ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 658/2010

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea de la 4 februarie 2010 Curtea de Apel Galați a dispus, în

baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 respingerea, ca inadmisibilă a cererii

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, invocată de inculpatul D.M. (fiul

lui P. și V.), în Dosarul nr. 6070/121/2008 al Curții de Apel Galați.

În baza prevederilor art. 300

2

C.

proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a

menținut starea de arest preventiv a inculpatului S.M.I. (fiul lui R. și M.).

A respins cererea formulată de inculpatul S.M.I.

de disjungere a cauzei.

Pentru a dispus această soluție, instanța de

fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 112/D/P din 08 iunie 2008 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. –

Serviciul Teritorial Galați au fost trimiși în judecată inculpații:

- S.M.I., în stare de arest preventiv, pentru

comiterea infracțiunilor de trafic și consum de droguri, prevăzută de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și infracțiunea

de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, prevăzută de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 39/2003.

- M.A.A., pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- D.M. , pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.

- C.P.G., pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În fapt, din actul de sesizare se reține, în

esență, că inculpatul S.M.I. a făcut parte dintr-un cerc de consumatori și

traficanți de droguri care acționau în zona municipiului Galați, urmărind

obținerea de importante foloase bănești de pe urma livrării de droguri.

Instanța de fond, Tribunalul Galați, prin

sentința penală nr. 257 din 5 mai 2009, în baza probelor administrate în cauză

a dispus condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoare, privative de

libertate, soluție care a fost atacată cu apel.

La termenul din data de 3 februarie 2010

inculpatul D.M., prin apărătorul său ales a formulat o cerere, invocând

neconstituționalitatea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, precizând că

acest text de lege încalcă dispozițiile art. 16 referitoare la egalitatea în

drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și art. 24

referitoare la dreptul la apărare din Constituția României.

Se mai precizează în același contest că „se

încalcă dreptul la libera asociere, precum și libertatea de exprimare, întrucât

prin modul de reglementare a infracțiunii, orice grup de minim trei persoane

este grup infracțional și asocierea poate fi făcută de maxim două persoane, în

caz contrar ne aflăm în prezența infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr.

39/2003.

Față de cele arătate se solicită a se constata

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (2) și (3) din Legea nr.

47/1992, că excepția are legătură cu cauza și, pe cale de consecință, să fie

sesizată Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției ridicate.

Reține instanța de fond că excepția de

neconstituționalitate invocată de inculpatul D.M. nu are legătură cu

soluționarea cauzei, nefiind întrunite cerințele art. 29 alin. (6) din Legea nr.

47/1992.

Se apreciază că dispozițiile art. 7 din Legea nr.

39/2003 nu contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece ele se

aplică fără discriminare tuturor persoanelor aflate în aceeași situație

juridică.

Prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu

încalcă nici prevederile art. 24 și nici dispozițiile art. 21 din Constituție.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul D.M., pe care nu l-a motivat în scris și nici nu

s-a prezentat în fața Înaltei Curți pentru a-l susține oral.

Analizând, însă, din oficiu încheierea

recurată sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat

nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează.

În mod corect, instanța de fond a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale reținând că excepția de

neconstituționalitate invocată de inculpatul D.M. este inadmisibilă.

Excepția de neconstituționalitate invocată de

inculpat cu referire la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, nu

are legătură cu cauza dedusă judecății, sens în care nu poate fi sesizată

Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții.

Susținerea inculpatului în sensul că prin

modul de reglementare a infracțiunii se încalcă dreptul la liberă asociere, în

sensul că orice grup de minim trei persoane este grup infracțional și asocierea

poate fi făcută de maxim două persoane, în caz contrar, ne aflăm în prezența

infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este întemeiată cât

timp nu se arată căror dispoziții constituționale contravin și nici nu

menționează care este interesul formulării acestei excepții de

neconstituționalitate.

Susținerea inculpatului, în sensul că

prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003 contravin dispozițiilor art. 21 și art.

24 din Constituție nu este întemeiată cât timp nu se arată în ce mod se încalcă

prevederile din legea fundamentală prin modul de reglementare a infracțiunii

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În raport de considerentele citate, Înalta

Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

să respingă recursul inculpatului, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.M. zis C. împotriva încheierii din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 6070/121/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 februarie 2010.