ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3589/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 4 aprilie 2000 a Tribunalului Buzău, prin schimbarea încadrării juridice pentru inculpații T.M. și G.C. din art. 208 – art. 209 lit. a) și g), art. 197 alin. (3) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., pentru T.M., în art. 197 alin. (3) teza II, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., 208 – art. 209 lit. a) și g), cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 201 alin. (2), cu referire la art. 200 alin. (4) teza II, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și din art. 197 alin. (3) teza II C. pen., pentru G.C., în art. 197 alin. (3) teza II C. pen. și art. 201 alin. (2), cu referire la art. 200 alin. (4) teza II C. pen.

În baza art. 197 alin. (3) teza II, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.M. la 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol urmată de decesul victimei.

În baza art. 208 – art. 209 lit. a) și g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 201 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 200 alin. (4) teza II și art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat de Judecătoria Buzău prin sentința penală nr. 368 din 17 februarie 1998 a Judecătoriei Buzău la o pedeapsă de un an și 8 luni închisoare, este concurentă cu faptele de mai sus.

S-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a dispus revocarea restului neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare rezultată din contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 515 din 13 aprilie 1993 a Judecătoriei Buzău și sentința penală nr. 491 bis din 10 martie 1994, ambele pedepse fiind contopite în pedeapsa de mai sus.

S-au aplicat dispozițiile art. 74 și art. 61 C. pen.

S-a computat la zi arestarea preventivă, începând cu data de 22 aprilie 1997, s-au anulat formele de executare anterioare și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

În baza art. 201 alin. (2), raportat la art. 200 alin. (4) C. pen., inculpatul G.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Același inculpat, în baza art. 197 alin. (3) teza II C. pen., a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.

S-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest și s-a computat la zi detenția, începând cu 22 aprilie 1997.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținută prin actul de acuzare în sarcina inculpatului M.V. din art. 208 alin. (1) și art. 211 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în dispozițiile art. 208 – art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 36 lit. a) C. pen.

Prima instanță, în baza art. 208 – art. 209 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

S-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

A fost menținută liberarea condiționată pentru restul neexecutat din pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 282/1995 a Judecătoriei Buzău.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a computat la zi detenția începând cu 1 iulie 1997.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpaților T.M. și G.C.

În latură civilă, inculpații T.M. și G.C. au fost obligați în solidar la despăgubiri civile către partea civilă P.T. la suma de 7.000.000 lei.

Inculpatul T.M. a fost obligat la despăgubiri civile în sumă de 400.000 lei către partea civilă T.I.

Inculpatul M.V. a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei cu același titlu, către partea civilă T.G.

De la inculpatul M.V. s-a dispus confiscarea sumei de 70.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt, că, victima P.S., și având vârsta de 19 ani, lucra în calitate de bucătar-ospătar la un bar din oraș și în același timp frecventa cursurile serale ale liceului economic.

Datorită relațiilor sale, avea permanent nevoie de bani, motiv pentru care, în repetate rânduri, a amanetat diferite bijuterii ale sale sau ale familiei, fără știrea părinților.

Astfel, în luna aprilie 1997 avea amanetate trei inele din aur și o cruciuliță, pentru a căror recuperare trebuia să achite suma de 162.000 lei.

În luna aprilie 1997, a cunoscut pe inculpatul G.C. din Buzău, care în discuțiile purtate cu ea, a intuit că aceasta are mare nevoie de bani și i-a promis că îi va intermedia un împrumut de la prietenul său N.G., dar cu intenția ascunsă de a întreține raporturi sexuale cu ea. Victima s-a întâlnit de câteva ori cu inculpatul, dar acesta nu a procurat suma promisă.

În câteva rânduri, inculpatul M.V., văr cu inculpatul G.C., a mers la domiciliul lui P.S., sub pretextul că îl caută pe prietenul acesteia, S.R.

P.S. a acceptat să-l însoțească și au plecat împreună în Cartierul Dorobanți din Buzău, pentru a-l căuta pe S.R.

Acolo s-au întâlnit cu inculpatul G.C. și după discuțiile purtate, M.V. a înțeles și el că victima are nevoie de bani.

Apoi, împreună au mers într-un bar, unde l-au întâlnit pe C.N., în vârstă de 54 ani, care a fost prezentat de inculpatul M.V., ca fiind unchiul său și inculpatul i-a promis victimei că-i va sustrage acestuia banii.

După aceea, inculpatul G.C. a solicitat martorului R.L. să-l transporte pe el, pe P.S. și o prietenă a acesteia, B.D., la C.N. acasă, unde după ce au mâncat și au consumat băuturi alcoolice, gazda a încercat să întrețină cu victima un raport sexual, timp în care inculpatul M.V. i-a sustras din buzunar suma de 70.000 lei.

De aici, cu același autoturism au plecat împreună, la un bar din Cartierul Micro V, unde au întâlnit pe T.M. și concubina acestuia F.M.

În acest timp victima se afla în autoturism, martora B.D. a rămas în cartier, iar cei trei inculpați au hotărât să meargă la discotecă în comuna C.A. Rosetti, iar acolo a fost luată hotărârea să plece cu toții spre municipiul Buzău.

