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de executat,

perioada arestării preventive de la 7 februarie la 10 iulie 2003 și s-a

constatat că, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este executată.

S-a revocat măsura preventivă a

obligării de a nu părăsi localitatea aplicată inculpatului minor P.A.M. prin

încheierea din 17 iunie 2003.

închisoare și respectiv un an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea a două

infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) și e) și respectiv, alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 și art. 76

lit. c) C. pen., fapte concurente, urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi)

ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie,

prevăzută de art. 26 – art. 27, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art.

74 și art. 76 lit. c), precum și art. 80 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-au

interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. a), c) și e), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit.

b), art. 75 și art. 80 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, conform

art. 334 C. proc. pen., dintr-o infracțiune de violare de domiciliu

[

(art. 192 alin. (2) C. pen.)] și o

infracțiune de complicitate la tâlhărie, art. 26, raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), c) și e) C. pen.

I s-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de

încercare, de 2 ani și 9 luni, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art.

83 C. pen.

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 99 și urm., art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

accesorie și s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de o zi, din data de 22

noiembrie 2002.

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.

208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b), cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen.

S-a constatat că această faptă este

concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa

de 3 ani închisoare, prin sentința penală nr. 843 din 19 aprilie 2002 a

Judecătoriei Buzău, definitivă, prin decizia nr. 684 din 24 octombrie 2002 a

Tribunalului Buzău, precum și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost

condamnat prin sentința penală nr. 37 din 13 ianuarie 2003 a Judecătoriei

Buzău, în care a fost contopită pedeapsa stabilită prin sentința penală nr.

843/2002 a Judecătoriei Buzău, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare, în două pedepse de câte 3 ani închisoare și în baza art. 1 din

Legea de grațiere nr. 543/2002 a constatat că pedepsele de 3 ani închisoare,

aplicate prin cele două sentințe penale, sunt grațiate condiționat,

atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea de

grațiere.

În rezolvarea laturii civile a

cauzei, inculpații D.F.S., P.A.M. și P.T.G., inculpatul minor D.F.G., în

solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. și inculpatul minor P.C., în

solidar cu F.V. au fost obligați în solidar la 7.000.000 de lei despăgubiri

civile, către partea vătămată I.S., constituită parte civilă, în cauză.

De asemenea, au mai fost obligați,

în solidar, inculpații D.F.S. și C.V., primul în solidar cu partea responsabilă

civilmente, la plata sumei de 1.607.070 de lei către S.N. R. Buzău.

Inculpații D.F.S., P.A.M. și V.I.D.,

au mai fost obligați în solidar și cu părțile responsabile civilmente la plata

sumei de 6.772.004 de lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul de Urgență

Ploiești.

Inculpații P.T.G., D.F.S., P.A.M.,

au fost obligați, în solidar, și cu părțile responsabile civilmente, la plata

sumei de 4.102.035 lei cheltuieli de spitalizare, către Spitalul Județean

Buzău, cu dobânda legală aferentă.

S-a luat act că părțile vătămate

D.I., B.A. și M.D., nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpatul C.V., corpurile delicte, o cazma și un baros,

iar, în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-au confiscat de la inculpații D.F.S.,

P.A.M. și V.I., câte 40.000 lei, reprezentând beneficiu obținut prin săvârșirea

infracțiunilor de la părțile vătămate D.I. și B.A., care nu s-au constituit

părți civile în cauză și în baza aceluiași text de lege, suma de 15.000 lei de

la inculpatul M.G. și 370.000 lei de la inculpatul M.G., întrucât părțile

vătămate B.A. și M.D. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Inculpații au mai fost obligați la

câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, inculpații minori D.P. și

V., în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în baza probelor administrate, că, la data de 12 iulie