Toți au ajuns în municipiul Buzău, în jurul orelor 3,30, iar G.C. a propus să meargă la locuința lui T.M.

Acolo, inculpatul G.C. i-a cerut victimei să întrețină raporturi intime cu el și cu inculpatul T.M.

Aceasta a încercat să iasă din baie, însă inculpații au încuiat ușa și au lovit-o cu pumnii în abdomen. În continuare cei doi, pentru a o determina să întrețină raporturi intime cu ei, au învinuit-o de imoralitate și că practică sex oral.

În aceste condiții, după ce T.M. a lăsat pe inculpatul G.C. cu victima în baie, acesta din urmă a întreținut raporturi sexuale, normale și nefirești, fără voia acesteia.

În aceleași condiții, T.M., a rămas cu victima în baie, întreținând același fel de relații.

La ieșirea din baie, inculpatul M.V., a vrut și el să întrețină cu ea aceleași relații, dar victima a refuzat și l-a lovit.

Au părăsit garsoniera, în jurul orelor 7,00 dimineața și pe traseu victima P.S. a afirmat că nu mai merge acasă, cerând șoferului R.L., să o ducă în comuna Mărăcineni, unde avea rude.

Tot atunci, M.V. i-a cerut să-i dea suma de 40.000 lei, reprezentând cota sa din banii furați de la C.N., dar victima nu-i mai avea, pentru că, alimentase cu benzină autoturismul.

Atunci inculpatul i-a cerut cerceii din urechi, însă victima a refuzat, promițându-i că în aceeași zi, îi va remite suma de bani, însă, prin amenințări, inculpatul a determinat-o să-i dea cerceii.

Victima a coborât în stația de autobuz de la intrarea în comuna Mărăcineni, la coborâre, fiind puternic marcată de cele întâmplate.

După plecarea autoturismului, P.S. a mers pe pod, pe lângă balustradă și s-a aruncat în albia râului Buzău, fiind văzută de doi trecători.

Cadavrul victimei a fost găsit în acest râu, pe raza comunei Vadu Pașii, județul Buzău.

Potrivit concluziilor Raportului de autopsie medico-legală aprobate de Comisia de Avizare și Control, moartea victimei P.S. a fost violentă, ea s-a datorat asfixiei mecanice consecutivă submersiei, semnele de violență (leziunile traumatice, escoriații pe față, genunchi, fețele dorsale ambele mâini, regiunea submandibulară dreaptă, plagă contuză posterioară regiunea parietală stângă) s-au putut produce prin lovire de corpuri dure, menționându-se că n-au nici o contribuție la producerea decesului. Se mai menționează că prezența spermei în secreția vaginală arată că numita a întreținut raport sexual.

Situația de fapt expusă, a fost stabilită pe baza procesului-verbal de constatare, planșelor foto, actelor medico-legale, contractelor de amanet, depozițiilor martorilor M.R., M.A., T.F., C.S., N.G., C.D., B.D., C.N., R.L., V.T., F.M., M.V., T.G., M.P., P.G., G.E. și G.C. și declarațiilor inculpaților.

Împotriva hotărârii primei instanțe, au declarat apel inculpații T.M. și G.C., susținând că aceasta este netemeinică și nelegală pentru că probele sunt contradictorii și neconvingătoare.

S-a reținut că victima s-a aruncat de la o înălțime de peste 10 m în albia unui râu, cu o adâncime de maxim 50 cm., însă cadavrul n-a prezentat decât leziuni superficiale.

Că victima a fost găsită la o depărtare de 4-5 km de locul căderii, iar albia râului avea pietre și bolovani, care ar fi putut produce zgârieturi.

Totodată, inculpații s-au referit la împrejurarea că hainele și lenjeria victimei erau curate, în păr nu s-a găsit nisip, iar din raportul medico-legal de autopsie nu rezultă că în stomac și plămâni cadavrul victimei ar fi avut apă, ci doar un lichid gălbui, care s-a dovedit a fi alcool.

În principal, cei doi apelanți inculpați, au solicitat desființarea sentinței și achitarea lor, iar în subsidiar, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, în vederea completării urmăririi penale.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 385 din 25 septembrie 2000, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații T.M. și G.C. și a computat din durata pedepselor aplicate, timpul arestării preventive, începând de la 22 aprilie 1997, la zi, pentru ambii inculpați.

Totodată, i-a obligat pe apelanți să plătească statului câte 300.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a motivat că, deși cei doi apelanți inculpați nu și-au recunoscut vina pentru faptele respective, situându-se pe o poziție de nesinceritate, din probele dosarului rezultă că ei au săvârșit faptele reținute prin sentință, încadrarea juridică în drept este corectă, iar pedepsele au fost individualizate cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen., la inculpatul T.M., făcându-se corect și aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Împotriva hotărârii instanței de apel, au declarat recurs inculpații G.C. și T.M., susținând că nu există dovezi certe de vinovăție, solicitând, în principal, achitarea lor, iar în subsidiar, restituirea cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale, în sensul de a clarifica mecanismul decesului victimei printr-o expertiză criminalistică și o nouă expertiză medico-legală.

Prin decizia nr. 2119 din 26 aprilie 2001, pronunțată de secția penală a Curții Supreme de Justiție, recursurile au fost admise, cele două hotărâri au fost casate și s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău pentru completarea urmăririi penale.

S-a motivat că din probele administrate rezultă că faptele care s-au derulat până la despărțirea victimei de către inculpați, la podul Mărăcineni, peste apa râului Buzău, sunt cert dovedite însă față de susținerile constante ale celor doi inculpați că nu se fac vinovați de sinuciderea victimei, acreditând ideea că victima a fost ucisă de o altă persoană și aruncată în râu se impune completarea urmăririi penale.

Astfel, referitor la momentul când victima s-a aruncat de pe pod în apă, atât în rechizitoriu, cât și decizie s-a menționat că acest moment a fost perceput de doi trecători care însă nu au fost identificați și nici audiați în cauză.

Prin raportul medico-legal de necropsie nu s-a explicat lipsa apei în plămâni și stomac deși concluzia a fost aceea că asfixia este consecutivă submersiei.

Se impunea efectuarea unei expertize psihiatrice a victimei, în baza actelor de la Laboratorul de sănătate mentală Buzău în evidența căreia a fost victima, adresa unității menționate fără număr și fără menționarea calității semnatarului adresei (semnătura fiind indescifrabilă), neputând fi considerată suficientă pentru stabilirea stării psihice a victimei.

Se impunea efectuarea unei expertize criminalistice ori constatare criminalistică, concludente și necesare pentru stabilirea modului cum s-a desfășurat evenimentul și dacă este corectă varianta rechizitoriului sau că victima a fost ucisă în altă parte și apoi transportată la locul unde a fost găsită.

S-a considerat necesară reaudierea martorilor R.I.L. și V.T., pentru a relata mai amănunțit momentul despărțirii de victimă la podul Mărăcineni, pentru a se putea trage o concluzie motivată asupra stării psihice a victimei.

După completarea urmăririi penale potrivit indicațiilor din decizia de casare, prin Rechizitoriul nr. 276 din 18 martie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G.C. și T.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 201 alin. (1), (4) și (5), cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 33 C. pen., iar în ce-l privește pe inculpatul T.M. și starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Procedând la rejudecarea cauzei, instanța, Tribunalul Buzău, după audierea inculpaților, audierea martorului O.M., prezent în zona podului Mărăcineni după despărțirea victimei de inculpați, constatarea că audierea celuilalt martor ocular, R.P., nu este pasibilă de casare a intervenit decesul acestuia și pe baza relațiilor solicitate de la Laboratorul de Medicină Legală Buzău, privind cauza morții victimei P.S., a reținut aceeași situație de fapt și vinovăția inculpaților. În consecință, prin sentința penală nr. 3 din 9 ianuarie 2003, cei doi inculpați au fost condamnați la: 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3), teza a II-a, cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen., 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și 37 lit. a) C. pen. și 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., T.M. și respectiv câte 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol urmat de sinuciderea victimei și perversiuni sexuale, încadrarea juridică identică în ce-l privește pe inculpatul G.C.

S-a dispus ca inculpatul T.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare, iar inculpatul G.C. pedeapsa de 15 ani închisoare, ambii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 5 ani.

În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpaților.

Din pedepsele stabilite a fost dedusă durata arestării preventive începând de la 22 aprilie 1997 și a fost menținută starea de arest.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile T.I. 400.000 lei despăgubiri civile.

Cei doi inculpați au fost obligați să plătească părții civile P.T., 5.000.000 lei despăgubiri (cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei) și 2.000.000 lei daune morale.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpații.

Prin apelul parchetului sentința a fost criticată pentru nelegalitate constând în aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., alături de pedeapsa pentru infracțiunea de viol, deci la data săvârșirii infracțiunii în luna aprilie 1997 textul incriminator nu conținea o astfel de pedeapsă complementară.

Inculpații au criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică susținând în esență că nu sunt vinovați de moartea victimei.

Apelurile au fost admise prin decizia nr. 197 din 16 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, iar sentința a fost desființată în parte și a fost înlăturată pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., aplicată pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza a II-a, cu aplicarea art. 13 C. pen.

Nemulțumiți și de această hotărâre, inculpații au atacat-o cu recurs, reiterând motivele de la apel, susținând în continuare că victima a fost ucisă și nu s-a sinucis.

Recursurile sunt nefondate.

Verificând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare, pentru care au aplicat inculpaților pedepse cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., pronunțând hotărâri legale și temeinice.

În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând că recursurile sunt nefondate, le va respinge ca nefondate în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării de la 22 aprilie 1997, la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții urmează să fie obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.M. și G.C. împotriva deciziei penale nr. 197 din 16 aprilie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 22 aprilie 1997, până la 9 septembrie 2003, pentru ambii inculpați.

Obligă inculpații la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2003.