2004, la inițiativa inculpatului D.F.S., acesta, împreună cu V.I.D. și P.A.M.,

prin acte de violență, au deposedat-o pe partea vătămată D.I., ce se afla pe un

drum, în comuna Săhăteni, de bunurile pe care aceasta le avea într-o geantă,

castraveți, roșii, pâine și un clește, în urma agresiunii aceasta suferind

leziuni ce au necesitat 70 – 80 de zile îngrijiri medicale. În noaptea de 20

noiembrie 2002, în timp ce inculpații P.A.M. și M.D. au asigurat paza,

inculpații D.F.S., P.A. și P.T.G. au pătruns în camera în care dormea partea

vătămată, ceilalți doi inculpați asigurând paza, în fața ușii. Pentru a determina

pe partea vătămată să-i dea banii, inculpatul D.F.S. l-a lovit cu o cizmă în

zona feței cauzându-i un traumatism acut la ochi, care a dus la pierderea

acestuia și i-a sustras suma de 200.000 de lei. Partea vătămată a fost

spitalizată, fiindu-i necesare 70 – 80 zile de îngrijiri medicale și în urma

agresiunii suferite a rămas cu infirmitate permanentă în ochiul stâng.

În noaptea de 21 noiembrie 2002, în

timp ce partea vătămată M.D. era pe peronul Gării Săhăteni, inculpații D.F.S.,

P.A.M. și M.G. asigurau paza, în timp ce inculpatul P.C. i-a sustras acesteia

geanta cu mai multe bunuri personale. După sustragerea bunurilor, partea

vătămată a încercat să le recupereze, însă inculpații D.F.S. și M.G. au lovit-o

pe aceasta, sustrăgându-i și geaca și pantalonii, timp în care P.A.M., a stat

de pază. În urma leziunilor cauzate, partea vătămată M.D. a avut nevoie de 8 –

10 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Geaca și pantofii sustrași au fost

ascunse de inculpatul P.A.M. într-o tufă din apropiere, iar în cursul urmăririi

penale, bunurile sustrase au fost restituite părții vătămate.

În continuare, prima instanță a

reținut că la data de 2 mai 2002, inculpații D.F.S. și C.V. s-au deplasat pe

terenul aparținând părții civile S.N. R. Buzău. Aflat pe raza localității

Săhăteni și de la sistemul de irigații au sustras, prin dizlocare, trei

hidranți din fontă, care au fost ulterior valorificate la un centru de

valorificare pentru materiale refolosibile din localitatea Săhăteni, cauzând un

prejudiciu părții civile, în sumă de 1.607.070 lei.

Apărarea inculpatului C.V., în

sensul că hidranții nu au fost dizlocați cu ajutorul unei casmale și a unui

baros, ci au fost găsiți într-un șanț, a fost înlăturată ca nesinceră, în

declarația de la urmărire penală, acesta descriind modul în care a sustras

hidranții, declarație ce se coroborează și cu aceea a inculpatului minor

D.F.S., care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Împotriva sentinței au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpații D.F.S., V.I.D.,

M.S.G. și C.V., pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 120 din 17 martie

2004 a Curții de Apel Ploiești, secția penală, a fost admis apelul Parchetului,

împotriva sentinței care a fost desființată, în parte, în latură penală, în

ceea ce-i privește pe inculpații D.F.S., V.I.D., P.A.M. și M.S.G. și, în

consecință:

de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului minor D.F.S., în pedepsele

componente de 3 ani și 8 luni închisoare, 4 ani închisoare, 3 ani și 6 luni

închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) (două fapte), alin. (2) lit. a) și e) și, respectiv, alin. (2

1

)

lit. a), c) și e) C. pen., toate cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și urm. C.

pen. și 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit.

b), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., înlătură sporul de pedeapsă de 6 luni

și majorează fiecare pedeapsă cu câte un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani și

6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de pedeapsă de 6 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului.

S-a dedus arestarea preventivă de la

22 noiembrie 2002, la zi.

de 2 ani închisoare aplicată inculpatului V.I.D. în pedepsele componente de 2

ani și, respectiv, un an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea a două

infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) și e) și, respectiv, alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.,

înlătură circumstanțele atenuante și majorează fiecare pedeapsă, la câte 3 ani

și 6 luni închisoare, urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.

de 154 zile închisoare, aplicată inculpatului P.A.M. pentru săvârșirea

infracțiunii de complicitate la tâlhărie, în elementele componente de câte 4

luni închisoare (pentru 3 fapte) și 154 zile închisoare, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și e), cu aplicarea art. 99 și urm. și art. 74 și art. 76 lit. c) C.

pen., înlătură circumstanțele atenuante și îl condamnă pe inculpat, pentru

fiecare infracțiune, la 4 pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare, urmând ca

în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare.

inculpatului M.S.G., de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art.

26, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și art. 75 lit. c), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.

Menține restul dispozițiilor

hotărârii apelate.

Respinge, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații D.F.S., V.I.D., M.S.G. și C.V.

A obligat pe apelanții inculpați

V.I.D. și M.S.G. la plata a câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat

iar pe inculpații D.F.S. și C.V., la câte 1.000.000 lei, cu același titlu, din

care 600.000 lei onorariu, pentru apărătorul desemnat din oficiu, avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a constatat că este fondat numai apelul parchetului, pentru

considerentele următoare:

Situația de fapt, împrejurările și

modalitățile concrete de comitere a infracțiunilor de tâlhărie, precum și

vinovăția inculpaților au fost bine reținute de instanța de fond, fiind în

concordanță cu probele administrate în cauză și recunoscute de inculpați,

astfel că, încadrările juridice stabilite sunt corespunzătoare.

În ceea ce privește individualizarea

pedepselor, Curtea constată că instanța de fond nu a ținut seama de criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., de numărul mare al faptelor comise și de

perseverența infracțională a inculpaților care, constituiți în grupuri de 3 - 4

persoane, au tâlhărit, pe timp de noapte, părțile vătămate, cauzându-le

vătămări corporale grave, pentru vindecarea cărora au fost necesare 70 – 80

îngrijiri medicale, producându-se chiar infirmitate permanentă, cum este cazul

părții vătămate I.S., care și-a pierdut ochiul stâng.

Din actele și lucrările dosarului,

rezultă că inculpatul minor D.F.S. a fost inițiatorul faptelor, fiind autor a

patru infracțiuni de tâlhărie și a unei infracțiuni de furt calificat ale

sistemelor de irigație, modalitatea de concepere și de săvârșire a faptelor

relevând comportamentul agresiv de care a dat dovadă atât în noaptea de 20

noiembrie 2002, când, împreună cu inculpații P.A.M. și P.T.G. au pătruns în

curtea părții vătămate I.S. și, prin violență, constând în aplicarea mai multor

lovituri cu o cizmă de cauciuc în zona feței, urmare cărora acesta a rămas cu

infirmitate permanentă, la ochiul stâng, i-a sustras bunuri și bani cât și în

noaptea de 12 iulie 2002 când a lovit-o pe partea vătămată D.I. cu o șipcă din

gard, în mod repetat, cu deosebire în zona capului și, după ce aceasta, a căzut

la pământ, a continuat să lovească cu pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni

grave, pentru vindecarea cărora au fost necesare 70 – 80 zile de îngrijiri

medicale aflate la dosar.

Drept urmare, instanța de fond nu a

făcut o justă apreciere a gravității faptelor comise atunci când a aplicat o

pedeapsă orientată către minimul special, motiv pentru care critica parchetului

este întemeiată, astfel că, față de acesta, după descontopirea pedepsei și, în

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se va aplica inculpatului,

pedeapsa cea mai grea.

Și pedepsele aplicate inculpaților

minori V.I.D. și P.A.M. nu răspund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.,

întrucât, cuantumul acestora este mult prea mic, în raport de perseverența

infracțională de care a dat dovadă cel de-al doilea inculpat, care a participat

în calitate de complice la săvârșirea a patru infracțiuni de tâlhărie și,

ținând seama de modalitatea de comitere a faptelor, curtea consideră că nu se

justifică reținerea circumstanțelor atenuante astfel că, sub acest aspect este

întemeiată critica parchetului în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați,

motiv pentru care se va înlătura prevederile art. 74 C. pen. și după

descontopirea pedepselor rezultante se va majora fiecare sancțiune la minimul

special, urmând ca după recontopirea pedepselor inculpații să execute pedepsele

cele mai mari.

De altfel, pedeapsa rezultantă de

154 de zile închisoare aplicată inculpatului P.A.M. este cu mult

disproporționată față de pedeapsa aplicată autorului faptelor, respectiv

inculpatului D.F.S., deși conform art. 27 C. pen., complicele se sancționează

cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Din succesiunea faptelor, curtea

constată că aceasta a avut o contribuție importantă la săvârșirea celor patru

infracțiuni de tâlhărie, întrucât i-a dat siguranța făptuitorului să comită

faptele, asigurându-i paza și fără contribuția sa exista posibilitatea să nu se

comită un număr atât de mare de tâlhării.

De asemenea, la individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului M.S.G. se constată că nu s-a ținut seama de

circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., pedeapsa aplicată

acestuia, de 2 ani închisoare, este excesiv de blândă, în raport de gravitatea

faptei comise, de împrejurarea că legiuitorul a prevăzut pentru această faptă,

pedeapsa minimă de 7 ani închisoare, acordându-se o eficiență nejustificat de

mare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, motiv pentru care,

curtea va majora sancțiunea la un cuantum corespunzător, de natură să asigure

realizarea scopului preventiv – educativ, al pedepsei prevăzută de art. 52 C.

pen.

În ceea ce privește critica parchetului referitoare

la pedeapsa aplicată inculpatului C.V., în sensul că este prea mare, deoarece

acesta a comis o singură infracțiune de furt calificat, Curtea consideră că nu

se justifică pentru că frecvența componentelor sistemelor de irigații, a

cunoscut o amploare deosebită și legiuitorul a prevăzut pedepse mai ferme

pentru stoparea acestui fenomen iar, în prezent, inculpatul este arestat în

altă cauză, pentru fapte asemănătoare.

În consecință, pedeapsa aplicată

acestuia fiind orientată la minimul special prevăzut de lege, 4 ani închisoare,

este just individualizată și nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante,

cu excepția reducerii pedepselor.

În raport de cele arătate, apelul

parchetului fiind întemeiat, va fi admis în ceea ce-i privește pe inculpații

D.F.S., P.A.M., V.I.D. și M.S.G., desființându-se, în parte, hotărârea apelată,

în sensul majorării pedepselor și înlăturării circumstanțelor atenuante, față

de inculpații P.A.M. și V.I.D.

Critica parchetului privind

aplicarea măsurii de siguranță a confiscării sumelor obținute de inculpați prin

săvârșirea infracțiunii este neîntemeiată, instanța de fond, în mod corect, a

confiscat câte 40.000 de lei, de la inculpații D.F.S., P.A.M. și V.I.D. și

15.000 de lei, de la inculpatul M.G., întrucât partea vătămată B.A. nu s-a

constituit parte civilă în cauză și sumele dobândite nu servesc la despăgubirea

acesteia.

Apelurile declarate de inculpații

D.F.S., V.I.D., M.S.G. și C.V. privesc netemeinicia hotărârii, în sensul că

pedepsele aplicate, ca întindere, sunt prea mari în raport de circumstanțele

reale și personale, critică neîntemeiată potrivit considerentelor arătate,

faptele reținute în sarcina inculpaților fiind foarte grave.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recursuri, inculpații D.F.S., M.S.G. și P.A.M.

Recurenții, în demersurile lor, au

solicitat admiterea acestora, casarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii

primei instanțe.

Recursurile sunt nefondate.

În admiterea recursului parchetului

și desființarea parțială a sentinței apelate, instanța de control judiciar a

demonstrat, punctual, temeinicia criticilor primite, încât, hotărârea

pronunțată în apel este temeinică și legală, nefiind motive temeinice, pentru a

se reveni la hotărârea primei instanțe.

Așa stând lucrurile, Curtea va

trebui să privească recursurile declarate de inculpații D.S.F., M.S.G. și

P.A.M., împotriva deciziei penale atacate, ca nefondate și a le respinge, ca

atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

menținând, astfel, hotărârea atacată.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce, din pedeapsa aplicată inculpatului D.F.S., timpul reținerii și

arestării preventive.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor, pentru apărările

din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.F.S., M.S.G. și P.A.M. împotriva deciziei penale nr.

120 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului D.F.S., timpul reținerii și arestării preventive de la 22

noiembrie 2002 la 21 mai 2004.

Obligă pe recurentul inculpat M.S.G.

să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpații minori D.F.S.

și P.A.M. să plătească statului sumele de câte 1.600.000 lei cheltuieli

judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru

apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, în

solidar cu părțile responsabile civilmente.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 mai 2004.